Mic ghid pentru naștere

ACEST ARTICOL APARȚINE UNEI CITITOARE CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI

“Durerea mică vorbește. Cea mare e mută“- Seneca

shutterstock_263110772

Așteptasem mulți ani să am familia mea, iar când am avut-o eram amândoi „pregătiți” și dornici să avem copii. Prima sarcină a venit, și m-a făcut să zbor printre nori, să mă simt un zmeu printre zmei, să pășesc pe tărâmuri nemaivăzute și nemaiîntâlnite, să uit pentru un moment că sînt pământeană, și probabil mă bucuram prea tare… că… n-a durat mult și am pierdut-o. Am pierdut-o pe Maria Elena, care, deși nenăscută, m-a învățat o lecție prețioasă. Anul următor am rămas din nou însărcinată, și mă bucuram imens, dar mult, mult mai cuminte. Mă bucuram și mă temeam în același timp, îmi era și frică să spun cu voce tare că-mi crește-n pântec un pui de om, de teamă să nu se evapore magia. Încet încet lunile treceau, iar eu voiam să mă pregătesc cât mai mult și cât mai bine pentru marele eveniment, atât pentru mine cât și pentru el. În acest sens am făcut și cursul preparto.

Până atunci gândeam eu, și cu ce mai vedeam prin filme, că durerile nașterii sunt ceva care încep într-un punct, și nu te mai lasă până nu se termină treaba. Îmi mai imaginam și că această durere se cumulează într-un singur punct, cam ca atunci când te dor dinții sau capul, știi exact ce te doare și unde. La acest curs (și la naștere) am văzut că nu este așa. Am văzut că mă durea totul dar de fapt nu mă durea nimic. Nu puteam spune cu precizie ce este și în care parte a corpului doare, era ceva confuz și difuz în tot corpul. Ca diferența unei înțepături de ac și o perie: un singur ac înțeapă mai tare, mai multe ace, înțeapă puțin spre deloc. Îmi mai imaginam o durere continuă, care nu te lasă nicio clipă, și numai acest gând mă făcea să tremur de spaimă din toate mădularele, să mă gândesc că sînt slabă, sau că, chiar de aș fi fost puternică, m-ar fi doborât.

La acest curs ni s-a explicat că nu este așa. Durerea, de care ne temem și care înspăimântă toate viitoarele mame, nu este Continuă. Imaginați-vă un clopotel. În timpul contracției, durerea începe la baza lui, urcă până ajunge la vârf, după care coboară spre bază, moment în care se termină contracția. Cam așa merge treaba de la începutul travaliului până la naștere și în timpul ei. Diferența este că, pe măsură ce se apropie de naștere, contracțiile sînt mai dese, mai intense, mai puternice, însă, (nu uitați!), nu sînt continue. Ai timp să-ți recapeți puterile, ai timp să te mobilizezi, ai timp să respiri, ai timp să-ți revii. Și acum trec la un alt aspect despre care vreau să vorbesc: respirația.

Știm că atunci când ne lovim, avem tendința să ne ținem respirația. Avem așa cumva senzația că dacă nu respirăm ne doare mai puțin, durează mai puțin, trece mai repede, că ne anesteziem, pe când în realitate nu este așa. În realitate, faptul că ne reținem respirația ne face să încordăm toți mușchii, adică și cei care nu sînt loviți și direct implicați, deci să ne augmentăm singuri durerea. Iar faptul că nu respirăm, înseamnă că nici nu ne oxigenăm cum trebuie, culmea, când corpul nostru ar avea mai multă nevoie. Asta ni s-a spus la curs iar eu asta am făcut: cum simțeam că se apropie contracția, începeam să respir profund. Nu sacadat, nu gâfâit, nu aritmic, ci o respirație profundă, cam ca atunci când ești la munte și ieși dimineața pe balcon sau în curte să te bucuri de aerul tare și proaspăt. Respirând în acest fel, mușchii au tendința să se relaxeze, oxigenarea este optimă și beneficiem de ea atât noi cât și puiul din noi (pentru că respirăm și pentru el până se va naște) iar durerea trece în plan secund, și chiar dacă nu dispare, e mult mai cuminte. Pentru mine a fost cel mai valoros sfat. Numai și gândul că o pot controla, că depinde oarecum de mine, mă reconforta. Alte mame spuneau că în acele momente au uitat tot ce învățaseră la curs, însă eu am ținut cu dinții de asta.

Un alt aspect important care ni s-a spus și de care am ținut cont (și de care țin cont și azi și întotdeauna): să ne gândim tot timpul că mama și copilul sînt o echipă. Să nu uităm nicio secundă că nu sîntem singure acolo, să nu uităm nicio secundă că dacă tu ai bătălia ta de dus, nici el nu stă degeaba; orice contracție a ta, este și a lui; pe tine te strânge, pe el îl împinge; tu abia aștepți să se termine, el abia așteaptă să stea la sânul tău; tu ești transpirată/ sfârșită/ obosită, el trece de la o temperatură de 37° (cât este în corpul tău) la o temperatură de 18- 19° (cât este în sala de nașteri); dacă tu respiri bine, și el respiră bine prin tine; dacă tu îl ajuți, și el te ajută; că un sfârșit este un alt început. Că tu devii mamă în momentul în care el se naște, că te naști și tu odată cu el.

Știu că și voi vă informați, că vă frământați, că vreți să faceți tot ce vă stă în puteri pentru a vă fi bine, și asta am făcut și eu (și mi-a fost de Mare folos), și de asta vă spun și vouă, poate va fi de ajutor cuiva.

Mihaela Modica (alias „feedback”)

Sursa foto: naștere via Shutterstock.com

Pin It

79 Comments

  • Andreea Ilie spune:

    Imi doream cu ardoare sa nasc natural, apoi am inceput sa am indoieli iar in ziua cu pricina, cand am vazut cat de nasol e sa ai si cele mai mici contractii, am ales cezariana. Si nu regret, de ce atata chin si durere si sanse ca ceva rau sa se intample cand exista varianta 100% sigura pentru copil si ceva mai confortabila ptr mama? Desigur, depinde si de organism si de cat de bine poti sa rezisti la durere…

    • feedback spune:

      Desigur, fiecare femeie este unica, fiecare sarcina este unica, fiecare nastere este unica, insa in toate sint variabile care pot conditiona alegerile, si fiecare alege cum crede ca este mai bine pt el, pt copil, pt familie.

    • Madalina spune:

      Confortabila pentru mama? Glumesti cred! Sincer, mai bine sa te doara 3-4 ore decat cateva saptamani :)))). Am nascut natural si la 10 minute dupa nastere ma simteam ca si cum m-as fi nascut din nou. Nu putem spune acelasi lucru despre o cezariana care te tine la pat ceva timp, sa nu mai pomenim de durerile de dupa si de faptul ca ai nevoie de ajutor multe zile dupa.Evident fiecare alege, dar ideea ca cezariana e mai confortabila pentru mame e una total gresita.

      • Firimitura spune:

        Treaba cu durerile si tinutul la pat depinde de organismul fiecarei femei.
        Eu am facut cezariana si la 4 ore dupa nastere deja ma ridicam din pat singura, vioaie, la fel ca fetele care au nascut natural. Am auzit cazuri si de nastere naturala cu recuperare grea.
        Parerea mea este ca indiferent ce alegi recuperarea depinde strict de organismul tau si puterea ta psihica de a te intrema.

        • feedback spune:

          Mi se pare de vis… sa fii vioaie imediat dupa cezariana. Si eu m-am dat jos din pat singura dupa cezariana (avuta la al doilea copil) insa… e horror ce simteam :)) Atunci si buna bucata de vreme dupa. Brr

      • Emma spune:

        Depinde de femeie, Madalina..prima cezariana m-a deranjat o saptamana..a doua doua saptamani, ca deh, avand deja un copil mai mare nu am mai putut sa ma odihnesc ca lumea. Ce vreau sa spun e ca nu te doare cateva saptamani…iar pentru unele femei e mai confortabila cezariana , de exemplu, din punct de vedere psihic. Depinde de caz, cunosc cazuri de 3 zile de travaliu, de dureri intense, care s-au sfarsit cu o nastere naturala…dar cu bebe trecut instant pe antibiotic din primele ore de viata si cu mama bagata la reanimare..nu mereu nasterea naturala e cea mai confortabila. Iar durerile ce sa zic, nu am trecut prin ele, sunt femei care spun ca au fost ok..altele care dupa prima nastere au zis ca ele nu mai trec prin asa ceva in viata lor..si nici nu au mai facut alt copil..

      • ariii spune:

        Eu am facut cezariana dupa 28 de ore de travaliu. Nu am simtit nici un pic de durere dupa si la cateva ore deja ma ridicam in picioare cateva minute. Stateam in pat doar ca doctorita mi-a zis sa stau. Nu simteam nimic la taietura. Deci nu e chiar bau bau.

      • Andreea Ilie spune:

        Depinde de orgamism. Travaliul poate dura si 15-16-17 ore, cine stie.. De exemplu eu nu ma dilatam deloc si era clar un travaliu foarte lung. Plus ca stiu mame care au nascut natural si mult timp nu au putut sta in sezut din cauta epiziotomiei, mame care au ramas cu incontinenta urinara nasoala dupa nasterea naturala. Eu am avut dureri groaznice dupa cezariana, insa la 7 zile de la operatie eram super ok, ma aplecam la cada sa ma spal pe cap, etc. Depinde de fiecare. Dar per total,eu nu vad un beneficiu real pentru bebe ca s-a nascut natural versus cezariana, pana si doctorii sunt de acord ca pentru bebe sansele sunt mult mult mai bune la cezariana. Acum no, fiecare….

    • alina spune:

      Eu am nascut natural. Pot spune ca nu am avut dureri. Nici nu mi am dat seama când a avut loc expulzia. Respirăm pe contractie si am băut multa apa. Adrenalina isi face treaba. Nu am avut nicio o durere decat senzatia de a împinge. Primul lucru dupa nastere pe care l am gandit a fost ca povestile groaznice despre nasterea naturală nu sunt valabile pentru toata lumea. Mama tot timpul imi spunea ca exista durere dar nu de moarte ci de fericire. Asa se exprimă ea. Cred ca important e sa scapi de frica.

    • elena spune:

      De acord cu tine, nici eu nu regret alegerea cezarienei. Intr-o saptamana eram ca noua si a doua zi dupa operatie imi tineam copilul in brate si ma plimbam fara probleme. Depinde foarte mult de toleranta fiecaruia la durere, varsta si bineinteles organism.

    • Taina spune:

      Daca doar la comfortul tau te gandesti mie mi se pare o alegere foarte egoista. Oricum in alte tari nu alegi TU cezariana, ci decide doctorul daca este necesara. Ca orice operatie, aduce cu sine mai multe riscuri ca o nastere data de Dumnezeu. Iar pentru copil de ce ar fi 100% sigura? Cercetatorii cauta moduri de a popula flora intestinala a nou nascutilor prin cezariana cu bacterii bune din colul mamei, iar voi alegeti cezariana de bunavoie. Sorry, eu nu va inteleg! 🙁 Exista anestezic daca tot va doriti cu „ardoare” o nastere naturala si va este frica de dureri…

      • Andreea Ilie spune:

        Hai ca exagerezi. Eu cred mai degraba un medic -doctor in medicina care spune ca pentru copil e 100% sigur cu cezariana, decat cateva articole de pe internet. In strainatate te lasa sa te chinui si 24 de ore in travaliu pentru ca asa este conceptia acolo – reducerea cheltuielilor! Iar cu nasterea lasata de la Dumnezeu, sa ma lasati, ca daca am face totul asa cum a lasat natura, nu ar trebui sa ne mai operam de nimic, eventual sa nu folosim anestezice, etc. Medicina evolueaza iar in multe cazuri cezariana e foarte foarte ok. Si de ce sa nu lasam mamele sa aleaga? Cu ce sunt ele mai egoiste daca aleg cezariana? Flora intestinala se formeaza oricum in timp… In fine… Iar asta cu ardoarea a fost data tot de spalarea creierului pe internet, exact ca in cazul vaccinarilor. Prefer sa ascult doctorul!

    • Taina spune:

      Video cu cezariana: https://www.facebook.com/Se7apro/videos/521826961315900/

      Bietul copil habar n-are ca se naste. De ce ai vrea sa faci asa ceva de bunavoie? 🙁

      • Emma spune:

        unul din motive ar fi pt ca ai auzit prea multe povesti despre femei care nu au reusit sa impinga , nu au fost in stare si le -au scos copilul fortat..in cel mai fericit caz cu un membru afectat pe viata..in cel mai nefericit cu creierul terci..nu mai intru in detalii cum unde de ce. si nu sunt povesti, cunosc personal cateva astfel de cazuri.
        ..si mai am povesti Horror cu nasterile naturale, dar nu le voi expune aici. Fieacare alege pentru el. Nu inteleg expresiile de genul : de ce ai vrea sa faci asa ceva de bunavoia..Fiecare femeie e unica, fiecare experienta e unica, fiecare femeie isi asculta instinctul, vocea interioara..Luam decizii in functie de experientele noastre si de ceea ce simtim.

    • Delia spune:

      Desi nu am nascut si nici macar nu sunt insarcinata pana si eu stiu ca cezariana e mai periculoasa decat nasterea naturala. Nu exista nimic 100% sigur.

  • Gabriela spune:

    Foarte interesant! Utile informatiile si foarte sugestive comparatiile! Se vor retine usor …de cine e interesat. Eu din fericire am avut parte de un travaliu intens dar scurt, de vreo 3 ore, asa ca nu pot decât sa mă gândesc cu mare admiratie la mămicile care s au chinuit ore sau zile in sir… Felicitări,Mihaela, pentru articol si ma bucur pentru bebelusul tau sanatos!

  • Irina spune:

    Foarte adevarat. Si eu nascit natural fara epidurala fara nimic. Si eu am fost la cursurile de nastere. Aici in spania sunt gratis la toate dispensarele. Si eu am avut in cap ideea ca suntem o echipa si ce ma doare pe mine ptr. Bebe e si mai rau. Partea proasta e ca multe femei aleg epidurala gandindu-se numai la durerile ei iar in romania mai toate nasc prin cezariana.
    Eu am miopie si asta in romania e motiv de cezariana. Aici nici nu m-a intrebat nimeni nimic de vedere si am si o groaza de prietene cu miopie care au nascut aici natural. Si culmea, nici mie si nici lor nu le-a crescut miopia si nici nu li s-a desprins retina.

    • alina spune:

      Si eu am miopie de -2 si nu s a pus problema de cezariana. Am fost la oftalmolog si mi a dat unda verde. Hai ca nu e chiar asa in ROmania. Sunt doctori super buni si sunt si exceptii.

  • feedback spune:

    Sint nasteri naturale de poveste (cum este cea pe o care o aveam in minte cand am scris), si sint nasteri naturale chinuitoare; la fel, sint cezariene de poveste, si cezariene tulburatoare (cum este cea pe care o am in minte pt un viitor articol).

    Depinde, de multe. Imi place sa cred ca fiecare isi doreste binele, pt sine si pt copil.

    In Italia (cel putin in zona unde stau eu) cezariana se face doar si numai daca este necesara, si medicul o decide, nu se face la cerere.

  • feedback spune:

    Ioana, aici la mine, azi se sarbatoreste Ziua Mamei 🙂 S-au impletit frumos articolul, subiectul si ziua, iar pt publicarea acestui articol, ti-am pregatit o mica surpriza aici:

    https://lumeadelangatine.wordpress.com/2016/05/07/sa-ma-laud-un-pic-zic/

    Sper sa-ti placa 🙂

  • Victoria spune:

    Foarte mult mi-a plăcut articolul. Si eu am născut vaginal, fara epidurala sau alte medicamente si as mai naște asa de 10 ori. La fel, am avut in minte tot timpul ca trebuie sa fiu atenta la respirații, aproape ca nu bagam in seama pe nimeni ca sa imi controlez respirația cum trebuie 🙂 Si asta a ajutat mult! Sincer, chiar nu înțeleg de ce ar alege cineva cezariana (nu vorbesc de cazurile in Care este o necesitate medicală). Exact cum scria cineva sus, de ce sa alegi o durere prelungita si poate complicații, si stat in pat, etc? Eu dupa cele 2 ore in care am stat la recuperare chipurile, m-am ridicat si as fi plecat si acasa pe jos :)) N-am mai simtit nimic, decât ca voiam sa imi iau in brațe copilul. Si asta m-a motivat cel mai mult: faptul ca știam ca in spitalul de stat in care am născut, nu erau saloane room-in si la cezariana depindeai de asistente sa te lase sa vezi copilul si sa il alăptezi la program, plus mitul stupid ca vine laptele mai greu si altele asemenea. Si tot timpul am avut in cap sa nasc natural ca sa fiu „mama bear” in putere :))) Si cum mi-au dat copilul pe gemuleț nu i-am mai dat drumul pana cand am plecat acasa. Sigur n-as fi putut face asta cu cezariana, sigur ar fi fost îndopat de lapte praf, sigur as fi depins de cineva care sa ma ajute măcar câteva zile. Pe cand asa, a fost magic doar cu el, eu si soțul. Aaah… Si Menționez ca nu a fost chiar ușor travaliul: au început contracțiile la 11 noapte si am născut seara următoare la 20 🙂

  • Scrisulici spune:

    Cezariana este mai safe pt copil, dar pentru mama nu este deloc mai safe decât nașterea naturala. Este o operație invazia care în toate spitalele normale la cap (afla nu la noi) se face pe semnătura mamei, nu asa oricum.
    Om topic: eu am avut un travaliu foarte scurt și foarte intens, care m-a durut foarte rău, ca o mie de ace care dor fiecare separat (apropo de comparație) iar spre final nu mai era nici o pauza intre contracții, durea continuu.
    De ce uita mămicile toate sfaturile de la curs (ca și mine de altfel)? Pentru ca atunci când contracțiile sunt cu adevărat serioase, durerea este atât de mare încât îți inunda complet mintea, nu mai exista nimic în jur decât tu și durerea. Nici nu mai ai cu ce sa te gândești la respirație, pentru ca mintea ta este pe stand by, iar durerea este peste tot. Cel puțin asa a fost la mine până la epidurala (Dumnezeu sa ii dea sănătate celui care a inventat epidurala).
    Însă nu regret ca am ales nașterea naturala și ca am avut parte de un medic (privat) care nu m-a împins spre cezariană, asa cum se obișnuiește. Am ce povesti prietenelor 🙂

    • feedback spune:

      Cum spunea cineva mai sus, depinde si de cat de rezistente sintem la durere, si asta variaza mult de la persoana la persoana.

      Da, e drept, mintea noastra atunci nu prea ne ajuta, insa eu m-am setat pe asta, si pe asta am tinut-o de la inceput pana la sfarsit :))

  • Roxana spune:

    Si eu le-am trait pe amandoua: prima o cezariana in Ro. Iar a doua naturala in alta tara. La naturala travaliul a fost lung, aproape 30 de ore de contractii cu 14 ore de dureri mari si f mari. Bebe a fost si el blocat, deci nu as putea vb de o nastere usoara. Cu toate astea nu as face cezariana nici daca m-ar plati ei pe mine. Dupa ce statusem in travaliu atat, la 2 ore in salon ma plimbam ca pe blvd. Nu se compara una cu cealalta. Ce m-a ajutat la naturala a fost gandul ca eu cu bebe facem echipa….si cumva stiam ca ne vom ajuta reciproc. Plus ceea ce m-a invatat moasa: sa am incredere in corpul meu, ca va putea duce. Acum, dupa 1 an, zic ca durerile nu sunt nici pe departe ce vedem prin filme, cu femei care urla si injura. Daca respecti ce a zis Feedback plus increderea in tine nasterea e frumoasa si mult mai demna decat mass-media

    • feedback spune:

      Asa spuneam si eu despre cezariana, nici nu ma gandeam la ea si nici nu am luat-o in calcul, numai ca la al doilea copil, nu s-a putut altfel 🙁

      Da, si aspectul cu increderea in propriul corp este importanta. Bine punctat 🙂

    • Scrisulici spune:

      Aaaaa, nașterea reala nu are nici o legătură cu ce vedem prin filme oricât de dureroasa ar fi.
      Nici eu nu știu mămici care sa fii urlat sau înjurat la naștere (nici nu e bine sa urlii, trebuie sa ții presiunea în tine și sa o transmiți spre abdomen la expulzie, în nici un caz sa o eliberezi pe gură).
      Chiar nu înțeleg de ce se insistă în filme pe mămica transpirata toată care urla și îl cearta pe tăticul emoționat, când toate femeile știu ca NU E AȘA!

      • Adina spune:

        Ooo, ba da, si in viata reala se naste cu tipete. Le am auzit din sala de travaliu si de la cea pt lauze. Daca medicul si asistentele se mirau de mine dupa nastere ca uite , ea e fata care n-a zis nimic, or sti ele ceva :))

        • Roxana spune:

          Nu zic ca nu sunt….dar nici sa nu exageram. In noaptea in care am nascut era liniste mormantala pe etaj(fiecare gravida avea sala ei). Am crezut ca sunt singura care am nascut…si am aflat ca in acelasi interval orar mai nascusera inca 5. Liniste mormantala. Plus ca tipatul nu ajuta la nimic, din contra epuizeaza contractia pe tipat in loc de impins. Iar expulzia nu mai doare aproape deloc, fata de contractiile anterioare.

        • Magda spune:

          Eu nu am avut putere sa tip in timpul expulziei, din cate imi amintesc m-a durut mult mai mult cand m-a cusut.

  • Ioana spune:

    Cred ca asa cum fiecare om e diferit asa si experiența nașterii este diferită. Nu stiu cum e nașterea naturală ( eu am născut de 2 ori prin cezariana din motive medicale) dar pot sa va zic ca nu a fost atat de rău. Durerea de dupa operație exista dar e suportabila. M-am ridicat din pat mai repede dupa cea de a doua cezariana pentru ca știam la ce sa ma aștept. Imi Cunoșteam limitele, aveam experiența cezarienei precedente si m-am refăcut destul de repede. A doua zi la amiaz am cerut sa fiu mutată de la terapie intensiva in salon. La scurt timp mi-a fost adusă si fetița. Laptele a venit imediat ce am pus-o la sân cu toate ca asistenta mi-a zis ca nu o sa pot alăptat niciodată pentru ca nu am mamelonul „format cum trebuie”. Tocmai ce au trecut 11 luni de alăptat exclusiv. Dupa 4 zile am fost externate. Singurul disconfort pe care l-am simțit dupa ce am plecat din spital a fost cel legat de firele de la cusătura. Pe măsura ce se vindeca tăietura simțeam ca se strânge pielea si firul respectiv ma incomoda. Dupa 10 zile doctorul mi-a scos firul. Inca de a doua zi am putut sa imi țin copilul in brațe cât doresc, iar dupa ce am ajuns acasa putine au fost lucrurile pe care nu le puteam face din cauza cezarienei. Pentru mine nașterea prin cezariana nu a fost o experiența negativă si din ce am vorbit si cu alte cunoștințe care au avut o naștere prin cezariana toate au spus la fel. Nu sunt o militanta pentru nașterea intr-un fel sau altul. Cred ca este un moment intim care trebuie tratat ca atare si ca fiecare femeie are dreptul sa aleagă in cunoștința de cauza ce anume e cel mai bine pentru ea si copil. Majoritatea femeilor pe care le cunosc si au născut natural au născut greu. Unele dintre ele mi-au spus ca, cusătura in urma epiziotomiei le-a durut mult timp de la naștere si chiar si la 2 ani de la naștere parca ceva tot nu e ok. Altele au trecut prin travalii lungi si extenuante. Doua din mămicile care au născut natural si au fost in salon cu mine, abia a doua zi pe la amiaz s-au simțit in putere sa meargă sa își vadă copii. Erau atat de epuizate de întregul proces al nașterii încât nu puteau sa se ridice din pat. Ma tot întreb de ce mămicile astea nu zic nimic. Ar fi interesant sa aflam si părerea lor. La fel cum ar fi util sa aflam si de cezariene care nu au decurs bine. Doar asa putem sa ne facem o părere cât mai clară. Nu ajuta cu nimic ca mamele care au născut natural si ușor sa povestească cât de rea e cezariana in măsura in care habar nu au despre ce vorbesc. Cum nici cele care au făcut cezariana nu pot sa zică nimic relevant despre nașterea naturală pe care nu au experimentat-o.

    • Scrisulici spune:

      Cezariana nu e rea, ci doar cu mai multe riscuri pentru mamă decât nașterea naturală. E bine sa știi asta când alegi, ca sa nu zici după aia „dar nu mi-a spus nimeni”. Și eu sunt curioasă de ce mămicile cu nasturi naturale grele nu povestesc. Poate pentru ca experiența a fost atât de neplăcută încât nu vor sa își amintească.
      Eu am avut o naștere foarte intensa și foarte rapida, dar sincer dacă nu mi se făcea epidurala destul de repede nu stiu dacă nu ajungeam sa cer cezariană. Din fericire nu a mai fost timp pentru deliberări, ca am născut la 15 minute după epidurala.

    • feedback spune:

      ” Erau atat de epuizate de întregul proces al nașterii încât nu puteau sa se ridice din pat. Ma tot întreb de ce mămicile astea nu zic nimic. Ar fi interesant sa aflam si părerea lor.”

      Cred ca important este si cum infrunta mama situatia, ce impact are asupra ei, cum gestioneaza simtamintele. Toate mamele au avut travaliu, toate mamele au avut contractii, toate mamele erau buimace si nauce in acele momente, nu este floare la ureche pt nimeni, insa… ramane cumva in mintea lor doar frumosul, doar emotia, doar fericirea, pentru ca, la distanta de ani si ani sa-si aminteasca cu placere si sa povesteasca cu extaz despre asta.

      Sigur ca sint si nasteri naturale foarte, foarte grele, cu complicatii, etc, si incercand sa-mi imaginez o astfel de nastere, cred ca nu as povesti despre asta pt ca nu as vrea sa retraiesc totul, nu as vrea sa sperii viitoarele mame, sau as refuza pur si simplu sa ma rascolesc ori de cate ori aud vorbind despre subiect.

    • Iulia spune:

      Hai ca iti povestesc eu despre cezariana mea, care a decurs ok, dar a fost groaznica. Nu am suportat operatia si am fost adormita in timpul operatiei. M-am trezit repede dupa operatie, imediat ce au terminat, in maxim 2 ore alaptam fetita, a doua zi m-am dat jos din pat, in 2 saptamani nu am mai simtit dureri. Deci da, a fost ok. Totusi, nimic nu mi-a lasat un gust mai amar decat aceasta operatie. M-am saturat de mame care vorbesc despre cezariana ca si cum ar fi o operatie banala. Nimic nu e mai ok decat naturalul. Ca vorbim de nastere, hranirea copilului, cresterea lui. Da, probabil sunt mame care isi revin greu dupa nasterea naturala sau care s-au super epuizat in timpul nasterii naturale. Astea tot nu sunt motive suficiente pentru nastere prin cezariana. Doctorul meu ginecolog, cu care am si nascut, mi-a zis ca daca s-ar cunoaste riscurile cezarienei, nu s-ar mai opta pt aceasta operatie. Viitoarele mame, cand vorbesc despre acest aspect, masoara totul in cat de tare doare si cat de repede se recupereaza. Nimeni nu se gandeste la adevaratele riscuri din timpul operatiei. Spre exemplu, tocmai am aflat ca spitalul privat la care am nascut folosea dezinfectant de la Hexi Farma, cei care dilueaza dezinfectantul in asa hal, ca nu mai dezinfecteaza. Nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu ca sunt ok. Si probabil ca cele care au experiente neplacute nu vor sa retraiasca acele momente si de-aia nu zic nimic, pentru ca de cele mai multe ori, o astfel de experienta vine insotita si de o depresie post natala.

    • Adina spune:

      Uite, sa ti zic ce a fost neplacut la nasterea mea naturala. Din fericire, de la cea mai usoara contractie pana la nasterea efetctiva au trecut 5 ore, 5 minute pe masa de nasteri si gata. Nu am simtit epiziotomia deloc si dansam ca o balerina, gandindu ma ca femeile chiar nu au de ce sa se vaite de nastere. Asta pana a trecut efectul xilinei. Am bocit juma de noapte. Dupa aceea am simtit o usoara jena care a disparut cu timpul. Adevarata problema sunt insa hemoroizii, pe care i am evitat cu succes in sarcina cu 3 l de apa pe zi. Ei, dupa nastere, medicul mi a zis ca m am rupt destul de urat in zona . Aveam dureri dupa mersul la baie de ajunsesem in pragul depresiei. Stiu ca mamicile care nasc natural sunt, asa, mai mandre. Cum zicea printesa, nu conteaza cum il aducem pe lume, atata timp cat avem un copil sanatos in brate.

      • feedback spune:

        „Stiu ca mamicile care nasc natural sunt, asa, mai mandre.”

        Nu stiu daca de mandrie e vorba. Adica uite, in cazul meu, nasterea naturala a primului meu copil a fost experienta cea mai frumoasa din viata mea. Nu se poate vorbi despre cea mai frumoasa experienta cu o față posomorata si cu o voce trista. E o exaltare aproape involuntara. Gandeste-te tu la cea mai frumoasa realizare a ta, la momentul cel mai frumos, si vei vedea cum ochii au o licarire aparte, vei simti cum tresalta corpul brusc inundat de energie, cum ai alt debit verbal, cum… iti schimba starea fie doar si amintirea acelui moment.

        Pe urma, eu sint printre acele persoane care si-a dorit foarte mult o familie, care a asteptat mult pentru intemeierea ei, si cand iti vezi visul cu ochii, na, esti fericit.

        Daca mai adaugi si multumirea ca totul a decurs normal, ca tu esti sanatoasa, ca bebe e sanatos, cum sa zic, toti acesti factori probabil fac sa parem mai altfel in ochii celorlalti. Dar asta nu inseamna ca eu desconsider o cezariana, sau ca ma simt superioara, sau ca nu sint sensibila la ce este in jur.

        „Am bocit juma de noapte.”

        Eu juma’ de zi :)) Daca ma intreaba cineva de ce, habar n-am nici acum: de eliberare, de emotie, de oboseala, de tensiunea cumulata, de nedormit, de mai multe la un loc.

        • Adina spune:

          Inteleg perfect ce zici. Si eu am zis ca daca nasc natural, apai nu mi mai e frica de nimic. Si da, o consider o realizare. Toti se mira cum nasterea si copilul m au schimbat, cum ziceai, ai o lumina in ochi cand vorbesti despre asta. Referitor la mamele care nasc natural, am facut o observatie strict personala. Inainte sa nasc am intervievat mamici pt a le afla povestea si, puse fata in fata, cele care au nascut natural au afisat o usoara superioritate, indiferent ca cezariana celorlalte a fost electiva sau recomandata de medic din cauza unor probleme de sanatate. Eu, personal, cred ca cezariana nu ne face mai putin femei sau mai putin mame.

  • numai_Ralu spune:

    Și eu am născut natural 3 copii, iar la al-3-lea am luat epidurala(mană cerească cred eu). Cu toate că am fost și eu la cursurile prenatale cînd au început durerile din stagiul 3 am uitat și de respirație și de tot. La primul copil mi-au dat masca de gaze ca să mă relaxeze că mă panicam, iar la următoarele nașteri nu am mai suportat masca de gaze, îmi venea să vomit cînd inspiram și am decis ca la a-3-a naștere să iau epidurala pt că nu mai suportam durerea și pot să spun cu mîna pe inimă că a fost cea mai frumoasă experiență a mea în ceea ce privește nașterea. Am putut fi acolo(body,mind,soul) cu toată ființa mea, să mă bucur efectiv de acea naștere fără pic de durere și fără panica care se instala la fiecare contracție. Următoare naștere va fi tot cu epidurală!;p
    P.S. Nu aș accepta de bună voie dacă nu ar fi probleme(chiar dacă al-2-lea copil a avut 4,500kg și în Ro prob că nici nu mi-ar fi dat de ales cu un bebe așa mare), operație cezariana, NEVER EVER! Eu am născut la Dublin!

  • Ana Cipariu spune:

    Nu o putea spune mai frumos si mai adevarat… Respiratia si relaxarea, constientizarea minunii ce e pe cale sa se petreaca, astea m-au ajutat sa trec prin intensitatea travaliului, care desi a fost dureros, nu mi s-a parut atat de rau incat sa vreau epidurala. Iar in momentul in care puiul este pe pieptul tau uiti totul pur si simplu si ramane o amintire frumoasa. Cel putin asa a fost la mine. In momentele dintre contractii imi venea sa plang, dar de bucurie pentru ca sumteam ca se apropie momentul in care ne vom cunoaste, dupa ce mi-a fost atat de dor de ea. 🙂

    • feedback spune:

      Mie la prima contractie mai puternica mi-a venit sa plang, de emotie, de importanta momentului, de hormoni, de cate-n luna si in stele, de toate :)) Eram insa inconjurata de toti ai mei dragi, de asistente, ca lacrimile nu mai aveau loc in camera.

      Multumesc 🙂

  • Ardeleanca spune:

    Eu am trei copii: primul si al treilea născuți vaginal cu epidurala, cel de-al doilea natural ca nu a mai fost timp de epidurala. Nu m-am gândit un moment la cezariana ca opțiune. Dupa toate cele 3 nașteri am fost super fit si m-am simțit mai puternica ca niciodată. Toată oboseala travaliului a fost stearsa cu buretele. As repeta fără ezitare nașterea vaginală cu sau fără epidurala, dupa caz.

  • Divort Rapid spune:

    Foaaarte tareee! In occident cursurile acestea sunt obligatorii parinti la fel ca si cursurile pentru crescut copii sugari si de la o etapa la alta. Poate asa avem mai putina violenta in familie, mai putini copii nefeciti si mai putin abandon scolar!

  • Raluca G. spune:

    Citind articolul am retrait nasterea naturala, fara epidurala.1,5 h de travaliu intens, dupa ce mi s-au rupt membranele. Cu toata sinceritatea din lume, daca am crezut in viata asta ca o sa mor candva, atunci a fost momentul. Pot sa spun ca durerea respectiva este incomparabila, incomparabila. Ceea ce a mai diminuat-o a fost faptul ca l-am avut mereu pe sot langa mine, pana in momentul expulziei cand a ales sa iasa afara. Insa, satisfactia de dupa este la fel de INCOMPARABILA. Privind in urma, acum nu mai pare atat de greu. Atunci insa am cerut de 3 ori cezariana, ca altfel mor. 🙂 Insa, e adevarat ca respiratia controlata conteaza mult in momentele respective.Eu de la durerea maxima uitam sa respir si atunci incepeau toti muschii sa tremure, dardatorita moasei reluam respiratia si imi reveneam. La urmatoarea nastere cred ca as sti mai bine ce sa fac, as fi mai relaxata.

    • feedback spune:

      ” Atunci insa am cerut de 3 ori cezariana, ca altfel mor. ?”

      Daca aveai timp sa vorbesti si sa faci cereri inseamna ca nu erai chiar asa ocupata :))

      Glumesc, desigur. Eu ii ceream sotului (care a asistat curajos la nastere) sa-mi faca aer si sa-mi ude buzele.

      • Raluca G. spune:

        Al meu era cu o compresa umeda pe fruntea mea si ma intrebam de ce oare face asta. Pe mine ma durea tot corpul si el statea cu aia uda pe frunte… Apoi mi-am dat seama ca eram transpirata grav si buzele crapasera intr-un mare fel.

  • Ana spune:

    Locuiesc in Italia si la prima sarcina eram terorizata de nasterea naturala. Cam prin luna a 8a i-am sugerat doctorului meu dacă as putea sa fac cezariana.Ma gandeam ca e ca in tara, te programeaza la cezariana ca la coafor. M-a batut frumos pe umar in timp ce ma conducea afara din cabinet si mi-a spus ca indiferent de cum ar decurge nasterea, nu e ca n-as sti de ce am durerile alea si de ce trebuie sa trec prin asta, si corpul meu o sa ma ajute. A avut dreptate. Am nascut in 2 ore, travaliu, tot,fara epidurala. A fost de vis fata de povestile de groaza pe care le-am auzit. Cand sa cobor de pe masa de nasteri, am fost intrebata daca vreau carut pana la salon, am crezut ca fac misto de mine, n-aveam nimic, parca nici nu nascusem. Acum sunt insarcinata cu a doua fetita si ironic, desi s-a pus problema cezarianei din cauza unor probleme ale mele, am facut tot posibilul sa tratez ce am ,sa pot naste natural.

    • feedback spune:

      ” Cand sa cobor de pe masa de nasteri, am fost intrebata daca vreau carut pana la salon, am crezut ca fac misto de mine, n-aveam nimic, parca nici nu nascusem.”

      Ai mers pe jos pana in salon? Cu sau fara copil?

      Nu stiu in ce zona esti, si dat fiind ca difera multe de la o zona la alta, intreb de curiozitate, cum se obisnuieste pe la voi.

      La mine, dupa nastere l-au spalat/ masurat/ cantarit pe bebe, mi l-au pus pe piept, am asteptat sa aduca pat (cu rotele ) curat, ne-am asezat amandoi imbratisati strans si ne-am plimbat cu pat cu tot pana in salon.

  • Raluca spune:

    Vad în multe comentarii ca cezariana este considerata sigura pentru copil și mai periculoasa/neconfortabila pentru mama decât o nastere naturala. Ma zburlesc un pic de fiecare data când aud asta 🙂 pentru ca însărcinată fiind mi s-a aruncat un comentariu cum ca pun confortul meu mai presus de siguranța copilului pentru ca vreau sa nasc natural. Nu înțeleg de unde ideea asta, poate lumea se gândește la un risc imediat sau la efortul pe care îl depune și copilul, dar nașterea naturala este clar benefica și pentru bebeluș. O lista cu avantajele puteți găsi de exemplu aici: http://www.nastenatural.ro/25-de-motive-sa-nasti-natural/

  • cristina spune:

    Foarte frumos! Daca ar merge mai multe femei la cursurile prenatale, ar fi mai putine cezariene.

  • Nasteticumvreti spune:

    Eu am nascut natural( desi mi-am dorit cezariana) in alta tara. Scria cineva mai sus ca a baut multa apa, mie nu mi-au dat nici o picatura de apa in timpul travaliului, simteam ca ma sfarsesc de sete. Nici pana azi nu am Inteles de ce. A fost cumplit.

    • feedback spune:

      Da, la fel si mie, imi puteam doar umezi buzele cu apa. Nu ne lasa sa bem apa pt a evita urinarea, pt a evita sa mergem la baie, pt ca acesti stimuli pot provoca nasterea. Pe mine nici sa stau in picioare nu ma lasau. Eu voiam sa merg, sa ma misc, iar ei ma intrebau daca vreau sa nasc pe coridor :))

      • Nasteticumvreti spune:

        Eu jumate de travaliu l-am petrecut asezata pe wc:)) insa nu mi-au dat nici dupa ce am urcat pe masa de nasteri…. Ce inseamna ‘ acesti stimuli pot provoca nasterea’? Pai nu pentru asta eram acolo ????

  • Elena spune:

    Si tot nu putem explica de ce la noi in maternitati inca nu se naste natural. Eu inebunesc cand toate fetele care raman insarcinate sunt sfatuite sa caute un medic cu experienta in operatii. Iar ce citesc aici dspre faptul ca nu te lasa sa te ridici din pat si sa nu bei apa… pare rupt din evul mediu.

    • feedback spune:

      „Iar ce citesc aici dspre faptul ca nu te lasa sa te ridici din pat si sa nu bei apa… pare rupt din evul mediu.”

      Asa pare, insa fac un exercitiu de imaginatie: ma lasa sa beau 1-2 litri de apa, sau cata vreau eu, dupa cateva ore bune de travaliu, moment in care plec la baie ca-mi pocneste vezica. Si in loc de pipi, sau pe langa el, sa simt ca mai iese si altceva. Singura, in baie.

      E drept ca e crunta setea care o simti, dar parca prefer s-o indur si sa nasc intr-un „cadru organizat”, decat sa ma apuce nascutul stand pe wc. :)) Fie el si in spital.

      In plus, dat fiind ca in timpul travaliului sint niste miscari interne destul de importante, stomacul plin nu te ajuta. Dimpotriva, cu cat bei, cu atat vomiti. Si chiar aia mai lipseste atunci 🙂

      • Ana Maria spune:

        Si eu am nascut natural si jumatate din travaliu l-am petrecut sub dus ca ma ajuta sa suport durerile contractiilor. Nu mi-au mai dat voie sa ma ridic din pat din momentul in care mi-au montat epidurala dar imi amintesc ca mi-au pus sonda ca sa nu existe riscul sa ud patul. Nu mi-a zis nimeni ca nu as avea voie sa beau apa sau sa merg la toaleta, pana la momentul epiduralei.

  • Ana spune:

    Ce ganduri frumoase!!! Mi-ar fi placut sa le citesc inainte de a naste! Dar, poate ca asa a fost dat sa fie! Am nascut prin cezariana (nu detaliez motivele pentru ca nu-si mai au rostul) insa am o mare urma de regret ca nu am facut-o. Operatia in sine a decurs f ok, sotul a fost langa mine, ceea ce mi-a dat incredere, l-am vazut impreuna in acelasi moment pe bebe, ceea ce a fost sublim.
    Dupa, m-am simtit ca si „lovita de tren”. Durerile operatiei incepusera inainte sa mi se fi dezmortit picioarele, ceea ce era…f ciudat, spuneau asistentele! Cand am fost intrebata unde situez durerea de la 1-10, eu am raspuns 8, o mamica venita la 20 de minute dupa mine a spus 2. Ma uitam la ea cat de ok era, in timp ce eu timp de o ora am termurat de frig: frison postoperator. Am crezut ca o sa-mi crape maselele.
    Dureri dupa: mari…f mari…groaznice! Din fericire, cateterul din coloana imi readucea starea de bine. Am vazut in spital mamici operate ca si mine care umblau pe picioarele lor fara probleme din a doua zi. Deci inr-adevar, cum reactioneaza propriul organsim doar Dumnezeu stie, dar un lucru e cert: suntem diferite, iar ceea ce spune o persoana nu inseamna ca ti se poate aplica si tie.
    In ziua externarii, desi abia asteptam sa-l duc acasa pe bebe, imi era frica sa plec din cauza durerilor. Insa, dupa 5 zile nu mai aveam dureri, decat jena specifica operatiei. Dupa 10 zile puteam urca scari fara nicio problema. Nu am avut nicio problema cu operatia nu am mai simtit nicio jena/durere de atunci pana acum cand bebe are peste 1 an.
    Nu as putea sa recomand niciunei femei cum sa nasca. Mi se pare o alegere mult prea intima, prea personala. D-asta am ales sa nu scriu despre acest lucru pe blogul meu. E imposibil sa nu influentezi. Parerile celor din jur aparent nevinovate se implanteaza in minte, de unde incep sa controleze. Inception!
    As recomanda in schimb unei viitoare mame: sa mediteze, sa caute inlauntrul ei inspiratia necesara pentru a face alegerea potrivita pentru ea si puiul ei. Nu trebuie sa dea dovada de martirism sa nasca natural daca instinctul ei ii spune ca…este in pericol. Asa cum nu trebuie sa nasca prin cezariana… din lipsa de informatie, doar ca asa a auzit ca e mai usor. Si nu in ultimul rand sa caute un medic in care sa aiba INCREDERE!

    • feedback spune:

      „Nu as putea sa recomand niciunei femei cum sa nasca. Mi se pare o alegere mult prea intima, prea personala. D-asta am ales sa nu scriu despre acest lucru pe blogul meu. E imposibil sa nu influentezi.”

      Articolul meu nu era o recomandare in acest sens, nu spun nimanui cum sa nasca, scriam gandindu-ma la viitoarele mame care vor sa nasca natural, sa stie ca nu e cum vedem prin filme.

      S-apoi, cele care se tem de travaliu si de dureri si aleg cezariana, trebuie sa stie ca travaliu vor avea si ele, dar dupa nastere si indus. Adica… si operatie si travaliu, 2 in 1. Si nu mai dau alte exemple ca le tin pt un alt articol :))

      Influente sint oricand din toate partile, importanta este alegerea in cunostinta de cauza. Sa stii exact pasii/ fazele/ etapele prin care va trece.

      Multumesc 🙂

  • Elena spune:

    Dragelor, eu am nascut prin cezariana. A fost si indicatie medicala si a fost si dorinta mea. Imi era teama de travaliu, de tot. Pentru mine a fost cea mai buna solutie. Cu toate astea, nici dupa cezariana nu a fost roz. Au fost momente frumoase (ca am vazut bebele imediat ce l-au scos din burtica), apoi nu ma durea deloc…toata noaptea cat am stat la terapie intensiva nu aveam nimic… pana a doua zi cand a trebuit sa ma ridic si sa merg in salon. Atunci s-a „rupt filmul”. Asa mi-am dat seama ca de fapt pe mine in noaptea de la terapie nu ma durea asa tare pentru ca nascand la privat „am abuzat” un pic de calmante. 🙂 Durerea a fost 3 zile fix. Eu nu credeam ca va trece, medicul ma linistea ca va fi ok, ca acasa voi putea sa ma misc, sa tin bebele etc… Eu nu credeam (3 zile in maternitate mergeam cocosata tinandu-ma de burta)…Dar A AVUT DREPTATE. Am ajuns acasa dupa cele 3 nopti se spitalizare si ma puteam misca ok, urcam/coboram scari fara dureri. Aveam un usor discomfort, dar nu se compara cu durerile din primele zile. Pentru mine a fost cea mai buna decizie. A doua oara as naste tot prin cezariana.
    PS: Sunt o persoana care nu suporta durerea, cred ca de aia primele 3 zile mi s-au parut asa groaznice

  • C spune:

    Pt doamnele care cred ca nasterea prin cezariana e comfortabila: nu stii ce e durerea pana nu experimentezi o criza de tuse la o zi dupa operatie cand nu ti se mai administreaza „the good stuff” (aka morfina) ci doar un banal paracetamol.
    Eu una nu o sa inteleg veci femeile care ALEG sa nasca asa…
    Sunt tare curioasa cati doctori in Rom explica pacientelor riscurile cezarienei. Asa cu pixu’ si foaia in fata, punct cu punct cum se face in spitalele din vest.

  • Andreea spune:

    Nu am citit toate comentariile..sper sa nu ma repet. Mie mi-a recomandat cineva o carte. Se numeste Hypnobirthing. Pe mine m-a ajutat enorm!! O recomand cu incredere..nu stiu daca se gaseste si varianta in romana..eu am procurat-o in engleza.. are si un CD cu indicati/exerciti de respiratie.

  • Ruxika spune:

    Eu am nascut prin cezariana si nu pentru ca a fost alegerea mea. Toata sarcina m-am pregatit mental si m-am documentat si am citit tot ce am gasit legat de nasterea naturala, de metode benefice atat pentru mama cat si pentru copil, dar dupa un travaliu de vreo 20 de ore, dupa ce copilul era deja cu capul pe jumatate spre iesire, iar cervixul meu pur si simplu refuza sa se dilate, medicul mi-a recomandat obligatoriu cezariana. Bine-nteles ca nu am avut incotro, dar pe masa de operatie plangeam ca eu vreau sa nasc natural si ca nu vreau sa ma taie nimeni. Dupa nastere am aflat ca am uterul cu inceput de fibromatoame. Deci nu tot timpul cezariana este un moft! In plus si aia mica afost de 51 cm si 4kg! Deci si daca se nastea natural era vai de steaua mea. La cateva luni dupa mine a nascut o prietena un baietel de 580 cm si 4,5 km. A stat asezata pe perna speciala vreun an dupa si a avut complicatii si infectii si dureri timp de aproape 6 luni de la rupturi. Asa ca nici nasterea naturala nu e chiar asa floare la ureche ca tot nu stii ce se poate intampla oricat te-ai pregati si ai studia inainte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *