6 milioane și jumătate

trafic blog

Nu știu ce-mi veni zilele trecute să arunc un ochi pe statisticile blogului din ultimii trei ani (pesemne hormonii mă fac nostalgică, mai ales că nu știu dacă știți, dar acuși se fac 8 ani de la primul post, timp în care am scris peste 1.500 de texte). Primul lucru pe care l-am observat au fost cele 6 milioane și jumătate de vizite. Adică ȘASE MILIOANE. Și jumătate. Lăsînd la o parte că nu mi-am propus nici măcar o clipă să „fac trafic”, faptul că în ultimele luni mai multe posturi au fost printre cele mai citite dintre toate articolele de pe blogurile în limba română îmi face să-mi crească inima aproape mai mult ca burta (dac-ar fi posibil așa ceva). Sigur că în continuare multă lume se supără pe mine (că scriu ce nu trebuie cînd nu trebuie cum nu trebuie că fac pe grozava că exagerez etc), dar ceva trebuie că fac bine de se duce în sus și numărul de oameni care interacționează aici zilnic, și numărul de mesaje personale pe care le primesc, și feedbackul pozitiv de la lume. Pentru toate astea vă mulțumesc, sînt surprinsă și sincer onorată, și lăsînd la o parte toate cifrele și judecățile din toate părțile, da, mă bucur că sîntem mulți și de calitate superioară, pentru că pînă la urmă pentru ochii și sufletele voastre scriu, că dacă voiam să scriu doar pentru mine îmi ajungea un jurnal A4 cu foi dictando (pe lună).

Așa că m-am uitat și la topul celor mai accesate posturi, de curiozitate, în ideea că asta spune ceva și despre blog în general, și despre oamenii care-l citesc.

Pe primul loc este Lista cu cele necesare pentru naștere și primul bebeluș. Pe al doilea, pagina despre mine. 40.000 de oameni au stat pe pagină 3 minute să afle cine sînt și de ce scriu. Mare onoare, vă mulțumesc!

Urmează postul despre Dosarul de indemnizație pentru creșterea copilului (chestiuni tehnice pentru mame) și scrisoarea către părintele din parc (uf, că multă lume m-a mai înjurat pentru postul ăsta). Dar a ajuns la 20.000 de oameni, poate măcar 10 dintre ei se vor gîndi de două ori înainte să fumeze printre copii. Eu zic c-a meritat.

Tot în top este postul despre importanța scaunului auto pentru copii, și iar mă bucur că mulți părinți au decis să cumpere scaun auto în urma textului (am primit poze cu copii simpatici în scaunele lor cele noi).

Urmează postul despre refluxul bebelușului (multă lume se confruntă cu asta și din păcate medicii de la noi nu prea știu ce să-i sfătuiască pe părinții disperați), apoi cel despre lupta mea cu acneea.

Am și o rețetă în top, că nu se putea altfel, e vorba despre rețeta de biscuiți pentru bebeluși. Între timp am descoperit altele mai bune, musai să scriu și despre ele.

Și, desigur, povestea nașterii Sofiei la Regina Maria.

Traficul a crescut mult în ultimii ani, nici nu îndrăznesc să rostesc cifrele. 🙂 Vestea cea mai bună e că trei sferturi dintre cititori revin cel puțin săptămînal. Oamenii mei, cum ar veni! Mulți și minunați!

Principalele surse de cititori sînt google (pe căutări specifice, dar majoritatea pe cuvinte cheie legate de numele meu sau de prințesa urbană, ceea ce e un semn bun, înseamnă că lumea ține minte că a citit ceva ce i-a plăcut aici și revine), facebook (50% din trafic), apoi în ordine:
Mara (4%)
Tomata cu scufiță (1.3%)
Pentrudive (1%)
Bogdana (1%)
Miruna (1%)
Prințul consort (0.5 %)

Vă mulțumesc pentru recomandări, doamne superbe!

Vă mulțumesc tuturor că mă citiți, că vă jucați aici cu mine, că ne frîngem mîinile împreună în căutare de idei să ne facem viața mai interesantă și copiii fericiți, că îmi scrieți și-mi răspundeți, că petreceți timp cu mine în viața mea, sînt un om foarte norocos și n-o să încetez să spun asta în gura mare!

Dacă aveți timp și chef, spuneți-mi și voi cum ați ajuns aici, cînd, de ce-ați rămas, ce-ați vrea să fie altfel… Urmează zile aglomerate pentru mine, nu știu dac-oi mai apuca să scriu la fel de des și de coerent, istorie vor fi zilele în care petreceam ore în șir citind despre un subiect sau despre altul, mersul pe la evenimente și conferințe va deveni și el un lux. Dar promit să nu mă las, prea frumos ați construit aici împreună cu mine să las să se aștearnă praful.

Vă mulțumesc pentru timp, pentru deschidere, că sînteți aici.

Pin It

199 Comments

  • Ana spune:

    Eu te-am descoperit prin faptul ca o colega dadea share pe facebook la articole de-ale tale. Imi placeau, ma amuzau si ma relaxau cand le citeam la finalul zilei, leganand bebelusul obosit si plangacios. Acum te citesc zilnic, dimineata, la primul somn al lui bebe. Sunt primele mele minute de relaxare inaintea unei zile care iar cere muuulta rabdare de la mine. Multumesc!

  • Simona Tache spune:

    Io nu știu cum am ajuns aici, da’ îmi face mare plăcere să te citesc, pentru că ai și condei, și ai și ceva de spus, spre deosebire de mulți dintre oamenii care se ocupă cu scrisul pe blog. 🙂

  • Olguta spune:

    La mai mare, Ioana! Eu te citesc de pe vremea cand stateai in mansarda si ne povesteai de Ciocolata. Apropo, sa ne mai povestesti ce mai face ca ii cam simtim lipsa. Nu imi amintesc cum am ajuns pe blog, cred ca butonam alandala pe net, insa cand ti-am descoperit blogul am stat si am citit pana la primul post. Si de atunci intru cam o data pe zi sa vad ce mai faci. Te pup!

    • Printesa Urbana spune:

      Vai, ce dor imi e de mansarda, nu trece zi sa nu ma gindesc la ea. Am fost foarte fericiti acolo! Ciocolata biata… cam doarme, napirleste si o asteapta un tuns… 😀

  • catgal spune:

    Felicitări! Eu te-am găsit via revista Men s Health pe care o cumpăram deși eram tânără fată pentru că mă săturasem de presa pentru femei tipică dar îmi plăcea mereu să am cu mine pe lângă o carte serioasă o revistă lucioasă în lungile călătorii cu trenul de/ spre acasă (eram studentă pe vremea aia 🙂 Și mi-a plăcut cum scriai, lună de lună, apoi într-un număr apăruse o scurtă prezentare și adresa de blog (cea cu ionouka) și de atunci am tot revenit. Îmi place platouașul și diversitatea subiectelor alese. Și sinceritatea, lipsa de prefăcătorie, asumarea, curajul de a împărtăși cu lumea întragă de toate. E foarte fain aici. 🙂

  • Maria Marin spune:

    Eu am ajuns pe la sfarsitul anului trecut pe blog. Pentru ca o prietena de pe facebook a dat like unui post de-al tau (nu reusesc sa-mi amintesc despre care e vorba). Mi-a placut, am mai citit unul, inca unul, inca unul, am cautat pe categorii apoi foarte repede am fost curioasa sa citesc totul – in ordine cronologica. Favoritele mele sunt posturile in care descrii intamplari amuzante din viata ta.
    La cat mai multe posturi in continuare si la cat mai multi vizitatori de calitate!

  • Andreea spune:

    Prietena mea cea mai buna te citea si imi trimitea link-uri cu cele mai amuzante postari si m-am abonat si eu sid e atunci citesc fiecare post, unele mi se par interesante, unele nu ma intereseaza dar daca e vre-un post care nu imi place sau cu care nu sunt de acord nu te injur, doar aleg sa nu citesc….

    Singura mea sugestie, pe care ti-am mai trimis-o si alte dati, ar fi sa scrii si lucruri care par mai aproape de adevar, ca prea scrii despre cat e de perfecta viata si cum Sofia intelege tot aproape ca un om mare si nu creaza nici o problema niciodata. Inteleg ca asa o vezi tu, dar sunt convinsa ca Sofia nu e 100% lapte si miere si sunt convinsa ca face si ea chestii nu chiar placute si poate ca sunt multe mame carora le-ar place sa auda si partea asta nu tocmai perfecta si solutiile de printesa aplicate Delfinei.

    • Printesa Urbana spune:

      Multumesc prietenei tale! Si tie, evident!
      Sa stii ca am in draft multe posturi despre situatii incurcate cu Sofia, faza e ca in timp ce le scriu imi dau seama ca de fapt nu prea e nimic de scris, adica sint lucruri banale, care mai mereu se termina rapid si cu bine. Am insa un exemplu de curind in care pfff tare mi-a mai intins nervii, o sa scriu despre el musai!

  • anca spune:

    Hello,

    Eu am dat peste acest articol pe facebook : http://gandurisibucatareala.ro/spre-casa-ca-n-povesti-cu-miss-happy-teodora-toderas/. Aici erai recomandata de catre Teodora, blogul ei recunosc ca nu il citesc. Din 14 Nov 2012 te citesc in fiecare dimineata imediat ce ajung la munca. Nu imi vine sa cred ca a trecut deja un an jumatate. Parca ieri ti`am citit primul articol…:) Iti multumesc pentru ca scrii si pentru tot ceea ce faci!

  • Gina spune:

    Draga Printesa, sunt nerabdatoare sa postezi noile retete de biscuiti, mai bune! Multumesc!

  • Daniela spune:

    Eu am ajuns sa te citesc de pe Facebook, cineva din lista mea dadea share la articolul tau despre alaptarea indelungata a Sofiei, si cu durere si cu placere, am citit tot postul pe nerasuflate chiar daca nu sunt mamica si nici insarcinata. De atunci, astept postul tau in fiecare dimineata cand ajung la serviciu, si apoi urmaresc cu mare interes comentariile. Imi place foarte mult cum te exprimi si cum stii sa iti structurezi ideile. Ma amuz cand scrii despre fetita, postul de ieri l-am citit de vreo 5-6 ori atat de mult mi-a placut. Si ea a fost mortala cand i-a zis lui RObo era ocupata cu plansul.
    Personal ma simt imbogatita ca te citesc, si ma bucura posturile tale.Apoi postul despre sexul dupa sarcina, nici nu mai vorbesc cat am ras la el.

  • Mihaela spune:

    Da, foarte interesant! In primul rand iti doresc cat mai multi vizitatori de calitate si cat mai multe postari! Eu am ajuns pe acest blog de pe blogul Marei. Recunosc cinstit ca ceea ce m-a atras sa citesc intreg blogul la acea data cand te-am desoperit, a fost numele: „Printesa Urbana”. Mi-a sunat foarte „cool” – asta ca sa fiu in ton cu moda. 🙂
    Spre rusinea mea nu mai stiu cand si imi cer scuze. 🙁
    De ce am ramas? Pentru ca: desi sunt mai mare ca tine dpdv varsta, am avut foarte multe de invatat – pentru asta iti multumesc frumos! Mi-a placut cum scrii, mi-a placut foarte tare umorul tau. 🙂 Am apreciat faptul ca ne-ai impartasit multe subiecte (de ordin general) bine documentate care au solicitat timp si nervi din partea ta. Au fost si postari cu care nu am fost de acord, dar ti-am respectat parerea si gandirea ta vis-à-vis de acel subiect. Mi-a mai placut ca la unele dintre ele am simtit nevoie sa comentez, sa spun si eu ce gandesc, desi era in contradictoriu cu ceea ce spuneai tu. Ai acceptat si m-ai tratat cu acelasi respect. Pentru asta ma inclin! Nu in ultimul rand, va doresc sa fiti sanatosi, frumosi si sa aveti o viata minunata!
    Cu drag, Mihaela T.

    • Printesa Urbana spune:

      Interesant, de multe ori m-am gindit ca printesa urbana nu mi se mai potriveste si ar trebui sa renunt la el… dar acum pare ca asta ar fi imposibil.

      Multumim pentru urari, si voua numai bine!

  • (alta) Iulia spune:

    Nici eu nu imi mai amintesc exact cum am ajuns aici, cred ca clickaind prin blogrollul cuiva, dar tare mi-a placut ce am gasit. Nici nu mai stiu exact de cand te citesc, dar tin minte ca nu erau decat vreo 50-60 de pagini pe blog (acu vad ca s-au strans 156!) si m-am apucat sa citesc totul de la inceput, eram intr-o perioada tare neagra din viata mea si am gasit aici un suflet cald, bland si bun si nopti in sir am stat, am citit, am plans si m-am vindecat cu ajutorul cuvintelor tale, desi multe din ele n-aveau poate nici o legatura cu ce mi se intampla mie (pe cand altele…). Dar ai fost terapeutica pentru mine, ca o carte buna sau un prieten drag.
    Sa nu incetezi sa scrii, oricat de rar ai face-o, sa nu incetezi pentru tine, pentru puii tai si nu in ultimul rand pentru noi, astia din spatele ecranelor 🙂

  • thea spune:

    Nici nu mai stiu cum am ajuns la tine, acum vreo cinci ani cred :). De atunci te citesc consecvent, daca sar o zi-doua, recuperez in a treia :). De prisos sa spun ca-mi place mult cum si despre ce scrii! Si ca imi esti tare draga! Si ca nu exista discutii cu prietenele mele cu copii in care sa nu spuna una „am citit la Printesa ca…” :).

    Trebuia sa-ti spun asta si uite ca mi-ai dat ocazia! 🙂

    Te imbratisez cu drag :).

  • Raluca spune:

    Eu te-am descoperit cand sarcina mi s-a oprit din evolutie; m-ai indrumat catre un grup de suport pe facebook, ceea ce m-a ajutat foarte mult; de atunci am mai avut doua „evenimente” nefericite, dar te citesc cu mare drag sperand ca intr-o buna zi voi deveni si eu mamica; ma simt ultra pregatita invatand din experientele tale 🙂
    Iti urez sa ramai la fel de prolifica pe blog si daca iti mai doresti, si in viata personala! 🙂

    • Raluca :) spune:

      Sa iti ajute Dumnezeu sa fii sanatoasa si cat mai curand binecuvantata cu un bebe de nota 10! iti doresc din suflet tot binele si lume si sa ai parte de tot ce e mai frumos!
      Nu te cunosc, dar prin acele cateva randuri pe care le-ai scris, ai reusit sa ma emotionezi..

  • Alexandra spune:

    Buna Printesa si felicitari pentru blog!
    Eu am ajuns aici acum vreo 2 ani (cred?) cand cineva de pe Facebook a dat like la un post dedicat mamei tale care recunosc, m-a inmuiat. De obicei fug de genul asta de pagini cu declaratii de dragoste si platitudini pe internet dar postul ala m-a atins intr-un mare fel.
    Si recunosc si sper sa nu te superi, nu sunt de acord cu tine intotdeauna, cateodata si eu am impresia ca mai exagerezi, nu scriu commenturi dar totusi revin pentru ficare post al tau. Felul in care scrii creeaza dependenta si nu de putine ori am ras in hohote citindu-te. Ba cateodata sunt geloasa pentru cat de bine stii sa pui in cuvinte unele lucruri. Lasi impresia ca suntem prietene de ani de zile :))
    Felicitari pentru Sof, pentru Baietel si muuulta sanatate si liniste in perioada care urmeaza!

  • Robo spune:

    Eu am ajuns aici de pe un alt blog, unde se mentiona ca proprietarul avusese o disputa cu tine despre o carte. Mi s-a parut ca scriitura e placuta si prietenoasa, ca are carlig, insa subiectele mi s-au parut asa, mai de fete, plus un pic cam exhibitioniste pentru gustul meu.
    Dar in general dragut, sigur ca da.
    Dupa aia am facut o gluma cu tine si tu ai marsat la ea, asa ca am eu am plusat complet sub imperiul unui impuls absolut nejustificabil.
    Si la vreo luna jumate de la intamplarile de mai sus, te-am cerut in casatorie, na.

    Dupa aia am inceput sa te citesc mai mult ca sa te critic (in particular, desigur), ceea ce fac si acum, aproape 6 ani mai tarziu.
    🙂

    In continuare nu incetez sa ma mir cat de multi oameni te citesc, mi se pare incredbil.
    Bine, si pe mine inca ma mai citeste lumea, desi nu mai scriu pe blog de vreun an si jumatate.

    Deci e o treaba aici cu blogul tau, mai ales. Si cred ca ar trebui sa faci foarte multi bani cu tot traficul asta, ceea ce tu nu vrei sa faci.

    Lucru cu care eu nu sunt de acord, dar pe care il respect si il admir, in conditiile in care eu respect si admir foarte foarte putine lucruri, ca-s genul de carcotas nesuferit si uracios, dupa cum probabil stii deja.

    La mai mare, iubito.

    • Oana B spune:

      Draga Liviu,

      Astept cu mare interes o noua postare a ta cu nasterea Baietelului 🙂 Sa stii ca e de mare ajutor sa privesti si din perspectiva taticului. Experienta ta m-a ajutat in luarea deciziei de a naste la un spital privat. Am luat aminte si la postul cu „a defula” 🙂
      La cat mai multe postari!

    • Loredana spune:

      Felicitări! Mi s-a părut cea mai frumoasă declarație de dragoste, de mult timp încoace!

    • Printesa Urbana spune:

      Vezi, daca nu era baiatul cu pricina, cine stie, poate acum erai fericit cu alta bloggerita mai de succes ca mine, care face si bani multi din asta… 🙂

      Multumesc, sa (ne) fie!

      • Robo spune:

        nu exista alta bloggerita mai de succes decat tine.
        adica eu nu cred.
        😉

        • Oana spune:

          Uai, cat de frumosi sunteti.
          Subscriu, nu exista alta bloggerita mai de succes. Si chiar daca ar fi, noi tot pe tine te iubim mai mult si mai mult.
          Eu am ajuns de la Bogdana, prin 2009, aoleu ce de vreme a trecut de cand primul lucru pe care il fac dimineata e sa scriu intr-o pagina noua „pr” si chrome-ul stie deja unde vreau sa ajung.

  • Monica spune:

    Te-am descoperit cand cautam pe net sfaturi referitoare la bagajul pentru maternitate daca tin bine minte. Asa ca in timpul noptilor nedormite din sarcina, ca sa treaca timpul, te citeam pe tine. Acum bebe are deja 10 sapatamani, si inca te citesc. In fiecare dimineata, inainte de ora 10, intru pe blog 😀 sa vad daca ai postat ceva, e trist ca nu postezi si in weekend :D.

    Datorita tie am luat cartea lui Alfie Kohn-Parenting necodnitionat, iar azi noapte, cand din nou nu puteam dormi, si nu din cauza lui bebe, ce din cauza ca eram necajita ca a palns un pic mai mult aseara, decat in celalalte seri din saptamana, am luat cartea Alethei Solter – Lacrimi si crize de furie (carte luata dupa postul citit ieri).
    Si sa nu uit, felicitarile mele pentru modul frumos in care scrii.

    • Printesa Urbana spune:

      O sa te ajute Aletha, o sa vezi. Cartea mea a trecut deja pe la vreo 10 mămici si toate-au zis ca a fost de folos! Multumesc!

  • Valentina spune:

    Am ajuns sa te citesc de prin vara lui 2012, cand eram insarcinata si am descoperit intamplator postul cu lista cu lucruri necesare pentru bebe; apoi am citit pe nerasuflate povestea nasterii la Regina Maria, si rand pe rand, aproape toate posturile din urma..
    Acum intru pe blogul tau zilnic, sperand sa gasesc un post nou. Imi place cum scrii, imi plac povestile despre Sofia, retetele tale, toate rezumatele cartilor si conferintelor de parenting..

  • Eu am ajuns de la Mara, daca bine tin minte, si daca nu ma insel, fix la postarea cu necesarul pentru bebelusi, cind m-am socat un pic de preturi, ca eram si eu la inceput de sarcina 🙂
    Btw, la Felix (Cezar? :)) ) ti-ai facut lista de cheltuieli?

  • Ivona spune:

    Eu te citesc de mai bine de un an, nici nu mai stiu cum am aflat de blog insa am apreciat de la inceput talentul tau. Mi-am dorit foarte mult sa te cunosc si m-am bucurat ca am avut ocazia sa fac asta la lansarea Fictiuni Reale. Este primul blog pe care il deschid in fiecare dimineata cu o cana de ceai in mana deoarece am garantia ca voi citi ceva ce ma va binedispune sau voi afla informatii utile. Felicitari!

  • silvia spune:

    Salut! Eu imi amintesc ca am citit prima data un post de-al tau despre Mama. Si am plans. De-atunci te citesc zilnic. Imi place teribil stilul tau, tot ce scrii despre Sofia simt si eu pentru copiii mei, dar n-as putea niciodata s-o exprim asa bine.
    Multe succese in continuare!

  • Mihaela spune:

    Sincer nu imi aduc aminte cum am inceput sa te citesc, acum vreo 2 ani. Cert este ca am inceput si nu m-am oprit pana nu am citit tot blogul tau, de la coada la inceput, in cateva luni :).
    Atat de frumos scrii ca atunci cand ajung la birou in jur de 10 , primul lucru inainte de cafea e sa intru la tine sa vad ce ai mai scris. Si nu neaparat pentru ca imi doresc un copil intr-un an-doi-trei si ma ajuta ce gasesc aici, ci pentru faptul ca se simte iubirea din familia ta si uneori am nevoie de asa ceva, ca o pereche de brate in care sa ma refugiez.
    Multumesc, printesa minunata! Sarcina frumoasa in continuare si sa ne regasim cu bine in continuare, oricat de des sau rar poti.

  • Ioana spune:

    Eu te-am descoperit in Cosmopolitan 🙂 Si dupa ceva timp (in care am renuntat intre timp la revista 🙂 ), adica in 2007-2008, te-am cautat pe google sa vad daca nu cumva mai scrii pe undeva. Asa te-am regasit, si de atunci am ramas in regat 🙂

  • DianaM spune:

    Nu mai stiu cum te-am gasit. Stiu ca sunt cativa ani de atunci si te-am iubit din prima clipa. Am citit repede toate articolele scrise inainte de a te gasi si apoi absolut pe toate cele care au urmat. Esti …cum sa zic… inspiratia mea in viata 🙂 ♥

    • Printesa Urbana spune:

      Aoleu, nuuu, nu-mi spune una ca asta, pui presiune… 🙂

      Multumesc!

      • DianaM spune:

        Nuuu nu trebuie sa simti asa. Inspiratie in sensul „daca printesa poate (sa fie fericita, sa fie rabdatoare, sa fie calma, sa fie buna, sa fie…) atunci si eu pot. :*

  • Printesa draga, ma bucur enorm pentru succesul pe care il ai si pentru impactul blogului tau. Asa cum spui tu, daca macar o singura persoana s-a schimbat datorita a tot ce ai scris tu aici, inseamna ca ti-ai indeplinit misiunea. Ce m-a atras foarte mult la blogul tau pe langa faptul ca scrii atat de frumos (niciodata nu voi uita metafora „pumnii ca buzduganii de bezea”) si utilele informatii pe care le impartasesti cu noi (asta mi se pare de la sine inteles), imi place enorm faptul ca esti palpabila. In sensul ca raspunzi la comentarii, am senzatia ca pot dialoga cu tine, ca faci efortul sa raspunzi la comentarii, intrebari si asa mai departe. Lucrul asta m-a facut sa stau aici. Nu existi aici doar ca sa-ti expui ideile, ci sa dialoghezi, sa interactionezi, sa ai o relatie virtuala si chiar fizica autentica. Pentru lucrul acesta iti multumesc din suflet. Stiu ca atunci cand voi avea un copil si voi avea unele nedumeriri, ma pot baza pe cineva sa-mi spuna cum stau lucrurile. Continua ceea ce faci pentru ca o faci bine!

    • Printesa Urbana spune:

      Sa stii ca interactionez pentru ca vreau, pentru ca am nevoie de asta, nu e un gest altruist! Eu sint aici pentru mine intii de toate!
      Multumesc si eu!

  • Cristina S. spune:

    Eu te-am descoperit la recomandarea unei colege de serviciu, aratandu-mi acum cativa ani, un post de-al tau despre copii si animalele de companie. Te citesc de atunci in fiecare zi si imi face multa placere. Sunt relaxata sa stiu ca ceea ce citesc aici sunt recomandari fondate, documentate si obiective, ale unei persoane „cu scaun la cap”. 🙂 Multumesc pentru ca existi si la mai mare !

    O zi minunata sa ai!

  • Ruxandra spune:

    Eu te am gasit cautand lista cu cele necesare pt nastere 🙂 mi a placut si m a distrat modul in care ai abordat subiectul 🙂 „cam atat ne costa 10 min de dragoste” sau ceva de genul :)))) apoi mi a placut poza aia cu 4 generatii de femei in care aveti toate aceeasi esarfa 🙂 si pe urma tot ce scrii! Esti simpatica si mereu ma amuz copios! Si ti multumesc ca imparti noi ce mai inveti pe la seminarii… e mare lucru!!!! Tine o tot asa! Nastere usoara, multa sanatate si sa ne mai scrii cateva cuvinte/expresii de ale Sofiei :)))

  • Iulia spune:

    Eu sunt una dintre mămicile atinse de articolul tău cu parcul și vreau să-ți spun că cel puțin un o mamă nu mai fumează când iese cu copilul în parc. Eu. Când avea 2 luni mai băgam căte o mahoarcă în timp ce dormea, dar m-am lăsat de obiceiul ăsta când ieșim amândouă. O mai fac dacă ieșim cu mai mulți prieteni și o ia tac’su în primire, că în rest sunt auto-sechestrată pe balcon și mă bucur de cancerosul viciu doar când doarme. La locurile de joacă n-am fumat niciodată.

    Bine, un motiv ar fi și ăla că acum, la aproape 10 luni, nu e chip să doarmă, având ca principale preocupări alergarea porumbeilor și monoloagele bebelușești.

    Prima dată am intrat pe blog cred că în urma unui scandal la un concurs de cărți, ceva. Apoi mi-a reamintit o cunoștință acum câteva luni și într-un weekend l-am citit pe tot, cap-coadă. Ca mamă, îți admir postările cu și despre Delfini, cu care sunt de acord aproape de fiecare dată. Ca femeie, mi-ar plăcea să mai regăsesc și articole de genul celor de la început, cu bărbați, femei, sex, întâmplări oarecare povestite cu mult haz, așa cum tu știi bine să o faci.

    • Printesa Urbana spune:

      Ma bucur ca nu te-ai suparat pe mine si ma bucur si mai mult ca ai fost de acord sa renunti la tigara linga copil, putini parinti sint dispusi sa schimbe ceva, iti multumesc si te felicit!
      Daa, si mie mi-ar placea sa ma mai regasesc in articolele de la inceput… 😀

  • Am intrat prima data pentru ca am vazut intr-un blog roll titlul si mi s-a parut extrem de misto. Pentru ca nu cred in printese, le detest imens iar asocierea cu orasul mi s-a parut una perfecta. Am citit sporadic apoi a aparut postul cu bratara de la atelerul altfel si m-am enervat asa de rau pe unele comentarii incat am comentat pentru prima data in viata pe un blog si l-am injurat pe idiotul care te spurca. 😀 Si iata cum, 3 ani si mai bine mai tarziu suntem ca doua iedere agatate una de cealalta! Te pup si spor in continuare! Sa fie 16 milioane!!!

  • Alinutza spune:

    eu te-am gasit cand trecea Matei prin perioada „colicilor” …fix dupa cuvantul asta te-am gasit.
    Matei este mai mic decat Sofia cu 1 luna. Mi-a placut mult ce si cum scriai, mi-ai dat putere multa in perioada aia; apoi fiindca urma sa va mutati din mansarda ai inceput sa donezi unele chestii printre care si un leagan balansoar de bebelusi. Vai ce m-am ofticat ca nu l-am primit eu atunci :), mi-l doream mult pentru Matei! Unul nou nu imi puteam permite si vroiam unul la mana a 2- a , la unul gratis nici nu puteam spera.
    Apoi ti-am scris fara nici cea mai mica speranta ca imi vei raspunde, de fapt eram convinsa cam 99% ca nu voi primic niciun semn de la tine.

    Si ce credeti?! La nici 1 zi Printesa mi-a raspuns la mail si mi-a spus ca mai are un leagan de donat, ca mi-l da cu mare placere daca merg sa-l iau insa este unul mecanic nu unul electric.
    Fix in ziua aceea am mers la ea in mansarda (probabil s-a si speriat cat de repede am venit), am cunoscut-o pe Sofia, pisica ciocolata, am vazut si pestisorii.
    La plecare pe langa leagan ne-am mai un sac de dormit roz de la Ikea ,cu toate ca nu era de donat, ni l-a dat fiindca avea doua!

    Scrii nemaipomenit de bine, toata viata mea te voi citii si probabil voi citi si ce vor scrie copii tai fiindca sigur unul din ei va scrie; uneori ma gandeam sa-ti fac un cadou dar niciodata nu stiu ce ar fi potrivit! De fiecare data cand voi putea, voi scrie cate un comentariu si la posturile tale si sper ca acest lucru sa te bucure, macar putin.

    scaunelul leagan a ajuns la un baietel – tatal lui coleg de munca cu sotul meu, iar acesta la randul lui l-a donat unei fetite – acum leagana o fetita de o luna.
    sacul de dormit l-am folosit putin apoi l-am donat Ruxandrei – fiica unor prieteni buni! Ruxandra este nascuta prematur si a avut tot timpul nevoie de mai multa caldura; i-a prins foarte bine si acum il foloseste la 1 anisor.

    Ioana – te iubesc!

    • Printesa Urbana spune:

      Aaa, imi aduc aminte, cum ati venit toti trei, ce simpatic era Matei… ce repede a trecut timpul! Ma bucur c-am fost de ajutor, poate ne mai intilnim!
      Multumesc!

  • Gabriela Ganea spune:

    Felicitari, Ioana. E minunat ca din ce in ce mai multa lume te descopera si te citeste frecvent. Eu te-am descoperit cautand informatii despre nasterea la RM, acum 2 ani. De atunci revin zilnic pe blog si ti-am citit si toate postarile din urma. Ce sa zic, mi se pare fascinant felul in care povestesti despre orice. Imi place ca ai cititori de bun-simt (cu mici exceptii, dar asta e, fiecare padure are uscaturile ei) ale caror comentarii le citesc cu la fel de mult interes. N-am fost intotdeauna de acord cu tine dar am considerat ca fiecare are dreptul la o parere, mai ales in propria casa, si ca trebuie sa ne respectam si sa ne acceptam reciproc ideile. Iti multumesc pentru ca, datorita tie, am aflat o gramada de lucruri interesante despre parenting, carti, retete, etc. si ma bucur ca, impartasindu-le cu prietenele mele, multe din ele au ajuns sa te citeasca la fel de frecvent ca mine. Mi-ar placea sa poti scrie in fiecare zi, asa cum o faci acum. Mi-ar placea sa te cunosc personal odata. Pana acum n-am indraznit sa vin la nici o intalnire cu tine, fiind mai timida, dar poate pe viitor, cine stie… Stiu ca va urma o perioada mai solicitanta dar sper sa revii cu forte proaspete dupa o vreme. Eu sper sa te citesc si peste 40 de ani cand ne vei povesti despre nepoti si despre gradinita ta cu flori si plante aromatice si despre multe altele. Mult succes in continuare.

    • Printesa Urbana spune:

      Ah ce tablou frumos mi-ai pictat, da, mi-ar placea sa fie cum spui. Si sa ne cunoastem!
      Multumesc!

  • Vio spune:

    Draga Printesa,
    Eu sunt o cititoare relativ noua (te-am descoperit de vreo 2-3 luni cred, printr-un blogroll ceva). Am citit cu aviditate tot ce ai scris, de la inceputuri si iti declar cu mana pe inima ca ai un talent la scris de numa’. Nu am comentat la posturi ca nu m-am simtit niciodata destul de informata cu privire la subiectul respectiv incat sa imi dau cu parerea (si n-avea rost sa incarc lista de comentarii cu inca unul aiurea in tramvai :D). Nu sunt mamica, planuri de sarcina sunt undeva anul asta dar asa imi place cum scrii si despre sarcina si despre Sofia ca de fiecare data cand citesc un articol de-al tau imi vine sa il las incolo de planning and just do it already ! Ai o familie minunata, o gandire sanatoasa si logica din punctul meu de vedere, oferi o gramada de informatii si eu sigur o sa te mai citesc si de acum incolo, ca faci o treaba tare buna !

  • Carla spune:

    La Adi Hadean te-am gasit si denumirea „printesa urbana” mi-a placut din cale-afara, asa cum mi-a placut si imi place ce citesc, aud si vad pe blogul tau.Am invatat multe de la tine si citind ce scrii.Prima postare citita? O asteptai pe Sofia si ai scris despre bunica ta,al carei nume il poarta „pasolica musoasa”.Singura zi, de atunci, cand nu am „venit” la tine? …15 aprilie 2012, am fost plecata si nu am avut acces la net.Mda…Cand m-am laudat cu tine (voi)? Acum cateva saptamani, eram la un curs si la un moment dat,tema a alunecat spre „unde si cum?” ne-am cunoscut prietenii, sotii…O colega a spus ca si-a cunoscut sotul pe net si in mod surprinzator (pentru mine) au existat voci care au afirmat ca …mvai…asa si pe dincolo.Le-am spus ca eu stiu cea mai frumoasa poveste a unor oameni tineri care da, s-au cunoscut pe net!!! Le-am turuit despre cutia cu Raffaelo, despre nunti si despre trash the dress, despre Sofia si despre blog.Despre temele blogului, despre cum interactionezi, calm si bland, cu cititorii.Poze cu voi nu le-am aratat desi m-au mancat degetele, asa mi s-a parut mie mai safe… (tu insarcinata, eu…ciudata, n-am vrut sa te sageteze vreo privire poate mai curioasa).La sfarsit, poate iti vine greu sa crezi, au aplaudat , cateva chiar cu lacrimi in ochi.Mi-au spus sa iti urez si din partea lor poveste frumoasa in continuare (nu sunt romani).As fi vrut sa iti scriu asta intr-un mesaj privat dar uite ca astazi am scris aici, nu m-am putut abtine.
    Sa fiti sanatosi, Ioana, si multumesc.

    • Printesa Urbana spune:

      La Adi, serios? Am comentat ceva pe-acolo? Nici nu mai tin minte, sa stii…
      ce poveste cu povestitul, esti grozava, cred ca daca eram acolo muream de rusine. 😀

      Multumesc!

  • Dana spune:

    Draga Ioana,

    Am facut cunostinta cu tine de pe blogul Elisei (gradina mea de vis). Mi-a placut cum suna: Printesa Urbana! Am intrat si mi-a placut foarte mult cum scrii. Asta se intampla in urma cu doi ani. De atunci, te citesc in fiecare zi, cu acelasi drag. Trebuie sa-ti spun: copilul meu are 18 ani azi-maine, dar tare mi-ar fi placut ca atunci cand acesta era bebelus si copil mic, sa fi avut norocul sa citesc atatea informatii utile cum sunt cele pe care le prezinti pe blog.
    Iti doresc sa fii sanatoasa, tu si toti cei dragi tie, sa scrii la fel de frumos, spre incantarea celor care iti suntem cititoare si cititori fideli!

  • Eu cred ca te-am descoperit anul trecut dupa ce am citit postul: http://www.printesaurbana.ro/2013/07/mama-versiunea-2013-se-poarta-alb-negru.html

    L-am descoperit prin septembrie cred si de atunci citesc zilnic posturile; nu mai zic ca vreo 3 luni am stat si am citit toate posturile de la inceputuri, devenisem dependenta, chiar imi parea rau cand am ajuns la zi :))))

  • feedback spune:

    „Dacă aveți timp și chef, spuneți-mi și voi cum ați ajuns aici, cînd, de ce-ați rămas, ce-ați vrea să fie altfel… ”
    eu te-am descoperit printr-un link pe facebook, prin martie.

    de ce-am ramas… imi place mult, enorm de mult, libertatea ta. libertatea, puterea de a scrie despre orice (eu recunosc ca nu as scrie/ vorbi foarte deschis chiar despre orice). imi place talentul tau, arta si tehnica cu care scrii. imi place faptul ca expui ideile astfel incat sa nu se simta „pe margine” nici cei pro, nici cei contra, incluzi cumva in text si pe cei care fac intr-un fel, si pe cei care fac altfel, unindu-i, gasindu-le mai curand punctele comune decat diferentele. imi place ca esti atenta la detalii. imi place ca esti corecta, fair play. imi place ca atunci cand scrii articole „tematice” te documentezi, astfel incat cititorii pot gasi informatii valide. imi place ca ai simtul umorului. si… imi place ca esti fericita 🙂

    (personal as dori, sau mi-ar placea, sa dedici un articol cititorilor tai, in care ei sa iti poata puna (3 sau 5 sau mai multe) intrebari, si tu, bineinteles sa le raspunzi, sincer, dezinvolt, asa cum ne-ai obisnuit. dar cred ca e cam tarziu acum pt asta 🙂 🙂 )

    mult succes, in tot ce vrei sa faci si in tot ce va urma 🙂 asa cum noi contam pe tine, sa stii ca si tu poti conta pe noi 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      Sa stii ca am facut asta mai demult, am primit multe intrebari faine, o sa mai fac o data, why not!

      si mie imi plac comentariile tale, sa stii! so thx!

  • Ioana spune:

    La mine a fost mai complicat 🙂
    Intai aveam feisbuc (pe care l-am sters ca prea ma enerva) si o prietena care abia nascuse a postat un articol de-al sotului tau 🙂 mi s-a parut funny si am inceput sa il citesc si am aflat de tine (era cam in aceeasi zi, acum vreun an). Si cand am vazut eu cum scrii, zic na, fata asta merita citita de la inceput 🙂 si am citit si citit si citit si am ajuns de iti deschid dimineata pagina ca tabiet alaturi de cafea si alte lucruri care imi fac placere. Adica acum, esti „acolo” – langa cafea si lucrurile dragi facute dimineata devreme, singura-singurica. Si daca ma gandesc, de cand ma tot chinui sa iti scriu ceva frumos, dar de-adevaratelea, de mana si tot trece timpul si n-o fac…Sper sa consideri frumos ce am scris aici, promit si scrisoare parfumata.
    Cu drag,
    Ioana 🙂

    • Robo spune:

      haha, vezi printeso ca si eu ti-am adus cititori, nu numai tu mie !

      • Printesa Urbana spune:

        E un cerc vicios aici (unul foarte dragut, evident), pentru ca si cititorii aia care au ajuns intii la tine si apoi la mine, au ajuns la tine pentru ca eu sint un referral bun si google ti-a dat si tie extra points pentru ca esti la mine-n blogroll, see? 😀

    • Printesa Urbana spune:

      Multumesc, astept si scrisoarea, tare-mi plac plicurile-n posta!

  • Oana B spune:

    Hey, felicitari! 🙂 Te-am gasit intr-o lista de „bloguri pe care le urmaresc”. Pe atunci citeam blogul unei tipe, intre timp l-a abandonat. Sa fi trecut vreo 2 ani de cand te citesc. Lista cu necesarul pt bebelus ne e si noua de mare ajutor, referintele pt medici, recomandarile din vacante, etc, etc 🙂
    In plus, iti multumesc ca imi faci diminetile frumoase cu postarile tale si ca imi raspunzi imediat cum iti trimit mesaj privat :*
    Multa liniste si fericire in regat!

  • AndreeaM spune:

    Mie mi-a fost recomandat blogul tau de prietena mea, Andreea, care stia de tine de la prietena noastra, Claudia, pe care o cunosti si tu, fiind si ea bloggerita si o prietena foarte draga mie. Era in ianuarie a lu’ 2012 iar eu aveam 5 luni de burta si tu 7, cautam pe-atunci informatii despre maternitati, nasteri si alte framantari specifice. Am picat fix pe postarea „Nasterea la Regina Maria”, am citit-o repede-repede, atat de repede inca m-am trezit, vreo 3 zile mai tarziu, ca-ti citisem absolut tot blogul. Sa ne-ntelegem, te-am citit literalmente zi si noapte 😀 Te citesc zilnic ever since.

    Am ras cu pofta si-am plans cu suspine, am citit carti recomandate de tine, am cumparat jucarii recomandate de tine si de cititoare, am citit pe nerasuflate toate postarile din timpul si de dupa conferinte, am invatat din experientele tale, lista mea de nastere e luata de pe blogul tau, am descoperit foarte mult din mine in postarile tale, am folosit unele postari ca sa-i incurajez pe cei dragi, pe altele (despre cresterea copiilor, mai ales) le-am folosit ca sa scot ochii neamurilor 😀
    Ma inspiri, ma inveselesti, ma incurajezi, ma linistesti, ma induiosezi si muuulte alte „ma”-uri care ar face comentariul asta mult prea lung si siropos.

    La multi ani blogului tau, sa traiti fericiti vreme lunga si sa nu ne mai dai palpitatii spunand ca te mai bate gandul uneori sa te lasi de scris.

    Te imbratisez cu drag!

    • Printesa Urbana spune:

      In ultima vreme n-am mai avut ginduri rele legate de blog, sper sa nu mai fie cazul, clar nu ma mai lasa inima acum, ca sintem asa multi, ma simt responsabila!

      multumesc!

  • OanaC spune:

    Eu cred ca te-am intalnit pe blogul Cameliei. Acum vreo 2 ani, aproximativ, nici nu mai stiu. De atunci, nu ma satur de rasfoit blogul in fiecare zi. Ti-am mai spus, imi place la nebunie cum scrii, dar si subiectele alese. As citi pe nerasuflate si un prospect de medicament, daca ar fi compus de tine :).

    Te felicit, sa ne scrii si sa ne incanti mereu. Sa ne povestesti de toate, cum ne-ai obisnuit. Sa fii fericita si sa ne fericesti pe toti cu randurile tale!

    Te pup!

  • Andreea spune:

    Ah, eu te citesc de cand l-ai cunoscut pe printul consort…una din prietenele mele bune mi-a povestit cum fratele ei si-a cunoscut jumatatea asa ca-n filme/reclame si de atunci am ramas cititor fidel:). La inceput a fost curiozitate, apoi placere si acum este placere si o sursa de informare pentru cand va veni perioada de parinteala si la mine.

  • Michelle spune:

    Draga Ioana,
    Nu mai știu cum te-am găsit, cred ca dirijată de pe blogul Bogdanei si de atunci nu te mai las in pace. Pe atunci locuiai in mansarda si Ciocolata era un personaj important, ce am mai ras singura cand l-ai tuns la zero. Si continua sa ne povestești pentru ca o faci bine si de multe ori util. Cum o sa trăim parțial aceeași experiență in iulie – august te citesc cu si mai mult interes acum. Oricum după fiecare vacanta fără internet ti-am citit poveștile pierdute intre timp.
    La mulți ani, Prințesă urbana. 🙂

  • Michelle spune:

    Si pentru ca am uitat ceva: sfaturile si experiențele despre viața de părinte vor fi binevenite. Dar si rețetele si cum e viața de cuplu cu 2 copii, eu nu știu cum o sa fie nici cu unul. Cred ca blogul va deveni al 3lea copil al tău.

  • Loredana spune:

    uff, acum mi-aduc aminte că-i aproape o viață de Puști de când te citesc (aproape șase ani are micul meu)… știu că te citesc de când nu erai încă o prințesă, ci Ioana… știu c-am trecut împreună cu tine, așa, virtual și de la distanță, prin multe, multe momente de viață plină, mai bune, mai rele… de ce-am rămas? Pentru că ai ceva… ceva ce nu-i mereu pe plac, ceva cu care nu sunt mereu de acord, dar tocmai de aia… pentru că ai ceva ce probabil mi-aș dori… așa, un suflu de viață… și mai ai și talent, și o ai și pe Delfinuță, și îl ai și pe Om, și cimitirul din nu știu care parte a casei, și pisica de ciocolată, și-o burtică plină cu suflet… ahh, e bine să fiu aici. Învăț multe de la tine și cred că despre asta e apropierea… despre ceea ce dăm, ceea ce primim, ceea ce ne face mai buni!

    Toate bune, Prințesă! Cu drag, de aici, din Maramureșul îndepărtat!

  • crissa spune:

    Nici eu nu mai stiu cum am descoperit blogul tau, dar nu-mi pare rau ca dimineata imi beau cafeaua la birou citind noi aventuri din Regat 🙂 Si contrar a ceea ce cred unii, nu mi se pare deloc ca vrei sa scoti in evidenta perfectiunea. E normal ca fiecare dintre noi sa fie mandru de realizarile copilului. Si mi-a placut tare mult aseara la seminarul Otiliei cand ai pus intrebari in numele cititorilor blogului 🙂 Am vazut-o pe Printesa asa cum e in realitate: modesta, usor timida, dar cu o sclipire anume in privire. Iar burtica arata..de milioane.
    Felicitari pentru tot ceea ce faci!

  • Raluca :) spune:

    Te-am descoperit acum 4 ani, poate chiar mai mult daca ma gandesc si mai bine.. Nu imi mai amintesc exact cum sau in ce imprejurare, cert este ca primul articol citit aici a fost cel cu tine mireasa in Paris. Atat de mult m-au fascinat pozele de atunci, incat mi-am dorit sa vad mai mult si mai mult, ajungand sa petrec 4-5!!!ore intr-o noapte tarzie pe blogul tau.
    De atunci am revenit in fiecare dimineata cu drag si dorinta mare de a te cunoaste prin randurile pe care ni le dedici cu fiecare postare. De ce? Pentru ca imi oferi impresia ca vorbesc cu cea mai buna prietena-in sensul ca esti autentica si dispusa sa critici sau sa lauzi, complimentezi fara a „scenariza”oarecum situatia. Esti tu si asta te face speciala.
    Iti doresc sa ai parte de sanatate, fericire si iubire in viata ta, cititori frumosi, iubitori, care prin postarile tale invata sa se accepte cu bune si rele, cu defecte si calitati, care nu simt niciodata nevoia de a isi exterioriza rautatea( sau limbajul nu tocmai de buna calitate)aici, pe blog. De fapt, oameni calzi, empatici si suficient de deschisi la minte si la suflet, incat sa iti fie buni parteneri de discutie la subiectele propuse de tine in cadrul blogului.

  • Ioana spune:

    Te-am „gasit” in anul in care te-ai maritat, eu prietena cu Adriana Serban, tu pictand cu ea si Liviu borcane. Lucram pe vremea aceea ca secretara si ma plictiseam de moarte, si ti-am citit tot blogul intr-o singura zi, mergand inapoi, din post in post, pe firul povestii. Apoi am aparut „de nicaieri” cu Adriana la tine la nunta, apoi ne-am intalnit o data la Casa si m-ai impresionat tare, ca nu ma prea stiai dar mi-ai adus in dar un medalion cu o piatra maaare, care mi-a placut mult si pe care il am si acum, cu mine. I s-a imbacsit snurul de atata purtat, dar ce conteaza. 🙂 Iar pe blog revin pentru ca scrii cu curaj, frumos, haios, cu ceva de zis, cu dragoste, respect si devotament pentru copilul tau.

    • Printesa Urbana spune:

      Ahaaa, ce mai face Adriana? Nu mai stiu nimic de ea de atunci. De tine stiu ca te-ai mutat la Londra… ma bucur ca piatra mea a avut succes. Ah ce-as minca o placinta de-aia cu mere de la Casa, sluuurp!

      • Ioana spune:

        Sluuurp, indeed! Adriana e bine, si-a schimbat jobul intr-unul mai uman, dupa ce cativa ani aproape si-a dat duhul si pofta de viata in vanzari si credite imobiliare. Acum lucreaza pentru un ong si e mai fericita. 🙂

  • lala spune:

    Eu te-am descoperit la Tomata, in urma cu 4 ani. Si mi-ai placut! De atunci te citesc zilnic desi comentez foarte rar!
    La mai mare, te pup!

  • Cristina D spune:

    Sa fie mai bine de 2-3 ani de cand te citesc. De cand am ramas insarcinata in 2010 am inceput sa citesc bloguri si dintr-unul intr-altul am ajuns la tine. Apoi ne-am si cunoscut, cand ai fost asa de draguta si mi-ai cumparat un dus bucal (asa ca ma gandesc de fiecare data la tine cand il folosesc). Apoi ne-am reintalnit la lansarea cartii lui Alfie Kohn si am fost placut surprinsa ca ti-ai amintit de mine. Te citesc zilnic, in pauza de masa, am ritualul meu care ma aduce la tine din blogul Marei 😉 Datorita tie l-am descoperit pe Murakami (si mi-a placut la nebunie). Imi place mult cum povestesti despre Sofia, despre Baietel, despre voi, despre mancare, despre orice. Am stat cu sufletul la gura cand ai nascut-o pe Sofia si m-am bucurat ca totul a fost bine, ceea ce va doresc si la nasterea Baietelului. Toate cele bune in regat!

  • Lorelei spune:

    Nu mai stiu sigur cum am ajuns pe blogul tau sunt mai bine de 5 ani de atunci, ori mi-a trimis o prietena un link, ori de pe alt blog. Mi-a placut cum scriai si-am revenit, apoi printre primele posturi citite a fost unul in care faceai referire la accident si la cicatricea de pe obraz, ceea ce m-a intrigat. Am intrat in arhiva, am inceput sa citesc si imi amintesc ca-n noaptea aia n-am dormit deloc, atat de mult m-a prins 🙂
    Si de atunci am devenit cititoare fidela, revin in fiecare zi.

  • delia spune:

    eu te citesc de cand erai ionuka:)

  • mura spune:

    Mai,eu nu mai tin minte exact cum te-am gasit;oricum,scormonind pe net dupa informatii despre nastere cred, anul trecut cand eram insarcinata.Intre timp te-am rasfoit, te-am descoperit,am ras si m-am intristat pe alocuri.Mi-au placut sinceritatea ta si curajul de a-ti expune si bunele si relele din viata ta.Ce mai,un blog viu, un blog despre echilibru, caldura,iubire,”cap scos din fund”.Pe mine,care sunt un om rezervat cu necunoscutii, m-ai facut sa ma simt ca intre prietene(i). Felicitari!

  • ioana spune:

    Buna , eu am descoperit de curând blogul tău cand o prietena a dat share pe Facebook articolului tău despre tinutul copiilor in brate, l-am citit , m-am regăsit complet in el si de atunci astept cu nerăbdare fiecare postare a ta si încerc pe cat posibil sa recuperez si din urma dar nu prea am timp! Felicitari pentru blog ,pentru Sofia si pentru bebelusul asteptat!

  • Ema Bucur spune:

    Buna Ioana!
    Eu am ajuns aici acum vreo 3 ani, cred de la Ana (Easy p…) si aici am ramas. Si eu am citit din scoarta in scoarta si ma delectez la propriu in fiecare zi. Si invat, invat si ma bucur.
    Eu am fetitele mai mari 11 si 16 si multe din invataturile tale mi-ar fi fost de folos de-a lungul anilor, dar acum te recomand cu drag celor care au copii mai mici (sau nu copii) sa se bucure si sa invete si ei despre viata frumoasa.
    Am fost la ziua ta (cu sotul si fetita mea) si au fost teribil de incatati de tine si de oamenii minunati care se strang in preajma ta…Este haios ca fetita mea ma intreaba mereu: ce mai scrie Ioana si ce mai face fetita ei minunata? Uneori intram impreuna si mai citim povestirile haioase si radem. Iar ea zice mereu: ce fata frumoasa, ce om minunat, mi-ar face placere sa o mai vad…
    Te imbratisam virtual si iti dorim tot binele din lume tie si familiei tale!

    • Printesa Urbana spune:

      Ema, ce ma bucur ca mi-ai scris acum, v-am tot cautat pe FB dupa ziua mea sa dau de voi, tare mult m-ati impresionat, am povestit si familiei despre voi, sinteti minunati!
      Va imbratisam si noi!

  • loredana spune:

    Eu te.am descoperit pe vremea când nu erai decât cu Omul, fără Sofia 🙂
    Lucram la o revista, concurenta cu revista la care lucrai tu, iar redactora sefa nu te simpatiza deloc. Subiectele tale de pe blog erau uneori subiect de discuție dimineața la cafea. De curiozitate, după câteva săptămâni, am intrat să văd cine ești. Și eu te.am simpatizat dar am început să te citesc mai tarziu cand eram însărcinată si aveam timp.
    Si așa de frica mi.a fost să nu pățesc ca tine la naștere (să se blocheze bebelusa) încât așa am pățit 🙁
    De când sun
    t mama, te citesc zilnic 🙂
    Mulțumesc că existi!

    • Printesa Urbana spune:

      Haha, ce interesant sa aflu asa detalii!
      Imi pare rau pentru nastere… conteaza foarte mult mindsetul, acum stiu prea bine! Lasa ca la a doua nastere o sa ne fie mai bine la amindoua, o sa vezi!
      Multumesc si eu!

  • Dana Bota spune:

    Eu te-am descoperit tarziu, abia anul asta, la cineva pe Facebook si am inceput sa citesc si, la fel ca toata lumea, sa ma amuz de Sofia ta si de minunile pe care le spune in fiecare zi, asa ca am ramas cititoare fidela si revin de fiecare data atat pentru perlele Sofiei cat si pentru scrisul tau absolut delicios care ne invata mereu cate ceva si ne da farami din sufletul tau. Se intampla sa fiu psiholog la o gradi din Cluj si am preluat chiar, ideea de Playful parenting despre care scriai si am transformat-o intr-un lectorat pentru parinti. Ma ajuta foarte mult experientele tale atat ca psiholog, cat si ca (sper, candva) viitoare mamica.

    Mult succes in continuare! Si sper ca Baietel sa-ti aduca la fel de multa fericire pe cat iti aduce buburuza ta mica si absolut adorabila 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      Ce ma bucur, Dana, ca ai gasit info de folos pentru parinti, tare ma bucur! Multumesc pentru mesaj!

      • Dana Bota spune:

        P.S. Sunt FOARTE de acord cu postul tau referitor la comportamentul parintilor din parc. Ma lovesc zilnic de parinti care vin in cabinetul gradinitei cu speranta ca pot sa le dau vreo „pastila” care sa le transforme copiii din neastamparati si obraznici, in cei mai cuminti si cei mai ascultatori, dar nu realizeaza si nu vor sa accepte ca, de fapt toata schimbarea trebuie sa inceapa de la ei. Si din pacate, cei care recunosc ca gresesc sunt pe ideea „n-am ce face, nu ma pot schimba la varsta asta”. Asa ca, incerc si incerc sa militez ca schimbarea nu trebuie sa porneasca de la copii, ci de la cei mari, care, daca au un pic de vointa, pot munta munti. Am avut si cazuri fericite care s-au rezolvat cand parintii au fost foarte deschisi si si-au recunoscut greselile si-apoi au schimbat ceva 🙂 Asa ca, continua si tu sa militezi pentru educatie FARA tv si calculator, parinti IMPLICATI 100% in viata copilasilor si, cu siguranta, macar cateva persoane vor ajunge sa realizeze ca altfel nu ajung nicaieri 🙂

  • Cristina spune:

    Mie mi-ai fost recomandata de o colega de serviciu in timpul sarcinii, candva anul trecut. Prima data am spus „Ma lasi?”, inca cineva care da sfaturi despre copii si cum se cresc si ce sa le faci si alea alea. Dupa care am nascut, am intrat in melancolia de dupa foarte rapid, ma indreptam spre depresie cu pasi repezi, asa ca am inceput sa caut pe net confirmari, raspunsuri, informatii, orice care sa ma ajute sa trec de primele saptamani. Asa am inceput sa iti citesc postarile de fiecare zi, apoi am citit si din urma, apoi am vazut ca si tu ai avut o sarcina oprita in evolutie (am plans la postul despre avort, pentru ca stiu cum e si cum nimeni nu poate intelege durerea altuia, poate doar sa isi aminteasca de a lui), apoi am inceput sa iau din postari ce mi se pare ca ni se aplica, mie si fetitei mele (nu m-am dat batuta si acum am o puiuta de 6 luni), ce ma ajuta, ce imi confirma ca ceva fac bine, ce ma relaxeaza si tot asa. La cat mai multe postari si la cat mai multi cititori!

  • Georgiana spune:

    Eu am ajuns aici in urma unei cautari pe google a unei retete de papanasi cu dulceata)) si te-am tot citit post cu post, rand cu rand…te-am si recitit,uneori am si comentat,nu am fost mereu de acord cu tine,ba uneori mi s-a parut ca te lauzi,dar in cele din urma revin pt. ca am invatat multe si in continuare am de invatat .chiar mi-am amintit zilele trecute de vorbele tale,atunci cand spuneai ca visele se pot implini daca iti doresti cu adevarat.atunci credeam ca sunt doar niste vorbe ale unui om care le are pe toate dar uite ca azi pot spune ca chiar asa e….visele chiar se pot implini.

    • Printesa Urbana spune:

      Amen to that, sister! Ma bucur sa aud de bine si la tine!

      Uneori ma laud, asa e, dar o fac (si) intru incurajarea lumii ca de putut se poate, caci iata deci, se poate. 🙂 Dar si cind ma pling, ohoo… atunci toata lumea-mi zice da ce te tot plingi atita soro… 🙂

  • Ioana spune:

    La o cautare pe google cu privire la reflux te-am gasit. Am ramas pentru ca ai tot timpul subiecte interesante si la obiect. M-a cucerit franchetea, dezinvoltura si emotia cu care scrii-esti mai intai om, dupa aceea jurnalist. Promit sa iti cumpar romanul daca te gandesti sa scrii unul. Te-am recomandat si prietenelor mele pentru ca esti un model de femeie care mie imi place si care merita citita. La mai multe articole interesante-cu siguranta baiatul iti va oferii o gramada de noi subiecte, precum si Sofia deoarece ea trece la alta etapa a vietii sale. Sarcina si nastere usoara.

  • Georgiana spune:

    Am uitat sa spun ca cel mai tare post,adica cel mai amuzant mi se pare in continuare cel cu tantarii…”m-au ciuruit” se numea postul.rad si acum cand il citesc))

  • Andreea spune:

    Te citesc din 2009. Am ajuns din intamplare pe blogul tau.
    Tare mi-a placut. Am descoperit cu ocazia asta o carte faina „Dragoste in vremea holerei” care astazi sta la loc de cinste in biblioteca.

  • Flori spune:

    Eu prima data te’am descoperit cand aveam probleme cu laptopul meu (asus) – cautand pe google solutii am gasit articolul tau despre sony vayo. trebuie sa recunosc ca mi’ai parut cam snoaba (printesa, sony vayo, un pic cam intepata..) si am zis: mnop, nu’i de mine. Asa ca au mai trecut cateva luni si am dat peste topul celor mai buni 10 bloggeri din romania, printre care te numarai si tu si am zis ca’i musai sa’ti mai dau o sansa 😀 si de atunci iata ca nu iti ratez niciun articol, ba chiar m’am apucat sa caut si din articolele mai vechi, care ma incanta pur si simplu! tine-o tot asa, esti minunata!

    • Printesa Urbana spune:

      🙂 Topul din ZF sau era Money Channel… inca nu stiu cum am ajuns acolo, dar clar mi-a facut bine! 🙂
      Multumesc!

  • Oana spune:

    Citesc blogul tau de vreo cateva luni (in vreo 3 saptamani l-am citit cap coada, de fapt de la inceput la pana am ajuns la zi). Cum am ajuns la tine a fost de la postul cu „Iubirea neconditionala e suficienta pt un copil ca sa creasca drept”, pe care am si salvat-o, la vremea aceea treceam printr-o perioada nefasta. Atunci a fost declicul, si am citit in ritm rapid pt. ca ai un har al scrisului dat de la parinti tai si innascut. Esti facuta sa scrii si sa comunici cititorilor tai visele, idealurile, opiniile , fiind chiar un formator de opinii, ce mai ai stofa si chiar una fff. sic si frumos colorata. Eu cred ca prin ceea ce faci acuma esti implinita si o faci cu cea mai mare usurinta si dragoste pt cuvinte si impletirea lor in produsul finit, chiar daca uneori isti ici colo vreo furtuna prin postarile tale unde normal ca nu toti suntem de aceeasi parere si pe moment cine se simte vizat sau chiar tu te simti vizata cand scris despre nemultumirile tale.
    Iti urez la cat mai multe postari , tinerete fara batranete asa cum ii sta bine unei printese urbane, in continuare fericire si multi nori roz (cei negri si gri sa dispara imediat) alaturi de frumoasa ta familie.

    Sa stii ca iti sta tare bine cu ruj rosu, este un must have care iti confera mister si farmec.

    O mica intrebare daca se poate: intr-un post ai scris ca ai intentia sa-ti faci un tatuaj cu numele Sofiei , l-ai facut ?

    • Printesa Urbana spune:

      Multumesc, Oana!
      Nu am apucat, dar o sa-l fac, de fapt o sa fac cite un tatuaj pt fiecare copil, nu stiu daca vor fi numele lor sau niste simboluri, poate doi delfini mici, om vedea, astept sa nasc si apoi ma organizez!

  • Simona spune:

    Eu te-am descoperit acum 3 ani cand eram innebunita sa citesc Zile si Nopti. Ti-am vazut numele la niste articole faine si mi-am zis ca trebuie sa aflu cine e persoana care scrie atat de misto, asa ca te-am cautat pe Facebook. Cand am vazut ca ai si blog, pfoai, ce bucurie ca puteam sa te citesc zilnic. Si nici macar nu sunt in target privind informatiile despre bebelusi, am doar 21 de ani, dar te citesc cu mare drag si lumea ramane uimita cand spun ca blogul meu preferat este cel al unei mamici.

    Si btw, te-am vazut ieri la Digital Divas si imi pare rau ca nu am apucat sa te salut. 🙁

    • Printesa Urbana spune:

      Aaah am trecut una pe linga alta inseamna. Eu ma bucur ca ma citesc si fete atit de tinere ca tine, makes me feel young again! Si sa stii ca mereu ma gindesc la subiecte care sa fie interesante si pentru generatia mai proaspata, dar se vede treaba ca nu-mi iese prea bine… 😀

  • corina a spune:

    salut

    eu m-am indragostit de tine treptat, citeam din cand in cand articole aparute pe facebook, iar cand mi-am dat seama ca ai un copil de varsta apropiata cu al meu si urmeaza sa nasti cam in acelasi timp cu mine mi-ai devenit si mai simpatica.
    Multe dintre postari reflecta exact modul meu de gandire si de „parenting”, dar nu sunt atat de talentata la scris si mereu m-am gandit ca nu ar interesa pe altii.
    imi place ca e simplu ceea ce scrii, e din viata de zi cu zi si este foarte sincer si cald,
    Si mi-au placut urarile pe care le-ai primit mai sus, de sarcina FRUMOASA. Mie mi-a urat cineva la prima nastere sa am o nastere FRUMOASA si m-a impresionat. Si desi am facut cezariana din motive independente de mine, nasterea in sine a fost frumoasa si plina de caldura.

    Asa ca bucura-te de sarcina si de Sofia si mai scrie-ne, ca ne place!

  • Lili Toma spune:

    Buna,
    Eu am aflat de blog cand citeam din mai multe surse despre reflux. Apoi ti-am scris in privat si acum tin sa te felicit pe tine pentru sfatul bun: „renunta la medicamente, totul va fi bine”; si pe mine ma felicit pentru ca te-am ascultat :). Scrii bine si frumos. Si eu personal, iti multumesc pentru ca ne impartasesti informatii valoroase. Mereu vor fi si oameni care vor dori sa arunce cu „pietre” in tine; sa nu te lasi influentata sau descurajata; binele invinge intotdeauna, lumina e in noi.
    Dumnezeu sa va binecuvanteze! Iti doresc o nastere usoara, sa-ti fie respectate dorintele si sa fii tratata cu multa blandete si iubire.

  • Anca spune:

    buna Ioana,

    Cred ca am implinit doi ani si ceva de cand ne „cunoastem” si altul de cand ne-am vazut la o iesire la restaurant, m-ai luat din fata de la BCR si m-ai lasat tot acolo dupa intalnire…..licitasem(zic corect nu?) pentru niste lucrusoare de ale tale:)
    Ce nu pot spune cu exactitate este cat de multe informatii folositoare pentru minte si suflet am primit de la tine….pentru ele nu pot decat sa-ti multumesc. Ti-am citit integral blogul de 2 ori:)))) ma plictiseam si toate posturile tale ma binedispun:)

    Sper doar ca mai avem ocazia sa ne vedem:)

  • Magda spune:

    Am descoperit blogul cautand informatii despre nasterea la Regina Maria, mai ales ca DPN-urile noastre erau apropiate (7 martie la mine, 15 aprilie la tine). Am ramas pentru ca imi place sa imi incarc sufletul cu emotii pozitive si ma identific in foarte mare masura cu ce scrii tu aici.

    Sunt aici aproape zilnic de peste 2 ani si sunt dependenta 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      Doi ani, putem spune ca avem o relatie stabila deja! Ar trebui sa ne vedem mai des cu fetele!
      Te imbratisez, multumesc!

  • Elena D. spune:

    Eu te-am descoperit in „mami”, mi-au placut tare povestitile, dar m-am „fidelizat” dupa articolul cu smecta (pe care l-am gasit cautand pe net despre regimul in enterocolita).

    • Printesa Urbana spune:

      Mami, da, o experienta faina pentru mine, ma bucur ca m-ai citit acolo! Traiasca Smecta, o iubim! 😀

  • Cris spune:

    Te citesc de muuult, sa tot fie ani buni, dinainte de a o avea voi pe Sofia. Cred ca am ajuns la tine pe blog citind si rasfoind blog dupa blog. Si am ramas, de atunci, pentru ca ai un suflet deschis si scrii cu atata pasiune si placere. Si e blogul meu preferat, chiar dinainte de a ma gandi sau a planifica bebei. Si pentru ca e o comunitate faina, ca deopotriva imi place ce-scrii-cum-scrii-si-despre-ce-scrii, dar si sa citesc comentariile atator oameni faini si raspunsul tau catre ei.
    Si ca m-ai impresionat ca ti-ai facut timp sa imi raspunzi la un mail cu o intrebare si apoi cu inca un sfat 🙂 si tare iti multumesc!
    Nastere usoara si sa fiti sanatosi!

  • luiza spune:

    Eu recunosc ca postarile tale m-au ajutat foarte mult. Si eu am contribuit la traficul postarii cu lista pt bebe, la retele pentru Sofia si multe multe altele. Am in bookmark o gramada de postari de ale tale.

    Felicitari pentru blog. Aaaa si primavara asta se fac 3 ani de cand te-am gasit.

  • Cris spune:

    nu mai stiu, sa tot fie niste ani. 2009 cred, pe cand eram insarcinata sau abia nascusem. cand ai ramas insarcinata cu sofia, a fost o semideconspiratie pe fb, stiu ca ti-am urat felicitari pe privat, inca nu erai pregatita sa dezvalui.
    ce sa zic, imi place blogul, sunt si cazuri in care nu rezonam, dar nici n-am avea cum. cert e ca zilnic ma uimeste usurinta sau cel putin asa reiese, din viata cu un copil. mi se pare grozav ca ai timp sa gatesti, sa stai cu ea sa faci atatea. mie mi se pare ca n-am timp de nimic, totul e pe repede inainte.
    multa bafta!

  • Andreea Te. spune:

    La cat mai multi si mai minunati cititori! La mine cred ca sunt trei ani si ceva, dar am rasfoit mult in urma la inceput. Te-am gasit cautand o reteta (nu mai stiu ce anume) pe care am gasit-o pe easypeasy.ro si de acolo nu stiu cum….am ajuns la tine. Imi place tare mult cum povestesti, este singurul blog personal nonfood 100% (dar apreciez f tare si retetele :p) pe care il citesc zilnic si imi va fi dor de tine cand Baietel te va acapara 🙂
    M-am regasit si am regasit-o pe Eva in foarte multe posturi despre Sofia, mai ales in cele de inceput, am ras cu lacrimi, am mai si plans, frumos…ce sa mai. Felicitari!

    • Printesa Urbana spune:

      Multumesc, Andreea, si ma bucur ca ne-am cunoscut! Ar fi fain sa se mai vada fetele noastre, poate se lipesc in timp, Eva e ultra simpatica.

      • Andreea Te. spune:

        Si eu ma bucur ca am avut ocazia! Iti dau un semn cand mai iesim in parcurile frecventate de voi sa ne vedem cu fetele – sincer, eu speram in secret sa se infiripe o prietenie cand mai cresc 🙂

  • Katyna spune:

    Trebuie sa-ti marturisesc ca nu doar articolele tale minunate ma fac sa ma reintorc pe blog, ci si interactiunea dintre cititori. Nu de putine ori am aflat lucruri interesante citindu-le comentariile si argumentele. Ai un public de calitate si o comunitate tare frumoasa!
    Felicitari!

    • Printesa Urbana spune:

      Multumesc, asa este, sint foarte mindra de oamenii astia!!! Mai ales ca eu nu prea comentez pe bloguri (cu greu imi fac timp sa raspund la comentariile de-aici), cu atit mai mult ma uimesc si ii admir pe comentatorii mei destepti, informati si dispusi sa impartaseasca! Bravo, u guys!

  • Andreea X. spune:

    Si eu vreau sa-ti multumesc pentru tot ce faci, ce scrii, ce inveti si ne inveti, ce simti, ce impartasesti, ce esti!
    Si sa te felicit pentru ca treci peste partea grea, peste critici, peste multe!
    Te admir ca esti tare draguta, simpatica, desteapta, ca ai simtul umorului, ca esti sensibila, talentata… dar te admir si mai mult pentru forta si pentru puterea de a merge mai departe! Stiu ca nu-i usor, si iti admir raspunsurile diplomate si nu stiu cum de-ti mai raman cuvinte cand raspunzi sincer si curat, dar totusi nesuparator!
    Sper ca postul asta si toate comentariile lui sa-ti aduca aminte in momentele mai grele ca ai multi oameni faini in jur si zau ca meritam ca tu sa scrii in continuare (si) pentru noi, ca tu ne faci diminetile mai frumoase, ca tu ne faci sa plangem de frumos si de emotie, ca ne sunteti dragi si tu, si Sofia, chiar si Omul cel carcotas 😀 , si Delfinul cel bun care e pe drum!
    Sa va scrieti povestea in fiecare zi si sa traiti fericiti pana la adanci batraneti!

    Ps: cred ca te citesc de mai bine de 3 ani si ne-am si intalnit in parc la Izvor – eu cu Bob-ul de om (asa-i ziceam cand era bebelus, acum are aproape 2 ani, a ajuns la Ducu :D), tu cu Sofia in manduca, pt a-mi da o carte si un borcanel plin cu energie pozitiva :).

  • Vertange spune:

    Felicitari si mult succes in continuare!

    Eu am ajuns la tine din click in click de pe alte bloguri in urma cu vreo 3-4 ani. De obicei sambata dimineata ma relaxam cu textele tale spumoase din cursul saptamanii. Am testat multe din restaurantele, cartile sau filmele recomandate. La un moment dat ai recomandat chiar un articol de pe Pintravel, blogul meu de calatorii la vremea aceea. Am fost foarte incantata!

    Apoi am aflat ca in regat va veni printesa Sofia si am inceput sa te citesc mai rar, neavand treaba cu mamicia.

    Acum insa astept si eu un printisor ce va veni in saptamanile care urmeaza, asa ca am profitat de concediul prenatal pentru a devora arhiva. Imi place foarte mult comunitatea pe care ai creat-o in jurul blogului si sper ca o vei folosi si pe viitor pentru dezbateri interesante pe teme legate de sanatatea si cresterea unor copii echilibrati…dar nu numai. Sper ca nici una dintre superfemeile care iti citesc blogul sa nu uite ca sunt femei cu visuri, sperante, obiective, dar si mame, sotii, iubite, fiice sau prietene.
    E greu sa fim superwomen, dar eu cred ca putem.
    Spor la scris in continuare si imi cer scuze ca nu comentez mai des! Timpul nu are intotdeauna rabdare 🙂

  • Camelia spune:

    Eu cred ca sunt printre primii cititori. Nu stiu cum am ajuns, dar primul articol citit era o constatare tragicomica despre cum o sticla de detergent de vase te tine pret de cateva relatii, era cu cateva luni inainte de a-l cunoaste pe sotul tau. La momentul respectiv, eram singura si tin minte ca fost prima data cand am realizat ce bine e sa fii singur. De atunci te-am citit, nu am fost tot timpul de acord cu tine, de fapt cred ca suntem destul de diferite, dar te-am citit zi de zi.
    Eu iti multumesc ca citindu-te am reusit sa trec mai usor peste anumite greutati.
    Spor in continuare.

  • steffy spune:

    Hey!
    Nici eu nu-mi amintesc prea bine cum am ajuns pe blogul tau, dar acum ca stau si ma gandesc, cred ca sunt mai bine de 4 ani de cand te citesc. Si sunt posturi pe care le-am citit de mai multe ori, asa, cu efect terapeutic. Iti multumesc pentru ce scrii si cum scrii, de multe ori esti o inspiratie. Si felul in care ai trecut peste etapele grele din viata ta, fara sa le ascunzi sub pres, ci cu sinceritate si cu putere…mi-a fost un exemplu in momentele dificile. Sper ca nu suna prea cheesy, ideea era ca imi place blogul tau mult. Si e super ca are de toate, de la retete bune la povestiri funny despre Sof, la teme de gandire importante prezentate ingenios. Tine-o tot asa! Noi suntem alaturi de tine de aici din spatele monitoarelor, chiar daca unii din noi nu comentam prea des!

  • Petrina spune:

    Stau si ma intreb..oare sunt singura fiinta de pe aici care nu e mamica ? 🙂 Cu toate acestea, stau si citesc fascinata zi de zi, noutatile scrise de tine si comentariile acestor oameni „faini” de pe aici, invatand lucruri noi si super utile pentru viitorul meu de super mamica 🙂
    De gasit te-am gasit pe fb, la o prietena, cand mi-a atras atentia „numele tau de scena” 😀 si de atunci, iata-ma, adorandu-ti povestile grozave, informatiile super utile si mai ales dragalaseniile printesicii tale scumpe, Sofia 🙂
    Felicitari maxime pt blog si la cat mai multe articole frumoase! 🙂
    Nastere usoara si sanatate tuturor, si pt oamenii mari si pt puii de om ! 🙂

  • liliana spune:

    draga printesa,
    scriu si eu pentru prima data, desi te citesc de foarte mult timp!
    de cand te citesc? nu mai stiu exact, dar de dinainte de sofia:-)
    cum am ajuns sa te citesc? am inceput sa citesc mai multe bloguri din interese profesionale, vroiam sa demaram o campanie pe bloguri(de food in principal, dar am vrut sa vad mai multe stiluri); am ajuns si la al tau, si pe tine te citesc zilnic:-) doar pe tine te citesc pentru sufletul meu.
    de ce? pai vorbesti pe limba mea, te inteleg, mi se pare de un mare bun simt cam tot ce spui, sunt de acord in cea mai mare partea a timpului cu felul in care te raportezi la lucruri;
    scrii foarte natural si ma faci sa vibrez, am ras aici, am plans aici, in pauzele pe care mi le iau la birou:-)
    a, si acum ca te-am si cunoscut, imi esti si mai draga! nu stiam cat proiectez eu din cum te vad, dar acum cred ca esti asa cum te simt si aici: naturala, optimista, open minded si misto!
    iti doresc sa iti fie bine si de acum inainte, sa iti fie cum iti doresti tu si o sa te citesc in continuare:-))
    cu mare drag,
    liliana

  • Alina spune:

    Draga printesa,
    este binevenit acest post 🙂 te citesc vara lui 2011 in fiecare zi, ma stie atata lume ca vorbesc de tine :)) ti-am si scris la un moment dat ca te-am visat 😛 (sigur ca n-ai cum sa-ti mai amintesti, la cata lume iti scrie), erai insarcinata cu Sofia 🙂
    o colega imi povestea de tine, te citeste cu muuuult inaintea mea, a ajuns la tine pt ca scriai de mancare 😛 ea fiind pasioanata de arta culinara 🙂 apoi de calatorit, apoi de povestea ta si a Omului, mi-au placut muuult acele poze si postari (nunta, Paris, trash the dress, etc), le-am recitit de cateva ori…
    ba chiar am cautat de vreo cateva ori postul cu diagonala si bomboanele rafaello scrise de Om :))
    de fapt cred ca asa am ajuns sa te citesc, colega mea povestindu-mi de ele :))
    mai tarziu, dar mult mai tarziu am dat peste oameni intamplator, care te citeau :)) m-au si intrebat: si tu o citesti pe printesa urbana? 🙂
    noile mele colege de birou au aflat de tine (desigur de la mine) din a 2 a saptamana a mea la birou :)) acum ele imi spun dimineata la cafea: ia sa vedem ce a mai postat printesa :))
    mama, sora, inca vreo 2-3 prietene te stiu deja de la mine :))
    nu e cazul sa-ti spun ca te admir, ca ma relaxez cand te citesc, ca ai un mare talent in a povesti, ca-mi place la nebunie cum o descrii pe Sofia ( nu sunt mama), scrii foarte multe despre mame, copii si multe altele in ultima vre, tot te citesc si ma bucur ca aflu mai multe, fara sa caut 🙂
    nu stiu ce sa mai spun, ma bucur ca va aparea baietel, astept cu interes numele, sarcina usoara, iti doresc sa nasti normal, pt ca stiu ca-ti doresti, dar mai important de atat, sa fiti sanatosi toti 4 🙂 si sa zambiti mereu, iar tu sa scrii in continuare 😉

  • Simona spune:

    Pentru mine postul in care povesteai despre luna de miere si sedinta foto in rochie de mireasa facuta pe strazile Parisului m-a cucerit si m-a facut sa te citesc neincetat. Cred ca sunt ceva ani de atunci :-), dar parca a fost ieri. Tin si acum minte imaginea ta in rochie de mireasa in metroul din Paris.

  • Ella spune:

    Chiar ma gandeam de dimineata asa intr-o doara, cand am intrat pe pagina de fb a blogului, zic ia uite ce mult a crescut nr de followersi… si mi-a trecut asa prin minte, ca ultima data cand am recomandat blogul cuiva cred ca erau 4-5000 si asta sa fi fost cam in primavara anului trecut.. acum s-a triplat numarul!! eu te citesc de pe vremea cand semnai comentariile cu ionouka si se intamplau minuni ce implicau o carte de-a lui marquez si o cutie de televizor plina cu bomboane, erai blogul meu preferat !! prietenul meu rade ce tot o citesti toata ziua pe printesa furbana dar asta fiindca el nu e familist deloc…lui ii place doar radu ffff dar noi sa fim sanatosi gusturile nu se discuta :))) Spor la scris cu dichis, astept de fiecare data cu mult interes sa vad ceva noutati in feeduri. Pupici si imbratisari <3

  • Daniela spune:

    Eu te-am descoperit cand prima sarcina s-a oprit din evolutie. Stiu ca plangeam de mama focului citind pentru ca recunosteam tot ce simtisem si-mi trecuse si mie prin minte. Cumva, desi nu toate postarile au fost pe placul meu, mi-ai ramas draga. Acum e bine, luni incepe saptamana 34 de sarcina si nu-mi mai incap in piele( nici la propriu) de nerabdare sa-mi cunosc baietelul.

  • Ioana spune:

    Eu nu imi amintesc exact cand te-am descoperit, dar oricum pe vremea ionouka. cred ca citeam despre cutia cu rafaelo si alte articole din arhiva ta, mi-a placut exhibitionismul tau foarte mult, pentru ca mi-ar fi placut sa am curajul tau (deh, inhibitii din educatie, bygones 🙂 ). Cert e ca desi sunt o tzara mai mica ( 🙂 ), tot ma regasesc peste tot, n-am simtit niciodata blogul tau ca un blog de mamica, ci mai degraba ca jurnalul unei femei care trece prin chestii 🙂 ah si da, a contat ca tu esti din piatra si robo din sv. si eu sunt din sv, de aia.
    PS: am avut o disputa destul de vocala cu robo pe blogul lui pe tema prezentei tatalui in sala de nasteri. eu eram atunci complet impotriva si foarte atinsa de afirmatia lui ca daca esti contra, nu e o relatie totala sau completa, nu mai stiu cum i-a zis. te rog sa-i spui ca eu cred acum ca avea dreptate. acum in primul rand mi-as dori sa-l vad pe el acolo, ca prezenta familiara care sa ma ajute psihic si apoi chiar nu mai cred ce ii spuneam lui robo atunci 🙂 nu era relatia corespunzatoare, acum stiu. si acum inteleg cum nu poti fi decat vocal pe tema aia 🙂
    va pup cu drag pe toti

  • Ioana Ivan spune:

    Nu intentionam sa comentez…dar citind atata lume nostalgica, am zis „hai si eu” 🙂 Te citesc de relativ putin timp…de prin decembrie anul trecut, cand stateam acasa in prenatal si o prietena mi-a zis de tine. Am citit atunci vreo 2 ani din viata-ti (nu am citit chiar de la prima pagina) si apoi m-am abonat la jurnal ca sa fiu la curent cu ce se mai intampla prin regat 😉 Am aflat multe lucruri interesante si utile, mai ales pt proaspata „mamica” din mine… De la tine am aflat de cei de la ZoomDecor si i-am facut si eu Buburuzului meu litere de lipit pe peretele din camera lui 🙂
    Probabil ca o sa fii super obosita cu 2 buc copii, dar sper sa ne mai amuzo-informezi din cand in cand 😉
    Si pt ca am citit azi toate comentariile, mi s-a facut pofta sa incep sa citesc de la prima pagina/publicare 😀

  • Mari spune:

    Buna, Ioana! Eu sunt Mari, mamica unei printese de 5 luni. Te-am descoperit cautand pe Google despre bagajul de maternitate si am dat de articolul cu lista cu cele necesare pentru nastere. Mi-a placut, ba chiar m-a ajutat: a fost cel mai practic si realist articol pe tema asta. Bineinteles ca m-am „delectat” si cu comentariile lasate de cititori la articol si am ramas surprinsa de parerile contrare. Inevitabil, in special datorita „numelui tau”, Printesa Urbana, am intrat pe pagina cu descrierea ta. Si am citit. Si mi-a placut. Si am intrat si pe articolele tale, rand pe rand. Si am ramas la tine in regat mult timp, citind fara sa ma pot opri. De atunci vin aici aproape zilnic sa vad ce mai faceti, sa mai citesc ceva emotionant, sa zambesc, sa ma informez. Iti multumesc sincer (e prima data cand iti scriu) pentru toate articolele, le apreciez, folosesc informatia cu care rezonez si o aplic la mine. Esti talentata, scrii foarte frumos si parerea mea este ca esti o mamica minunata. Iti urez sanatate, putere, sarcina usoara in continuare, o nastere emotionanta si, mai ales, sa iti fie bine, sanatosi, copilasii!

  • Anca spune:

    Ce fain a scris Robo.
    Eu te-am descoperit in 2010, cand o mamica draga din Bucuresti imi scrie un mesaj pe un forum de copii: „tipa asta care scrie asa fain este din Piatra…o cunosti?”
    Nu, nu te cunosteam si nici nu stiam ce si cum scrii, dar nu m-am mai putut dezlipi de blogul si de viata ta. Imi ziceam „ce coincidenta, este din Piatra”…am aflat apoi ca ai pierdut prima sarcina, ce coincidenta, si eu…am retrait si suferit alaturi de tine perioda aia, apoi ca vei avea o fetita…mi-am zis „sigur o sa fie bine, si la noi a fost cu a doua sarcina, tot fetita”…apoi am aflat ca „omul” este nascut in aceeasi zi cu mine, apoi ca esti insarcinata din nou, hmm… si eu insarcinata in aceeasi saptamana cu tine…apoi ca veti avea un baietel, fratele Sofiei…si noi tot baietel, fratele „S”-nei. M-am asigurat deja ca nu va ganditi la acelasi nume de baiat, ca sa nu exageram cu SF-ul :))
    Poate par aberatii, dar sunt coincidente care ma leaga si mai mult de regat.
    Anyway, eu voi continua sa te citesc cu drag, nu pentru cele scrise de mine mai sus, ci pentru tot ce scrii tu in blogul asta.
    Haidi pa, ti pup!

  • Me spune:

    Primul post citit a fost despre bonele filipineze. Am ajuns la el prin google, căutând informatii despre bone (obisnuite). De descoperit te-am descoperit în urma unui articol „Nasterea acasă costa 8000 lei la Regina Maria”. Am cautat mai multe informatii si am ajuns la tine pe blog. Si de atunci revin aproape zilnic.

  • niko spune:

    Eu te-am descoperit atunci cand inca aveam cont de FB , o prietena de-a mea te citea. Nu sunt mamica, dar cu toate acestea imi face mare placere sa iti citesc posturile, indiferent de tema abordata, pentru ca esti naturala, pentru ca imi place sa vad parinti cu adevarat responsabili, informati si dornici sa devina mai buni pentru copiii lor si nu in ultimul rand pentru ca ai un umor exact pe gustul meu! Felicitari pentru ceea ce faci si un gand bun pentru ceea ce urmeaza pentru tine in perioada urmatoare.

  • dana spune:

    te-am descoperit pe facebook prin 2009 abia imi facusem cont si eram in cautare de prieteni. imi amintesc ca in perioada aceia iti gaseai mereu textele pe alte bloguri si tare te mai suparai.
    am invata mult din postarile tale, m-am regasit, am ras cu lacrimi, mi-a placut varianta aleasa pt delta, pt ca asa fac si eu:)(dunavatu de jos) iar acum rad cu lacrimi la perlele Sofiei.
    draga printesa iti multumesc pentru ca esti.

  • Julie spune:

    Eu, dupa ce am semnat contractul pentru nastere la Regina Maria, am inceput sa caut experiente povestite pe internet (desi poate ordinea normala era invers :p) si asa am ajuns sa iti citesc tie postul respectiv. Mi-a placut atitudinea ta foarte fair, si am inceput sa citesc in continuare pana am ajuns la zi. Mai sunt destule mame care povestesc despre nasterea de la Regina Maria, dar restul posturilor de pe blogurile lor sunt fie sunt foarte putine fie foarte boring (nu generalizez…doar cele la care am ajuns eu). Conteaza foarte mult faptul ca scrii zilnic….stii cum e cu ochii care nu se vad, se uita… La un moment dat abea asteptam a doua zi ca sa vad ce mai scrii 🙂
    Ma enerveaza la culme ca de cate ori iti expui parerea, sigur se gaseste cineva sa comenteze rautacios…sunt unii oameni care nu pot sa accepte ca cineva are alta parere, sau ca isi permite mai multe decat ei. Nu stiu daca tu in fata calculatorului iti musti limba, dar de multe ori raman masca cu cat calm si seriozitate raspunzi unor comentarii absolut idioate 🙂
    Multa fericire si nastere usoara iti doresc!

  • Andreea spune:

    Nu imi amintesc cum am ajuns aici, nu am copii si nici nu vreau deocamdata dar citesc pe nerasuflate fiecate post al tau. Esti minunata si ai o familie superba. Sper sa imi foloseasca sfaturile tale bebelicesti candva. Te imbratisez 🙂

  • Ana spune:

    Eu te-am descoperit cautand pe Google mai multe detalii despre tunsul pisicilor, acum 2-3 ani 🙂 Deci ai putea spune ca si Ciocolata ti-a adus cititori :))

    • Mihaela spune:

      Si pasiunea pentru cercei ti-a adus macar un cititor… Am aterizat pe blog cu multi ani in urma cautand pe google sa imi cumpar un suport pentru vasta mea colectie de cercei 🙂

  • Adina spune:

    Nu mai tin minte cum am ajuns pe blogul tau, pe-atunci semnat ionouka. Dar am comentat si la un moment dat mi-ai scris ca daca vin in tara sa-ti dau un semn. Ne-am vazut, ne-am placut si ne stim de … 5 ani!! Fataaah, si noi tot tinere am ramas:))) Stii ca-mi esti draga, ca te iughesc tare si port si-acum cerceii cu fluturi pe care mi i-ai dat la prima noastra intalnire, cand … eu pregatisem pentru tine o carte care se cheama „orasul in care cresc fluturi”, asta fara sa stim una de cadoul celeilalte – tare, nu? 🙂

    M-ai impresionat ca ai fost calda si acolo, chiar de la inceput, chiar fara sa ma stii, ca m-ai primit in casa si viata ta fara rezerve. Si asta m-a facut si pe mine sa vreau sa-ti daruiesc. Uneori ma intreb daca eu stiu sa fiu alaturi de tine cum stii tu sa ma tii de mana cand am nevoie. Sper ca da, macar uneori. Hugs!

  • Xenia spune:

    Cred ca am ajuns pe blog, prima data, acum vreo 3-4 ani, dupa o cautare pe Google. Pe-atunci nu-mi placea tot ce scriai dar, in timp, am ajuns sa deschid si eu, de dimineata, blogul tau si sa rad si sa plang cu tine si sa invat din ce scrii tu. Asta mai ales ca acum am si eu bebe si am intrat in lumea complicata a mamiceniei. :)) Cum ti-am mai zis, esti un model pentru mine si as vrea sa am si eu la fel de multa rabdare si sa fiu o mama foarte buna pentru piticul din dotare.
    (Intre timp, mi-am dat seama ca-l cunosc pe Robo de pe un forum mai vechi (unde, de altfel, mi-am cunoscut si sotul).)

  • Rox spune:

    Draga printesa,

    Eu te- am descoperit cred ca cum 2 ani,cand am,,licitat” pentru o brosa -o balerina rosie.Nu am castigat-o dar in schimb am descoperit blogul tau si de atunci te citesc aproape in fiecare zi.In perioasa cand eram insarcinata si nu puteam dormi ,ma prindea 3-4 dimineata citind blogul tau.
    Este minunat ceea ce reusesti sa transmiti prin scris.Mult succes in continuare si nastere usoara.

    Ps.Eu sunt o mama cu doi pui:un baietel de aproape 6 ani(Matei) si o fetita de 1 an(Anais) si iti pot spune ca la inceput, lucrurile sunt greu de gestionat cu cei doi copii,casa ,sot, dar cu putin ajutor , rabdare si infinita dragoste veti regasi echilibrul din familia voastra.

    Te imbratisez cu drag,

    Roxana

  • Tina spune:

    Pai, destul de simplu. O prietena daduse like la un moment dat la o postare de-a ta de pe Facebook. Nu mai tin minte despre ce era vorba exact dar stiu ca era despre copii, iar eu in momentul ala fiind in plina sarcina si citind tot ce-mi pica in fata despre copii/sarcina/alaptat/tot ce tine de asta am cascat bine ochii. Ochii au ramas tot cascati pentru ca imi place tare mult cum, ce scrii si problemele pe care le abordezi. Mi-au fost si inca imi mai sunt de mare ajutor postarile tale, deci si prin urmare, aicia-s 🙂

  • Mukallita spune:

    Cand am ajuns la Bucuresti (la conferinta Uraniei Cremene) la masa blogaritzelor din Bucuresti, eu fiind din Sibiu, si s-a recomandat cineva cu „urbana” in descriere, am fost atat de fericita, „tu esti …urbana? Vai, dar sunt super tari articolele tale, la sentiment, naturale, despre ce ma intereseaza, cu pediatri si parenting si copii!” Intoarsa la Sibiu si citind articolele tale am realizat ca nu cu tine facusem cunostinta, dar ceea ce am scris mai sus la tine se referea. Stii ce m-ar interesa pe mine? Un articol despre Blogerritze TO DO List. Eu am doar 1 an, dar sigur in 8 ani ai tai ai invatat multe despre asta, ce zici, ne zici? 🙂 Pup iu.

  • Cami spune:

    Draga Ioana, ai sa razi probabil cand ai sa afli cum am ajuns eu pe pagina ta. Datorita articolului cu despre ce se mananca bun in Praga, la care am ajuns culmea in urma unei cautari pe google despre mancare traditionala urbana 🙂 Unde dai si unde crapa….. Cei de la Citygrill se laudau cu conceptul de mancare traditionala urbana, si cum eu nu prea intelegeam atunci cum poate fi si traditionala si urbana mancarea, m-am apucat sa fac doctorat pe internet despre asta si uite asa am dat peste tine. Mi-a placut enorm umorul tau, e special si emotia cu care scrii. Si uite asa povestea continua….:-)
    P.S: Adi Hadean m-a lamurit pana la urma cum e cu mancarea traditionala urbana 🙂

  • Cora spune:

    Am ajuns pe blog acum 1 an si vreo 8 luni cand fetita mea de o luna nu dormea noaptea.am gasit postarile despre Sofia si lipsa ta de somn si apoi am urmarit ce ati facut in continuare.acum astept astept cu nerabdare noile tale postari pentru ca in urma cu o luna am nascut un baietel si modul cum se aseaza (sau nu) lucrurile in familia noastra ma ia prin surprindere.sunt curioasa cum va fi la voi.felicitari si sarcina usoara in continuare!

  • Hapi spune:

    Mie-mi pare rau ca te-am pus in blogroll tarziu. Ti-am zis ca ma cam enervai cateodata 😛
    Cum sa ma contrazici tu pe mine la o chestie legata de bebei :))))
    Nu ma intreba care e ca nu mai stiu.

    • Alina Anghel spune:

      Ti-am zis eu, Hapi, ca o sa-ti placa de ea?! Tu nu, Batman, Batman! :))

      Eu nu mai stiu cum te-am gasit, la un search pe google cel mai probabil. Mai stiu ca acum cativa ani, sa tot fie 4, te citeam in fiecare dimineata cand ajungeam la birou si trimiteam si linkuri mai departe 😀 Si primele comentarii (pe care ti le-am lasat pana sa am blog) erau semnate sophie, ca tare imi place numele asta.

      Acum ma bucur sa te cunosc personal si sa stii ca inca te citesc, chiar daca de comentat nu prea o fac. Singura diferenta este ca te citesc de pe telefon, in drum spre job, de cele mai multe ori …

      Sa ramai fix asa cum esti, Printesa draga!

      • Hapi spune:

        Da mi-ai zis si eu ti-am zis ca nu-mi place 😛
        Daaaaar- nu te-am barfit. Pentru ca femeile adevarate nu fac asta 🙂

        Si apoi intr-o zi fara sa ma cunoasca, fara sa ma stie, doar citind printre randuri…imi oferea un loc in casuta lor – cand eu mergeam la Bucuresti. Un loc fara sa-l cer.
        Bine, deja-mi placea, o citeam mai des.

        Sigur, am refuzat, nu eram singura. Dar mi-am zis : mai, fata asta e pretioasa dincolo de faptul ca se stie juca in cuvinte.

  • Roxana spune:

    Buna,
    asta e primul comentariu pe care il scriu, am zis sa ma „prezint” cumva inainte de-a ma trezi comentand pe la alte posturi 🙂 Ti-am gasit blogul prima data cautand pe google ceva despre fumatul in spatiile publice (pe care il detest) si am dat de un post de-al tau pe tema asta, ceva cu „masa de langa scrumiera”. Nu l-am urmarit imediat, dar pe la inceputul anului am tot citit postari de-ale tale carora le dadea cineva share pe FB pe un grup de mamici si pentru ca mi-a placut de tine, am luat blogul de la capatul celalalt ca sa vad ce si cum, iar in paralel citeam si postarile noi. Zau ca a fost ca si cum as fi citit o carte careia ii stiam finalul, ma tot intrebam: „Da’ cand se cunosc?! Da’ Sofia cand apare?” Azi am ajuns la zi (nu ca citesc incet, dar mai am si job, sot, chestii 😛 )
    Nu am copil inca (poate la anul, desi asa am zis si anul trecut), dar imi place sa citesc ce si cum scrii despre voi, despre Sofia, sunt de acord cu multe dintre sfaturile & metodele tale, cu altele nu, da’ asta e – suntem oameni diferiti.
    Sper sa ai timp sa scrii cel putin la fel de des si dupa ce apare Baietel. Pupici

  • Ursa spune:

    Eu te citesc de prin 2010 cred. Nu mai stiu cum am ajuns pe blogul tau dar mi-a placut foarte mult cum scrii asa ca am citit tot blogul cap-coada si de atunci tot urmaresc postarile tale.
    Pot spune ca am „crescut” impreuna si am invatat multe din postarile tale pentru ca am avut evenimentele importante din viata cam in acelasi timp (casatoria si bebele). M-au ajutat foarte mult informatiile despre bebei si nastere, eu fiind afona total in domeniu initial.
    Asa ca,.. Multumesc!
    Cu drag!

  • Claudiu spune:

    Stai că mi-am adus aminte, am dat de tine în urma unui conflict virtual ridicol şi de prost gust (nu stârnit de tine ci de un stupid şi o stupidă care căutau provocări).
    Eh, cum a trecut timpul, ce tineri eram 😀

  • Diana spune:

    eu nu mai stiu exact cum am dat de tine, stiu sigur ca is pe aici de mai bine de 2 ani.

    mie cel mai mult mi-a placut postarea „de ce scriu si mai ales de ce scriu asa” ( cam asa imi amintesc eu titlul), postare care am citit-o de foarte multe ori, deoarece ma ungea efectiv pe suflet 😀

    una peste alta, ma duc sa o caut sa o citesc din nou.

    toate cele bune 🙂

  • Silvia spune:

    Draga Printesa,

    Eu te-am descoperit foarte recent. Cam acum 2 luni, cand am vazut un articol de pe blog pe FB. Sincer nu mai tin minte exact care postare (rusine mie!), insa mi-a placut foarte mult condeiul tau si am decis ca trebuie sa iti citesc toate postarile. Asa ca am purces la treaba si m-am pus pe citit. Am inceput acum 2 luni cu cea mai veche postare a ta si am citit fiecare rand in ordine cronologica. Cu mana pe inima iti spun ca imi place foarte mult tot ce am citit: despre tine sigura in apartamentul intunecat, primul comentariu al lui Robo 😀 pe blog, nunta, manasarda etc… Stiu ca iti doresti sa scrii o carte, insa sincer iti spun ca pentru mine blogul este o carte pe care nu am putut-o lasa din mana.

    Ia sa vedem ce se mai intampla in continuare!

    Te pup si te imbratisez,
    Silvia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *