10 întrebări pe care să ți le pui înainte de a-i cumpăra copilului tău un smartphone

Articol tradus și adaptat din limba engleză de Silvana Diana Vulcan, cu acordul autorilor. Articolul original poate fi citit aici.

An de an, părinții se întreabă dacă sunt pregătiți oare copiii lor pentru un smartphone.

În general după vacanțe, mulți copii se întorc la școală cu telefoane noi primite cadou. Majoritatea nu au instalate sisteme de control parental și nici copiilor nu li s-au spus prea multe despre limite și pericolele la care se supun odată ce intră în rândul utilizatorilor de telefoane conectate la internet.

Prin urmare, crește numărul cazurilor de bullying, depresie și șantaj sexual (sextortion). Deși telefonul mobil poate fi un cadou minunat, cu numeroase posibilități de educație și distracție, acesta îi poate expune totodată la o lume pentru care s-ar putea ca ei să nu fie pregătiți.

Odată ce îi dai copilului un smartphone, nu mai există cale de întoarcere. Ar fi grozav să poți fi sigur că acest moment nu poate fi amânat. Așadar, înainte să îi cumperi un telefon, pune-ți următoarele întrebări:

1. De ce are copilul meu nevoie de telefon?
Dacă știi de ce își dorește telefon, îți poți face o idee despre adevărata motivație din spatele dorinței sale. Pentru că vrea să folosească o aplicație pe care o au și prietenii săi? Dacă da, atunci află care e treaba cu aplicația respectivă și vezi dacă este potrivită pentru vârsta copilului tău – nu vrei să îi dai telefonul exact pentru motivul pentru care nu ai vrut să îl folosească.

Dacă te imploră să îi iei un telefon pentru că TOȚI ceilalți copiii au unul, nu îl crede. Dacă nu are peste 16 ani, cel mai probabil îți spune asta că să te convingă.

2. Am vorbit cu copilul meu despre pornografie?
Dacă crezi că fiul sau fiica ta sunt prea mici pentru această conversație, atunci el sau ea nu este pregătit/ă nici pentru a avea telefon.

Internetul a facilitat accesul la pornografie. Un raport recent sugerează că există copii de numai 8 ani care au recunoscut că sunt dependenți de pornografia online.

Dacă ai de gând să oferi copilului un telefon mobil, trebuie să accepți că la un moment dat va da peste site-uri porno, chiar dacă ai instalat un sistem de control parental. Conținuturile inadecvate își găsesc întotdeauna o portiță să se strecoare.

3. A auzit copilul meu de cyberbullying?
Rețelele sociale au dus cyberbullying-ul la un nivel tot mai periculos. Există copii de 11 ani care manifestă tendințe suicidare din cauza bullying-ului. Și doar una din zece victime și-ar anunța părintele dacă ar fi supusă unui abuz online.

Ashwanty Davis avea 10 ani când s-a sinucis după ce cineva a încărcat pe internet un filmuleț cu ea bătându-se cu o colegă despre care se presupune că o agresa.

Dragi părinți, discutați cu copilul vostru despre cyberbullying, explicați-i de ce este rău să facă asta altcuiva și ce să facă dacă i se întâmplă lui.

Trebuie să vorbiți cu copiii despre sinucidere și să le spuneți ce pot face dacă au prieteni care simt că vor să facă asta. Este important să știe să nu încurajeze pe nimeni să își facă rău, chiar dacă “era doar o glumă”.

Centrul american pentru controlul bolilor spune că rata sinuciderilor a crescut cu 30% pentru adolescenții băieți. Pentru fetele între 10 și 14 ani, această rată s-a triplat în ultimii 15 ani.

Cu atâția copii care suferă de probleme de sănătate psihică, accesul nesupravegheat la un smartphone poate exacerba situația. Dacă crezi că copilul tău nu e pregătit pentru această conversație, atunci nu îi da telefon.

4. A auzit copilul meu de sexting? (de la sex(ual) texting, mesaje instant cu caracter sexual)
Sexting-ul înseamnă transmiterea de mesaje și imagini cu caracter sexual către o altă persoană.
În Scoția, dacă un copil are sub 18 ani, transmiterea și distribuirea de imagini nud este considerată infracțiune.
Este esențial ca părinții să înțeleagă că sexting-ul este comun în rândul adolescenților. Un studiu efectuat de pediatri a descoperit că unul din cinci copii între 10 și 15 ani fac sexting.
Explicați copiilor că o imagine, odată trimisă, nu mai poate fi retrasă. Dacă un mesaj devine viral, copilul poate fi urmărit de consecințele acestuia ani de zile.
Dacă consideri că nu ești pregătit să vorbești cu copilul tău despre sexting, atunci amână momentul în care îi dai smartphone-ul până când îl consideri pregătit pentru această conversație.

5. Este copilul meu conștient de existența agresorilor sexual?
Informează-ți copilul despre posibilitatea de a cunoaște străini online. Explică-i că în mediul online, oamenii au tendința de a se preface că sunt altcineva.

Agresorii sexual se prezintă pe rețelele sociale drept adolescenți. Așa, le este mai ușor să cunoască copii și să îi atragă, folosind tactica laudelor și a complimentelor.

Odată ce le câștigă încrederea, prădătorii îi conving să le trimită poze cu ei dezbrăcați. Apoi pot să le ceară mai multe poze, amenințându-i că dacă nu le trimit, le fac publice pe cele pe care le au deja.

Potrivit unui raport ABC, “unul din cinci copii între 10 și 17 ani au declarat că primiseră solicitări sexuale nedorite în mediul online, care variau de la comentarii cu tentă sexuală la străini care le cereau să se întâlnească în lumea reală pentru sex.”

Oferiți copiilor măsuri de prevenție și siguranță. În loc să le spuneți să nu vorbească cu străinii, explicați-le de ce să nu o facă. Arătați-le articole și filmulețe despre cum acționează prădătorii sexuali a căror țintă sunt copiii. Mulți părinți se simt incomod când trebuie să le vorbească copiilor despre monștrii din spatele ecranului. Dar dacă vreți să le dați un smartphone, atunci nu puteți ignora acest subiect.

6. Copilul meu acceptă să fie monitorizat?
Fă-ți copilul să înțeleagă că scopul pentru care îl urmărești nu este acela de a-l spiona, ci mai degrabă de a-l proteja de pericolele din mediul online explicate mai sus.

Aplicațiile de control parental te vor ajuta să ții sub observație ce face copilul tău și să te asiguri că regulile pe care i le-ai trasat au fost respectate.

7. Copilul meu e de acord să semneze un contract?
Un contract îl poate face pe copil să înțeleagă regulile care vin cu deținerea unui telefon mobil. Dacă le încalcă, își asumă răspunderea.

Contractul respectiv ar trebui scris și pregătit înainte de achiziționarea telefonului. El ar include o serie de reguli, cum ar fi:

Reguli privind timpul petrecut în fața ecranului. De exemplu, X ore pe zi și doar după îndeplinirea anumitor sarcini.
Fără ecrane la masă.
Tipul de aplicații pe care le poate descărca

În loc să semnați un contract standard, personalizează-l în funcție de prioritățile voastre. Stai cu copilul și negociați împreună contractul. Astfel, acesta înțelege însemnătatea acestuia și ce i se cere.

8. Copilul meu cunoaște normele elementare de siguranță în mediul online?
E normal să mai apară greșeli, oricâte avertismente și alerte ai instala. Dar este important să vorbiți despre ce se face ce nu se face online.

Câteva lucruri pe care copilul trebuie să știe să NU le facă:

Să NU vorbească cu străini online. Nici pe rețelele sociale, nici în jocuri, aplicații etc.
Să NU distribuie informații personale. Aici intră adresa de acasă, școala, numărul de telefon, parolele.
Să NU posteze nimic ce poate face rău altora.

9. Este copilul meu pregătit pentru rețelele sociale?
Dacă au sub 13 ani, copiii NU trebuie să aibă cont pe nicio rețea , inclusiv WHATSAPP.

Dacă au peste 13 ani, atunci vorbiți cu ei despre “eticheta rețelelor sociale”.

Iată câteva sfaturi:

Gândește înainte să postezi
Nu posta nimic ce face rău altora
Gândește-te cum vrei să fii perceput pe rețelele sociale. Angajatorii și colegii îți vor vizualiza profilul
Ia în serios prezența online, fiindcă îți va decide reputația
Ia partea cuiva afectat de bullying. Raportează-i unui adult pe cei fare fac bullying.

10. În sfârșit, întrebarea cea mai importantă: Este copilul meu suficient de matur și de responsabil?
E greu de spus la ce vârstă pot copiii să primească un smartphone. Va trebui să analizezi bine caracterul copilului tău și să hotărăști dacă are simțul răspunderii și maturitatea necesară.

Pregătirea copiilor pentru lumea online nu înseamnă doar să le spuem cum să navigheze. Îndrumă-i fiecare pas, astfel încât să fie pregătit pentru orice citește sau vede online.

Învață-l să folosească tehnologia cu înțelepciune, ca să îi exploateze avantajele și să fie creativ.

Oricât de înspăimântător ar părea să îi dai copilului un smartphone, acesta poate fi și o sursă de educație cu posibilități infinite. Nu îi pune telefonul în brațe și atât, ci stai alături de el în lumea online, ca să îi arătați cât de incredibilă poate fi.

Dacă consideri că fiul sau fiica ta nu este pregătit/ă pentru un smartphone, dar trebuie să poți lua legătură cu el/ea, gândește-te mai bine la variante cum ar fi un telefon cu taste, din generațiile mai vechi, sau un ceas cu GPS de pe care poate suna și pe care poate fi sunat.

Sursa foto: copii cu smartphone via Shutterstock.com

28 Comments

  • Angy spune:

    Foarte util articolul, multumim mult de tot. Eu ma gandeam sa ii iau cand incepe scoala (mai e pana atunci) si sa ii iau mobil normal la care doar sa vb si sa trimita sms si sa se joace snake sau tetris (sau ce jocuri o avea) fara internet 🙂 Telefoanele astea cam de pe la ce varsta sunt bune? Vreau sa aiba ca sa ma sune in caz de ceva sau invers.

  • Alina spune:

    Un articol tradus si necomentat nu are foarte multa valoare din punctul meu de vedere. Aștept cu mare interes articolele sa vad efectiv cum procedati voi. Evident, primul smartphone la 16 ani e putin cam utopic.
    Momentan cred ca copiii vostri sunt prea mici, dar in curand va vor cere si smartphoneuri sau acces la un calculator cu net.

    • Robo spune:

      eu cred ca are multa valoare acest articol, multi parinti nici macar nu cunosc pericolele care exista in online pentru un copil, pentru ca este practic un intreg univers online cu care nu ai nici o legatura in calitate de adult.
      si cand zic pericole nu ma refer la riscul de a fi agatat de un pedofil.
      uite de exemplu tu stiai de aplicatia numita musical.ly si de ce se auto-mutileaza, de ce se dezbraca sau chiar se sinucid unii copii care o folosesc?
      https://medium.com/s/world-wide-wtf/porn-is-not-the-worst-thing-on-musical-ly-5df07ab842af

      sunt curios cati din parinti au vorbit cu copiii lor despre pornografie inainte sa le ia telefon smart – as paria ca 99% dintre ei ignora problema.

    • Alina spune:

      Clar, 90% nici nu cred ca au vb despre sex cu copiii, desi au 12-13-14 ani. Deci de pornografie nici atat.
      Deci pentru ei da, de acord, va avea o valoare articolul si isi vor pune niste intrebari macar. Imi cer scuze, am gresit.

    • Printesa Urbana spune:

      Cand o sa ajungem acolo, vom scrie despre asta cu siguranta, dar cred ca mai avem pana acolo, nu avem copii in jur care sa aiba telefoane personale, in scoala doar cei mari (de 13-14 ani) au, cu care cei mici nu interactioneaza deloc.

      Din punctul meu de vedere, articolul e foarte valoros, pune in discutie puncte esentiale, nu am nimic de adaugat deocamdata.

    • Corina spune:

      Buna Alina, uite e ceva ce eu nu inteleg: ce e toata chestia asta cu copiii sunt mici, dar in curand vor cere telefoane si tablete etc? Adica, intr-o zi poate imi vor cere un Ferrari, si ce-i cu asta? O sa le dau? Cred ca fiecare familie isi educa copilul cum crede de cuviinta, dar atunci cand incepem sa facem lucruri doar pentru ca asa fac toti sau pentru ca au si ceilalti, inseamna ca nu le-am acordat suficient timp copiilor si/sau nu am inteles pe deplin nevoile lor.

    • Lia spune:

      Cred ca e o diferenta intre un Ferrari, de care nu am nici eu si, probabil, nici tu si un telefon, cum avem toti. Despre Ferrari pot sa-i spun cu toata sinceritate ca nu-mi permit sa-i iau, dar despre tel ce sa-i spun? Acum, la 4 ani, ii spun ca e prea mica, dar, bineinteles, ma intreaba cand va fi destul de mare. Eu am avut primul tel la 13 ani, dar nu era smartphone, ca nu existau pe atunci. Acum n-as putea sa-i iau o antichitate cu taste, cat timp eu stau pe net pe smartphone. Ramane de vazut varsta, la scoala am vazut copii in jur de 10 ani cu tel, i-am zis ca discutam iar atunci.

    • Corina spune:

      :)) Asa este nu am Ferrari, exemplul este dat in mod intentionat (poate fi Mercedes, BWM), doar ca sa subliniez ca nu putem avea de toate pe lumea asta. Uneori nu putem din motive financiare, alteori motivele tin de faptul ca, copiii nu sunt pregatiti emotional, nu sunt suficient de maturi pentru anumite situatii sau lucruri.
      Referitor la Ferrari:), am o cunostinta, a carei fetita i-a spus sa nu mai vina sa o ia de la scoala cu Tico ca o face de ras, deoarece parintii colegilor vin cu masini mai frumoase. Intotdeauna va fi ceva ce au ceilalti si noi nu, nu trebuie sa fie neaparat Ferrari.

    • Andreea L. spune:

      Cand eram in gimnaziu (cred), daca venea mama sau tata sa te ia de la scoala erai un pampalau, radeau toti de tine…moda s-a schimbat…am observat!!!

    • Ioana spune:

      După o anumită vârstă, mai mică, aș spune, decât cea din articol, telefonul este o necesitate, nu un moft al copilului. Îl cumperi din proprie inițiativă, nu aștepți să ți-l ceară copilul. Și cum telefoanele cu taste sunt tot mai rare, iar în unele rețele nici nu funcționează, îi cumperi un smartphone.

  • Tudor spune:

    Smartphone-ul este o unealta. Va rog sa acceptati faptul ca in timp ce majoritatea copiilor urmeaza exemplul propiriilor parinti si pierd inutil timpul pe retelele de socializare altii il folosesc pentru a comunica cu obiecte inteligente si pentru a beneficia de facilitatile unor aplciatii.

    Va recomand https://www.staupenet.ro/digital-parenting-intre-provocare-si-necesitate.html

  • SF spune:

    Totul suna bine si frumos pana cand…. copilul de clasa a IV-a strabatea jumatate de oras singur ca sa ajunga acasa de la scoala. Telefonul era o necesitate, nu un moft. Profesorii folosesc whatsapp, diriginta la fel pentru comunicarea cu elevii. Copilul participa la alte activitati si cluburi unde exista grup de whatsapp. Ne trimite poze cu temele facute pentru verificare. Da, este absolut utopic sa nu aiba cont whatsapp sau telefon pana la 16 ani. Mai ales ca face o ora pe drum de la scoala si apoi 3h acasa singura. Control parental exista, orice aplicatie este monitorizata, timpul petrecut, nu se poate instala nimic fara acord. Cu facebook nu voi de acord multa vreme desi colegii au conturi de fb, de instagram, snapchat, etc. etc. Nu trebuie sa faci tot ce fac altii, dar nici sa stai in scorbura si sa interzici tot.

  • Iulia spune:

    Foarte util articolul. Multumim, prințesă. O mică greșeală pe care am identificat-o :”copii NU trebuie să aibă cont pe nicio rețea ” – Copiii*

  • o femeie spune:

    Sunt intr-o tara unde la scoala invatatorii au ridicat problema ca primul telefon sa fie la liceu, cand incep sa mearga singuri la scoala. Si ala sa nu fie smartphone ci pt sunat/primit telefoane.
    Ba mai mult, o revista de copii are un pliant adecvat copiilor cu capcanele internetului si mobilului (o sa fac o poza si va dau).

    (Niste inapoiatzi, astia. )
    glumesc.

    Realmente nu vad un plus sa aiba copilul mobil, si mai ales smartphone, mai ales la varste unde stam tot timpul impreuna. Nici pe mine nu ma vede cu tel. in mana (vb f. rar la tel.iar netul acasa il accesam pe laptop).

    • Cri spune:

      Cam off-topic, stiu, dar sunt prea curioasa, ce tara este asta în care trebuie sa duci copiii la școală pana la liceu, sau despre ce distante e vorba? Ca eu am mers singura/cu colegi din clasa 1. Acum în Bucureștiul zilelor noastre poate vom mai trage sa o facem pana pe la maxim 10 ani, dar și asa mi se pare mult.

  • Rox spune:

    Forte bun articolul.
    Un aspect asupra căruia mi se pare foarte important de insistat este faptul că o dată ce o poză sau un cuvânt a ajuns online nu mai ai niciun control asupra lui. O poză o poți șterge, dar nu e exclus să nu o fi salvat cineva undeva între timp. La fel un mesaj – tu îl ștergi, da’ celalalt nu, ba mai mult poate a făcut și un printscreen. Nu mai zic de clipuri distribuite și redistribuite de zeci și sute de ori.
    Regula de aur este „trust no one”. Internetul e grozav, îl ador, dar e și periculos mai ales când ești mic și inocent. Așa cum nu vorbești cu străinii pe stradă, la fel nu adaugi pe rețelele sociale pe nimeni dacă nu-l cunoști din realitate. Asta e valabilă și pentru mine ca adult, cu atât mai mult ar fi valabil pentru copii.
    Adolescența e vârstă foarte dificilă. Azi sunteți cei mai buni prieteni (amici sau iubiți), mâine v-ați certat și a distribuit la toată școală poze, conversații intime de nu-ți mai vine să ieși din casă sau mai rău. Trust no one. Fie că e „iubi”, fie că e „cea mai bună prietenă” cu care ți-ai jurat prietenie până la 90 de ani. Unele chestii nu se scriu și nu se trimit pe internet. Și dacă, să zicem, ai încredere totală în persoana aceea, nu știi când îi ajunge telefonul pe mâna altuia rău intenționat (coleg, prieten sau chiar hoț).

  • Pavel spune:

    Articolul următor arată (la pasul 5) o expunere treptată a copiiilor la tehnologie și mi s-a părut foarte utilă și interesantă abordarea.

    Articolul este doar in engleză.
    https://www.desiringgod.org/articles/twelve-tips-for-parenting-in-the-digital-age

  • Mihaela spune:

    Aoleu, saracii! De ce sa nu aiba? Sa invete sa gestioneze, inteleg. Apropo, bun articolul! Sa aiba limite la cat/cum/de care inteleg, dar cam mult varsta de 13 ani.

    Daca acasa au acces la laptop, e cam acelasi lucru. Mi se pare ca un telefon te responsabilizeaza, te tine in siguranta, te ajuta sa te integrezi. Cred ca se pune rar situatia de a nu-ti permite, sunt modele foarte ieftine acum.

  • Alina spune:

    Eu cred ca ar trebui sa luati in considerare si faptul ca un control f strict (de tipul nu ai smartphone pana la 14/16/18ani, etc) nu este 100% sigur. Cu cat e ceva mai interzis, cu atat e mai interesant si cu atat sunt sanse mari sa fiti mintiti.
    Si prietenii copiilor care au smartphone le vor arata absolut toate prostiile pe care le gasesc pe net. Si daca nu au smartphone nu inseamna ca nu au cont de social media facut pe telefonul /calculatorul unui prieten.
    E mai important din punctul meu de vedere ca un copil sa fie invatat ce are voie si ce nu sa faca pe net de la momentul in care incepe sa fie f interestat de subiect. E foarte grav ca un copil sa trimita poze cu el/ea dezbracat cuiva pentru ca nimeni nu i-a explicat consecintele neavand smartphone si parintii crezand ca e safe

    • Diana spune:

      Pai mie mi se pare ca exact despre asta e articolul – nu despre a nu da smartphone copilului, ci despre ce e de facut inainte sa i-l dai. Se spune clar ca exista beneficii si telefonul deschide usa spre o lume minunata, dar trebuie sa te asiguri, ca parinte, ca iti echipezi copilul cu uneltele de care va avea nevoie ca sa navigheze pe acolo.

  • Flower spune:

    Din motive medicale copilul meu a trebuit sa aiba smartphone din clasa 0 chiar. Prima data a avut unul destul de basic si nu avea voie sa intre pe internet, nici nu stia cum, insa acum e in clasa a doua si stie mai multe. Ma gandesc serios sa-i schimb telefonul cu un smartwatch si sper sa nu stie sa-l foloseasca. Sunt mai multi colegi la ea in clasa care au smartphone-uri deja…

  • dojo spune:

    Stau in casa cu o pustoaica de 13 ani, cu smartphone, ca toti au. Il foloseste sub supravegherea parintilor, deci monitorizate aplicatiile si telefonul. Nu se tine de tampenii, momentan cel putin, sta pe facetime cu prietenele, are cont de insta’ unde pune poze cu ele etc.

    Problema cea mare este ca o distrage ENORM.

    Vine acasa si sta cu nasul pe youtube sau instagram. Sta la povesti 2-3 ore cu colege, cu care a fost deja la scoala. Invata bine in general, dar si pierde mult timp pe telefon. Lectiile le face cu el langa, deci, daca clipoceste ceva ca are un mesaj nou, iar e distrasa. Foloseste google sa caute cate o chestie, face calcule pe calculatorul telefonului. Suspect, aici nu au voie sa calculeze ‘normal’, ceea ce mi se se pare o tampenie, ca asa ajung la 20 de ani sa nu fie in stare sa inteleaga cum functioneaza dobanda la un credit.

    Nadia are 5 ani, deci nici nu se pune problema de telefon. Am mai lasat-o sa se uite la Peppa Pig, sa invete mai repede engleza, dar putin de tot. Suntem in procesul de limitat extrem, prefer sa o pun sa se joace sau sa citim din carti. Observ si la ea ca devine usor distrasa si nervoasa, asa ca se poate si fara.

    Urmatorii ani oricum o voi duce si aduce de la scoala, deci nu ma intereseaza partea de securitate din a avea un telefon, in extremis ii iau un smartwatch cu GPS tracking, daca e necesar.

    Nu vad in acest moment nicio utilitate pentru un smartphone, decat ca ii distrage enorm si le distruge si bruma de concentrare pe care o mai au. Nici nu mai zic de pericolele discutate deja in articol, dar insasi existenta ‘jucariei’ deja afecteaza performantele mentale.

    Cat despre informare, exista calculator, va avea si ea acces la el (deja face activitati pe IXL, supravegheata), carti etc. Are abonament la biblioteca (nu are rost sa dau minim 10 dolari pe carte si sa o citeasca o data – plus ca nu vom avea loc pentru ele), citim ,desenam, mergem sa vizitam chestii etc.

  • Ruxandra spune:

    Eu cred că telefonul este în primul rând o unealtă, abia mai apoi poate fi considerat un moft sau o necesitate. Nu este bun sau rău de la sine, valoarea îi este dată de modul în care este folosit. Și un topor este excelent dacă vrei să tai lemne, însă e îngrozitor dacă spargi capul cuiva cu el.
    Totul pleacă de la noi, totul depinde de noi, chiar dacă e greu de acceptat și apliciat asta întotdeauna.
    Mie, de exemplu, mi-e foarte ciudă când conștientizez faptul că pot învăța foarte multe lucruri cu ajutorul telefonului și internetului dar, în schimb, tot ce fac e să joc candy crush. Dar asta nu înseamnă că telefonul și candy crush-ul îmi mănâncă timpul, ci că eu aleg să mi-l pierd astfel. 🙂

    • Maria spune:

      Nu cred ca putem avea asteptari de la un copil ca se poate controla sa foloseasca telefonul in mod rational si constructiv cata vreme nici adultii … nu prea reusesc. 🙂
      Faptul ca tu recunosti ca pierzi timpul e bine, dar in contextul discutiei nu reprezinta mare lucru din moment ce vezi ca nu te poti stapani. Daca nou, care suntem constienti, nu putem face asta … ce sa-i mai cerem unui copil?

  • Maria spune:

    Pe langa toate aceste pericole despre care vorbeste articolul, pericole reale si greu de controlat, mai este un motiv din categoria „sa nu”.
    Smartphone-urile emit radiatii electromagnetice, iar organismul unui copil este mult mai sensibil decat cel al unui adult.
    De fiecare data cand mi-am cumparat telefon intai m-am uitat la cat de mare este rata specifica de absorbtie (SAR), cea care indica cantitatea de radiatii electromagnetice pe care o emite telefonul respectiv si care este asimilata de corpul nostru.
    Normal ca si fetitei i-as cauta tot un telefon cu SAR mic.
    Daaaar pentru mine e inca un motiv in plus sa aman cat mai mult varsta minima pentru telefon.
    Deocamdata are 5 ani, nu se pune problema.

  • Deria spune:

    Am bifat majoritatea intrebarilor din articol.

    Fiind un articol tradus, in alte tari alta este conceptia despre smartphone. In plus, nici nu exista extraordinar de larga gama de telefoane mobile smart din Romania (nu stiu de ce) si nici multiplele optiuni gen fidelizare, puncte Thank You, care fac achizitia unui smartphone facila si accesibila ca pret.

    A mea, la 10 ani, e la al 3-lea sau al 4-lea smartphone. De ce e necesar? Pentru ca traim in Romania si asta ne consuma o gramada de timp, ca sa nu mai zic cat ne incarca cu stres.

  • Deria spune:

    Dupa mesajul de mai sus, revin astazi pentru a indemna toti parintii sa limiteze si sa controleze chiar si prin mijloace dure timpul alocat utilizării telefonului mobil. Eu nu am facut-o, am considerat ca explicatiile, avertismentele vor fi receptionate si aplicate, dar nu a fost asa, si am patit-o cumplit. Inca cred ca, in Romania, smartphone-ul poate fi util pentru un copil de minimum 8 ani, dar folosit cu masura si neaparat sub controlul parintilor. Si interzis temporar sau definitiv de indata ce vedeti ca o iau copiii razna din cauza lui. Grija si cu prietenii, anturajul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *