Prietena mea a văzut 50 de umbre descătușate, ca să nu trebuiască să-l vezi și tu

Această cronică de film este scrisă de prietena mea Irina, care a mers la 50 de umbre descătușate obligată de mine la invitația mea, alături de mine și de altă bună prietenă a noastră. Văzusem și filmul anterior din serie tot în grup, a fost, și de data asta, o experiență interesantă. Am avut la îndemână câte-un pahar cu vin, gustări, scaune rabatabile, pe scurt, toate cele necesare pentru o seară de vis. Despre film, citiți mai jos. Irina, ai legătura!

Când un film e atât de prost că nici să râzi de el nu poți, treaba e groasă.

În limba română, 50 Shades Freed a fost tradus 50 de Umbre Descătușate. Inițial mi s-a părut o alegere tâmpițică, deși am apreciat traducerea termenului. Aproape două ore mai târziu, ieșind din sală, mi-am dat seama că acel “freed” nu a fost deloc o chestie tâmpițică. Pentru mine, acel cuvânt rezumă filmul și senzația pe care mi-a lăsat-o. Pentru că, da, când s-a terminat m-am simțit… liberă. Eliberată.

La finalul acestui film te simți ca atunci când se termină un examen unde ți-a fost clar de la primul subiect că o să fii varză, dar rămâi că poate-poate îți vine vreo idee, copiezi de la cineva sau se întâmplă un miracol și te răpesc extratereștrii fix de sub nasul supraveghetorilor. Sau când ești la o întâlnire pe nevăzute care merge atât de prost că nu mai reușești nici să scremi niște scuze stupide să pleci, iar partenerul tău de întâlnire ratată e chemat de urgență în altă parte. Și scapi! Yessss, baby!

Ca să fie clar la ce mă așteptasem – eram pregătită pentru o trebușoară veselă, la care să râd cu lacrimi și să-mi notez replici de o prostie memorabilă pe care să le povestesc pe urmă prietenelor. Ca la al doilea film din serie, Doamne, genial a fost! Ei bine, al treilea film, acest “climax” al seriei, mi s-a părut de o tristețe groaznică. Când un film e atât de prost că nici să râzi de el nu poți, treaba e groasă. Atât de groasă că n-au diluat-o nici paharele cu vin spumant cu care am încercat să-mi îmblânzesc rezistența la…astea…. senzualitatea și erotismul și dramatismul filmului.

Filmul începe cu o nuntă. Primele cadre ale “descătușării” sunt cu inelul pe deget și jurăminte de robie credință veșnică. Pe urmă, el îi sugerează fin să-i lase-n spanac pe enervanții de invitați și să se tireze în luna de miere.

Țac-pac, din trei cadre ajung pe pista unui aeroport, unde-i așteaptă un…avion! “E al tău?”, întreabă ea cu aerul ăla al ei tâmp sau galeș (încă nu mi-e clar). Sunt împreună de ceva vreme și au făcut trei filme și ea tot nu și-a dat seama că tipu’ e ditamai bogătanu’, pe cai putere mari de tot. Ce să zic, na, e mișto când reșești să fii mereu uimită de celălalt, chiar dacă o faci din prostie.

Țac-pac, alte câteva cadre din care înțeleg că au plecat la Paris, că el a plimbat-o pe la muzee, a dus-o la Operă, pe podul ăla cu lăcățele, pe la cârciumă. Pe urmă țuști pe Coasta de Azur, unde cadrele au fost mai lungi, cât să vedem câteva seturi de țâțe pe plajă. Acolo, se dovedește că lui topless-ul i se pare cam mult (da, lui, tipului care în filmul de dinainte o pusese să-și bage niste bile într-însa și să meargă așa la o petrecere).

Ea confirmă că, odată ce i-ai pus verigheta pe deget, femeia ți se urcă în cap. Refuză să-și atârne sutienul la loc. El iese din apă și-o vede așa, despuiată, și se supără rău. Nu vreți să știți cum e Jamie Dornan supărat pe plajă, după ce abia a ieșit din mare. Are sprâncenele încruntate tare și îi picură apa pe frunte, pe obraji, pe pătrățele, pe deltoizi, pe… În fine, deci el e supărat că ea nu l-a ascultat. Cum o pedepsește? O umilește crunt suind-o pe schi-jet și ducând-o înapoi pe iahtul lor.

Un tiran.

Acolo, pe iaht, continuă să o pedepsească. Îi împletește părul într-o coadă pe care nu i-o taie ca s-o bată pe urmă cu ea. Îi lasă tot părul pe cap (și capul pe umeri). Apoi fac sex pasional acolo, pe iahtul ăla cât câteva apartamente.

O situație de criză îi readuce la ei acasă, unde-i așteaptă viața lor de zi cu zi, cu menajeră, bucătăreasă, șofer și, mai noi, doi bodyguarzi (dintre care unul e femeie, pentru că egalitate de gen).

Amândoi sunt foarte ocupați. Ea lucrează la o editură și fix în ziua când revine la muncă află că a fost promovată. El e, cum știam deja, mare mahăr care nu-și vede capul de atâta treabă, zboară cu elicopterul sau avionul de colo-colo. E de admirat pentru cum știe să își organizeze timpul (el sau fata care îi face agenda) pentru că găsește timp într-o zi să apară la nevastă-sa la editură, tunând și fulgerând că femeia nu și-a schimbat adresa de mail cu noul ei nume și o păstrează pe aia cu numele de fată.

Fata care îi face agenda a scăpat însă din vedere să îi facă programarea obișnuită la frizer. Se prinde de asta nevasta, care într-un moment de giuguleală remarcă: “Trebuie să te tunzi”. Și, ca orice soție de multimiliardar, decide să îl tundă chiar ea.

Paranteză.

Voi unde țineți foarfecele în casă? Cumva într-un sertar al biroului? Sub sertarul cu dosare și acte? În acela unde țineți și pistolul înfășurat cu o cârpiță de lux? Ei, bine că sunteți voi deștepți. Gândiți exact la multimiliardarul din poveste.

Am închis paranteza.

Ea găsește foarfeca, dar partea cu tunsul trece în plan secund pentru că începe o discuție despre existența acelui pistol. Pe urmă, tunsul iese complet din discuție. Lucru care m-a nemulțumit un pic, pentru că deja eram suficient de plictisită ca să îmi imaginez niște scenarii kinky cu foarfecele alea.

Mai e un cadru mișto cu Jamie Dornan supărat. Supărat ceva mai rău de data asta. E supărat pentru că ea nu a venit într-o zi de la muncă direct acasă, așa cum îi ceruse el și cum insistase și bodyguardul, un tip absolut onorabil și cu simț de răspundere. Ea s-a lungit la niște pahare de Martini și pentru că i-a ieșit lui din cuvânt a fost la un pas s-o încurce grav de tot. El s-a întors acasă negru de furie, așa era de furios că a așteptat-o să se trezească stând în fotoliu și bând whiskey așa, pe burta goală. Și, rănit grav de faptul că, precum Scufița Roșie, ea s-a abătut de la calea trasată clar de el, se bagă la duș imediat ce ea face ochi.

Ei, bine, el supărat la duș e ceva și mai greu de îndurat decât el supărat pe plajă. Nefiind lume de față, își dă frâu liber emoțiilor, adică închide ochii sub jetul de apă, pleacă încet capul și își încordează nițel maxilarele. Capul de duș e de bună calitate, așa că apa țâșnește cu spor și șiroiește temeinic pe fiecare centimetru pătrat de planșă anatomică numită Jamie Dornan. Părțile astea de film mi-au plăcut cel mai mult. Probabil și pentru că sunt fără replici. Doar cu piele goală.

În fine, ea pleacă la muncă și când se întoarce și crede că au făcut pace, el iar îi face o schemă d’aia nasoală de care avem toate parte după o ceartă cu domnul. Deci ea intră în casă, își dă jos tocurile și, din spate, jap! Apare el cu o mască d’aia roșie, de carnaval, cu care o leagă (la ochi). O duce în camera lor de joacă (sau de echitație, la câte cravașe și hamuri au acolo). O leagă de mâini și de epicioare și îi face niște chestii misto, dar fără să vrea să facă sex, ocazie cu care au motiv să se supere din nou unul pe celălalt.

Au fost două replici care chiar au fost haioase. La un moment dat, vine poliția la ei acasă (nu zic de ce, sâc!) și dă să pună de o arestare, dar nici un om al legii nu avea cătușe. „Avem noi!”, zice Ana, salvând situația.

Cealaltă fază haioasă a fost când într-o noapte, pe o beznă cruntă, el bâjbâie prin casă, ajunge în bucătărie și deschide frigiderul. Nu știa că ea era în spatele lui cu fundul pe masă, mâncând înghețată de una singură. Ea îi zice două vorbe, iar reacția lui este: “Te căutam”. În frigider o căuta, surorile mele, asta așa, ca să știți unde să vă ascundeți data viitoare când aveți chef de sex!

 

Una peste alta, habar n-am ce părere am despre filmul ăsta. Știu sigur doar că la final m-am bucurat că m-a eliberat și pot să mă întorc acasă, la viața mea lipsită de iacht și bătăi cu cravașa. Clar nu știu ce-i bun pe lume…

Sursa foto: https://www.newsx.com

Irina

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4248

26 comentarii

  1. Prietena ta Irina este geniala!!! Am ras cu lacrimi, dar misiunea nu este indeplinita, pe mine ma face sa vreau sa il vad, sa ma amuz si mai tare. Pe bune, exista poza asta? Ea insarcinata cu bebe 3??? :))))

  2. Doamna Irina, foarte partizana cronica aceasta, nu crezi? retrospectiv si retroactiv privind.

    Ca nu toti putem merge la filme d’astea de autor, pline de romance intersectata brutal cu NSFW si ceva desert spumant bonus la spectatoare. Inteleg ca te-ai intors cu Uber sau cu metroul (tot un fel de Uber dar mai metalic) acasa, in seara cu pricina

    Despre Ana nu ai zis mare lucru, adica Jamie e de luat acasa zici, dar ea? Ma rog, ai pomenit asa in treacat ceva, dar insignifiant din pacate. Mai multa responsabilitate cetateneasca recomand pe viitor.

    P.S.
    Blogul acesta e citit si de fete foarte foarte tinere, minore chiar, un pic mai multa retinere in exprimarile cu trimitere la obiecte, persoane, Ana, fapte, actiuni, nave etc. daca se poate. Multumesc anticipat.

    P.S.S.
    P.S.-ul e pe bune!

    • de fete foarte foarte tinere care oricum au vazut filmul sau si mai rau, ca doar netul e la liber.
      Hai ca ma faci sa rad.

    • E un blog in mare parte cu articole despre parenting, cred ca audienta tinta ar trebui sa fie obisnuita cu „obiecte, persoane, fapte, actiuni, etc.”

      Zic si eu. Iar fetele alea foarte tinere cred ca au vazut filmul si stiu exact despre ce se vorbeste aici.

  3. Valoarea acestor filme sta in toate aceste cronici mega amuzante. Multumesc ca ai scris pentru ca ziua mea a inceput extra amuzant! Am ras cu lacrimi pe tot parcursul lecturii :)))

  4. hahaha foarte haioasa recenzia! Nu am vazut filmele dar acum parca imi vine sa ma uit! De fapt mi-ar fi placut sa va vad pe voi uitandu-va la film si comentand.. De mult nu am mai fost cu prietenele la un film prost.

  5. Am verificat și filmul acesta este N15 adică nerecomandat sub 15 ani. Eu l-as clasifica N21.

    Legat de „netul e la liber”… acest argument nu este decât o fugă de responsabilitate și de alegeri mai grele. Ipotetic, dacă colega ta de birou spune glume porcoase asta nu presupune să faci și tu la fel.

    Cand scrii la ziarul digital citit de un public eterogen un pic de discernământ nu strică.

    • CR/ST/AN, nu stiu de unde fumezi, dar nu e ce trebuie. Stiu ca e „fumata” (pun intended), dar se cerea ca ai insistat.

    • dar care e deranjul? ca in text scrie de fix 3 ori „sex”? sau ca scrie „țâțe” o data? sau „bile intr-insa”? sau toate de mai sus? sa ma scuze cititoarele minore pt repetarea iresponsabila a spurcatilor termeni.

    • Linisteste-te, serios. Nu sade bine sa exageram nici cu pudibonderia nici cu perversitatea. Sade bine sa ne amuzam, asa cum a intentionat si autoarea, si sa ne lasam acasa prejudecatile si sensibilitatile. Pari quickly-offended by…almost anything-type of person.

  6. Geniala prietena ta. Am murit de ras. Ideea e ca filmul e o prostie, nu stiu cum a fost de acord autoarea cu asa ceva. Cartile sunt mult mai realiste, nici nu exista in carte faza cu inghetata pe intuneric si ca o cauta el in frigider ?? Am citit cartile si chiar mi a placut povestea lor, dar filmele facute sunt oribile, face ca personajele sa para niste retardati in reluare . Nu am rezistat sa vad prostia asta de film, am zis hell with this I’m staying with the books. Mai nou au aparut cartile si din punctul lui de vedere care sunt mai amuzante, si povesteste mai bine de ce a devenit un sadomaso care bate la fund brunete ?

    • Mnu chiar, si cartile sunt proaste. Eu am citit-o pe prima si jumatate din a 2-a cand eram single si visam kinkynoshenii, dar chiar si asa m-am plictisit la un moment dat ?. Pline de clisee americane – toate americancele viseaza luna de miere la Paris pentru ca ft. putine au calcat mai departe de propriul continent si cred ca Europa e o tara. Dar da, ecranizarea a depasit orice inchipuire!

    • normal ca-s foarte proaste si cartile. Nu mi-am pierdut vremea cu nici una. Timpul meu e pretios, plus ca sunt o snoaba din aia care citeste numai chestii care merita citite, nu doar asa, literatura de wc.

  7. Foarte tare!
    Mi s a parut asa de amuzant ca nu m-am putut abtine si l-am citit si in dimineata asta sotului meu de-am ras (din nou) cu lacrimi

  8. :)))))))))))) am ras si la cronica asta. Mai e una si mai amuzanta, scrisa de un barbat obligat sa mearga la film si sa il si vada cap-coada 😀

  9. Foarte amuzanta cronica!!! Insa nu stiu de ce am senzatia ca e scrisa tot de „printesa urbana”; …umorul, stilul… seamana destul de mult. Ori Irina e un alter ego al Ioanei, care reapare cand e foarte distrata, ori ele sunt prietene foarte foarte apropiate. Oricum, FELICITARI Iri(oa)nei pt articol, e fenomenal!

  10. Cea mai tare recenzie ever. O rog pe prietena ta sa mai mearga la filme si sa mai scrie despre ele, ca e mai interesant decat filmul in sine. Please!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *