AM FOST LIVRATOR PENTRU O ZI ȘI AM REALIZAT CÂT DE PUȚIN APRECIEM MUNCA GREA

Colega mea, Ioana Marinescu, blogger la IoanaMarinescuSima.ro, a însoțit pe teren un livrator și a povestit experiența ei și pe cea a livratorilor, pentru ca noi să apreciem mai mult munca acestor oameni care ne aduc cumpărăturile, mâncarea, hainele la ușă. Textul ei este integral mai jos.

De regulă, îmi e ușor să scriu, îmi vine ideea și o aștern pe hârtie, rar recitesc și corectez, de multe ori las șuvoiul din care am scris la prima mână să dea măsura autenticității. Acum, însă, recunosc că mi se leagă tare greu cuvintele și ideile, pentru că mă tem. M-am ținut mereu departe de a judeca, de a da sfaturi sau chiar îndemnuri și am fugit de subiectele care pot fi interpretate, mai ales în vremuri sensibile cum sunt cele pe care le trăim. Totuși, după experiența pe care am trăit-o într-o zi de weekend, nu m-a răbdat sufletul, am tras adânc aer în piept și am lăsat inima să dea imboldul degetelor. Până la urmă, fiecare e liber să interpreteze cum vrea și să acționeze (sau nu) ca atare.

Astăzi vreau să vă vorbesc despre niște oameni care au început să facă parte în mod firesc din viața ultimelor luni, dar pe care simt că îi apreciem și răsplătim mult sub nivelul pe care îl merită

Astăzi vreau să vă vorbesc despre livratori, indiferent de firma pentru care lucrează sau ce livrează.

Despre oamenii care ne sună la ușă tot mai des ca înainte,  indiferent că ne aduc mâncarea de care ne-a fost poftă sau pe care ne-a fost greu să o gătim, cumpărăturile după care ne-a fost teamă să ieșim, cadourile pentru tolba Moșului sau flori de la cineva care s-a gândit cu drag la noi. Despre oamenii care ne scutesc să ne luăm în piept cu vremea, cu pericolul ascuns sau cu propria lene și ne aduc you-name-it direct în confortul casei noastre.

Până în martie, mulți din noi trăiam luxul de a ne alege joburile care se potrivesc cu pregătirea noastră sau, în cazuri fericite, ne fac să lucrăm cu bucurie și împlinire

De când ne-a lovit pandemia, însă, treaba asta a devenit o utopie, în special pentru cei care fie erau la început de drum în companii, mai ales în cele mici, fie pentru artiști și alți liber profesioniști, oameni din domeniul horeca și alte servicii care au paralizat și probabil pentru mulți alții. Cunosc personal muzicieni, traineri, freelanceri în domenii “moarte”, care, împinși de povara facturilor și a traiului de zi cu zi, au tot așteptat “să treacă valul”, până când s-au suit pe el și l-au înfruntat, iar mare parte din ei s-au îndreptat către zona de livrări, una din puținele care par să fie la adăpost de vremurile neprielnice previzionate.

Au pus diplomele în cui, au pitit visele pentru viitor sau pasiunea pentru artă  într-un colț de suflet, și-au suflecat mânecile și au pornit să bată la ușile oamenilor care stau în casă și au nevoie de una alta.

Conjunctura și voința proprie au făcut să însoțesc pe cineva din categoriile mai sus menționate, devenit între timp livrator al unuia din cele mai cunoscute servicii de livrare a cumpărăturilor la domiciliu, într-o zi obișnuită de lucru. Mă rog, obișnuită pentru ei, pentru noi o zi de weekend. Inițial, mi s-a părut palpitant și mi-am amintit de reportajele de investigații pe care le citeam când eram mai tânără, în care jurnaliștii povesteau cum au fost pentru o zi politiști, prostituate, agenți de vânzări sau mai știu eu ce.

Cu trecerea orelor, însă, locul entuziasmului a fost luat de oboseală, apoi de frustrare și, ulterior de gândurile care m-au făcut să scriu articolul ăsta.

Pentru că nu eram „înregimentată cu acte în regulă”, eu nu am făcut practic decât un sfert de muncă, adică doar partea de căutare și colectare a produselor din raft, dar am asistat la întreg procesul și am tras cu ochiul, jurnalistic, și la “colegii de breaslă” din jur. Livratorul de drept primea comanda, o împărțeam și pleca fiecare la treaba lui, hai hui prin hipermarketul plin, un sfert cu livratori, trei sferturi cu obișnuiții gură-cască de weekend. Din ei, probabil 10% făceau cumpărăturile cu adevărat, restul erau ieșiți ca la promenadă, că unde să mai iasă omul zilele astea dacă nu la cumpărături. Ce dacă urlă difuzoarele să reducem timpul petrecut în magazin, păi noi acasă ce să facem, că ne-am săturat de frecat Netflixul și de certat copiii să scoată ochii din tablete.

Eu nu sunt fan nici al propriilor cumpărături, statul în magazin mă obosește peste măsură și simt că îmi fură din energie, așa că prefer să cumpăr din magazine mici, unde termin repede sau să apelez la livrări.

Dincolo de propria sensibilitate, vă zic că e greu al naibii.

Să stai cu ochii într-o aplicație în care sunt trecute zeci de produse, să te chinui să găsești laptele bio din sâmbure de migdale, icrele de crap cu ceapă, puse în mai multe locuri și care în două dintre ele nu mai sunt și tu habar nu ai că mai ai de căutat și în al treilea, epilatorul cu IPL care e legat fedeleș la raft și pierzi 20 de minute prețioase până vine cineva să îl elibereze, mopul sintetic pitit al naibii într-o mare de mopuri de bumbac și fără etichetă indicatoare la raft, iar exemplele pot continua pentru încă cinci articole. Să ai grijă să fie fix codul ăla de bare, să îl scanezi,  să te ciocnești de oameni non-stop, să cauți printre mii de produse care ajung să ți se pară toate la fel și să ți se plimbe prin ochi mai ceva ca fructele la păcănele.

Să ai grijă să nu încurci comenzile și cumva să duci periuța de dinți electrică pentru copii doamnei care a comandat prezervative și aperol pentru o seară romantică sau masca cu argilă și vitamine tipului care și-a luat rezerve pentru aparatul de ras și vin roșu sec.

Să alergi ca să nu depășești timpul promis de livrare, că s-ar putea să încasezi o stea, ce dacă stai 10 minute doar ca să ieși din parcare cu gloata de români veniți la cumpărături ca la urs. Să orbecăi după blocuri fără numere, plasate fix în câmp, unde și GPS-ului îi dă cu virgulă. Să faci cel puțin două trei drumuri la o comandă, cu baxuri grele de apă, suc, kilograme de făină, clor la 5 litri și ce-și mai ia omul în pandemie. Să ai grijă să bați ușor la ușă, că poate doarme ăla mic, că de, ai văzut că sunt pamperși în comandă. Să fii atent să fie POS-ul încărcat, să verifici că s-a încasat plata online, să zâmbești frumos pe sub mască și să fii politicos când tu ești semi-epuizat. Să predai corect evidența comenzilor după 12 ore de muncă, că altfel le plătești din buzunarul și așa nu prea plin. Și să multe altele, dar mă opresc, sper c-ați înțeles ideea.

Am văzut câteva femei printre livratori și m-am întrebat cum rezistă. Una din ele nu avea mai mult de 1.65 și 50 de kg și împingea simultan trei coșuri. M-am gândit cum naiba reușește, că eu m-am simțit stoarsă, fără să ridic un bidon de apă de jos sau să urc un etaj, doar din ales produse de la raft o zi întreagă. Nu mai spun că am făcut peste 12.000 de pași și mi-am reamintit grupele de mușchi de pe vremea când făceam sală. Reușește, mi-am răspuns singură, că nu are încotro.

Dacă credeți că munca asta e plătită corect, vă înselați amarnic

După o zi “bună” de 10-12 ore, un livrator nu ajunge nici pe departe la un salariu decent, pentru că socoteala de acasă rar se potrivește cu aia din târg și un om normal nu poate depăși, într-un scenariu ideal, 10 comenzi pe zi (realist cam 6-8), care sunt plătite la fel, indiferent că intră în 2 sacoșe sau în 5 căruțuri, se livrează în 30 de minute sau în 3 ore, pentru că destinația de livrare e la  Mama Ciorilor pe dreapta.

Din păcate, credința „fac din tips-uri” este Morgana care probabil justifică mecanismul de plată și mă gândesc că și cea care i-a adus pe mulți în postura de a recurge la soluția asta. Din păcate, atât este, o iluzie, destul de rar concretizată. Nu știu dacă de la vremurile grele, de la mentalitate sau de la faptul că nu realizează tot ce am povestit eu mai sus, oamenii nu prea lasă nimic în plus livratorilor. Procentul ar fi cam de 1 din 5, iar sumele sunt în medie de maximum 5 lei. Adică sunt oameni care lasă 10 lei, dar și oameni care lasă 1 leu, iar 70% nu prea lasă nimic.

Majoritatea se poartă frumos, dar sunt și unii care încă tratează omul care muncește ca lor să le fie mai ușor ca pe un sclav pe plantație. Se atacă dacă primesc prea multe telefoane, se simt lezați dacă un produs nu mai este disponibil la raft sau pretind să plătească livratorul prețul pungilor, că el nu a cerut pungă în comandă, de parcă produsele pot pluti în aer de la mașină până în cămara personală.

Nu blamez pe nimeni. Nici că nu lasă mai nimic în plus, nici că nu poate depăși propriul greu ca să zâmbească sau să fie amabil cu omul care prestează un serviciu. Nici eu nu am avut, până acum, conștiința reală a cât este de greu. Îmi imaginam, teoretic, că nu e foarte simplu, dar mă gândeam că asta este, toți muncim, “la tăți ni-i greu”, asta-i viața.

Acum realizez că da, toți muncim, dar unii avem confortul să o facem din fotoliu, în căldura propriei case, de care ne plângem și bombănim că ne-am săturat – eu una știu sigur că asta fac, pe niște bani cât de cât corecți, care ne plătesc munca, fără să depindem de bunăvoința sau bunădispoziția unora, care azi este, mâine poate să nu mai fie.

Așa că vă rog eu, data viitoare când vă comandați mâncare sau cumpărături sau orice, gândiți-vă un pic mai mult la omul care vi le aduce. Dacă aveți și nu vă produce o gaură prea mare în buget, lăsați-i ceva în plus, nu vă gândiți că ați plătit pentru comandă și că e destul, credeți-mă, nu e. Și nici stelele nu sunt suficiente, chiar dacă ajută și ridică moralul, știți, moralul nu prea ține de foame.  Iar dacă nu puteți lăsa în plus, măcar nu faceți comentarii nelalocul lor, nu vă răzbunați pe livrator pentru că nu v-a ieșit ciorba, nu vă ascultă copilul sau nu mai suportați pandemia.

Nimeni nu o mai suportă, dar tocmai asta ar trebui să ne facă mai buni și mai toleranți unii cu cu alții, mai ales cu cei care muncesc pentru ca nouă să ne fie mai ușor și să ne protejăm.

Photo by Norma Mortenson from Pexels

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4194

33 comentarii

  1. Incerc sa las tips tuturor livratorilor cu atat mai mult cand ii pun sa care baxuri de apa. Dar nu e prea fair ca povara salariului lor e pe umerii mei.
    Livrarea nu e gratuita unde comand eu (bringo) si un livrator inteleg ca castiga taxa de livrare a comenzii (20lei). In general las si 10 lei bacsis chiar daca livrarea depășește si 3h uneori.
    Si cand livrarea e gratuita la alte magazine in realitate este inclusa in pretul produselor cumparate.

    Dar si alte joburi sunt grele si obositoare si necesita ore suplimentare si oamenii nu primesc bacsis. Ideea bacsisului este de a rasplati un serviciu exceptional nu de a ajuta la plata salariului livratorului.

    • „Nnu e prea fair ca povara salariului lor e pe umerii mei”

      „Ideea bacsisului este de a rasplati un serviciu exceptional nu de a ajuta la plata salariului livratorului.”

      Exact! Am o boală pe patronii de orice afacere care își plătesc angajații cu minimul necesar în ideea de „dă-i încolo, să-și mai facă restul din bacșiș.” Pot fi o sută de motive pentru care omul nu-i lasă bacșiș angajatului tău. Fă bine și plătește-l cum trebuie.

      Și urăsc cultura bacșisului în general. Nu că nu las, mai ales uneori, dar nu-mi place și o fac cumva silită de nu știu ce norme sociale sau dintr-un sentiment de vinăvăție de genul „hai să-i las săracu, că sigur are salariu mic.” Aș prefera să-i dau o prăjitură decât 2-3 lei.

      Pe de altă parte, când am plătit transportul pentru ceva, n-am mai lăsat nimic. Dacă pun taxă de transport (vorbesc de food panda acum), să le-o dea livratorilor, că o merită, nu să și-o bage patronul în buzunar. Am lăsat bacșiș când am comandat prin aplicația localului și a fost livrarea gratis. Așa am simțit.
      Cumpărături cu „tona” de la supermarket n-a fost nevoie să facem, din fericire, până acum pentru că nu a trebuit să ne carantinăm și atâta timp cât am putut ieși din casă, mi s-ar fi părut absurd să pun pe cineva să ni le care chiar și pe bani. Oricum 20 de lei mi se par mulți la un coș de cumpărături de toată ziua. Iar dacă va trebui să ne carantinăm și să comandăm, tot nu am putea deschide ușa să dăm bacșiș chiar dacă am vrea.

    • Sunt de acord cu Alina. Si eu las mereu livratorilor si o voi face in continuare, dar nu e fair fata de nicio parte sa construim aceasta obligativitate. Prefer de 1000 de ori sa platesc o suma mai mare si sa stiu ca omul e platit corect si are un venit stabil. Altfel perpetuam ceea ce se intampla in taximetrie unde bacsisul e considerat norma si de multe ori fortat intr-un mod urat.

    • Eu folosesc extrem de rar servicii de livrare si mereu las bacșișul in aplicație, direct de pe card, ca nu folosesc numerar deloc, cu mult înainte de pandemie. Oricum, mi se pare total greșită concepția asta cu obligativitatea bacșișului pentru că tocmai asta îndreptățește patronii nesimțiți să le dea oamenilor ăstora salarii de mizerie! S-or bucura ei acum la bacșiș, dar acești bani sunt nefiscalizati si, mai ales, pensia lor se va calcula la salariul ăla din acte, nu dublat de bacșiș (de la chelnerii din restaurante au auzit ca din bacșiș mai fac, practic, inca un salariu, despre livratori nu știu cât fac, ca nu cunosc niciunul să îl întreb). Si da, cum a mai zis cineva mai sus, multe alte slujbe sunt foarte grele (de exemplu, si angajații hipermarketului cară baxurile alea, le așază pe rafturi), iar oamenii le fac si fără compensații suplimentare, uneori impuse (ca in cazul unora dintre taximetriști).

    • Nu ORICE job e greu. Să fim serioși. În altă ordine de idei de ce nu scrii tu despre alte subiecte mai importante? Mie îmi face plăcere să citesc despre oameni și experiența lor cu viața și sunt sigură că multora le face bine la empatie schimbarea de perspectivă.

  2. Sunt joburi mai grele si unele mai putin grele.Sunt foarte diferite joburile, nivel de stres, bani castigati si alte aspecte . Am trai intr- o lume mai buna daca am avea un pic de empatie.

  3. De fiecare data eu las tips(da fac parte din cei 1 din 5, 10% e sfânt pentru mine rontujit la multiplu din 5). De ce fac asta? Pentru ca îmi este lene sa îmi fac eu cumpărăturile, pentru ca nu vreau sa ies din casa când ploua, când e frig și este recunoștința mea pentru serviciul primit . Asa cum lăsăm tips la restaurant, nu luăm restul de la magazin și eu știu câte și mai câte, acești oameni fac lucrurile pentru care de multe ori noua ne este greu. Da orice munca este grea(chiar și cea de artist).

  4. 20 de lei castiga Bringo, din care 3,19 lei sunt TVA-ul. Cu tot respectul pentru cei care nu lasa bacsis, eu ii consider pe oamenii astia din articol niste eroi, m-au scutit de multa expunere si de mult timp pierdut in doua orase diferite, au fost amabili, cu zambetul pe buze oricat de greu le-ar fi fost , in consecinta ma simt datoare sa-i rasplatesc de cate ori pot.

  5. si mie mi se pare foarte greu ce fac acesti oameni.
    pentru mine e un chin sa ma duc la cumparaturi chiar si pentru mine, nu suport sa caut nu stiu ce printre sute de produse pe un raft (iar saptamana urmatoare magazinul schimba organizarea, deci trebuie sa cauti din nou), sa ma inghesui, sa stau in trafic etc etc

    si intr-adevar cred ca acesti oameni nu sunt platiti corect iar practica patronilor de la noi de a da salarii mici si de a obliga angajatul sa se bazeze pe bacsis ar trebui sa fie ilegala.

    • Toată lumea muncește și are așteptări! Rușinos sa așteptați bacșiș!!! Sunteți remunerați pentru ceea ce faceți! Rușinos și umilitor!

  6. nu dau tips.
    Mi se pare nesimtire din partea angajatorului sa il trateze asa.
    Incerc sa comand minimum (e criza, da? am nevoie de economii nu de a 3a pereche de blugi ca eu tot in pantalonii de pijama sunt). Comand cu vecina si impartim cheltuielile cu livrarea (aici costa). Nu comand chestii grele, apa beau filtrata, pot si fara cola si clor.
    Cumparaturile de baza sunt la piatza. Tot cu vecina ma impart, ea se duce la o ferma dupa carne bio, o sa avem o luna, eu merg o data pe sapt la piatza.
    Anul asta va fi cu putine cadouri. Card cadou si o carte, o ciocolata vanduta caritativ, felicitari facute handmade. E criza, da?

  7. Eu am luat o singura data prin Bringo si am fost dezamagita de ei, de atunci nu mi-a mai trebuit. Mai exact, in plina stare de urgenta, m-a sunat din spatele blocului sa cobor eu sa ii deschid usa, ca el nu voia sa ocoleasca prin fata, unde era interfonul. Culmea, cumparasem din Carrefour Orhideea, in care nu facuse el cumparaturile la raft, pregatisera comanda angajatii Carrefour (stiu, pentru ca m-au sunat sa ma intrebe daca pot inlocui 2 produse). Am coborat, pana la urma, dar nu m-am simtit deloc confortabil sa merg cu el cu liftul multe etaje, chiar si cu masca. Si nu, nu aveam baxuri de apa, nici de altceva (pentru apa avem filtru), deci nu erau produse extrem de grele.
    De atunci luam doar prin Glovo, iar gloverii nu aleg marfa din raft, magazinele/restaurantele partenere pregatesc comanda, ei doar o ridica si o aduc la tine. Am lasat bacsis de fiecare data cand am considerat ca am de ce, de exemplu atunci cand produsele erau mai grele si s-a chinuit omul cu plasa sau cand vremea era oribila. Altfel, platesc transportul (da, nu stiu cat din cei 19,99 lei sau 15,99 lei etc. intra in buzunarul lui, dar, asa cum spunea cineva mai sus, nu e ok ca povara salariului lui sa fie pe umerii cumparatorului).
    Si, da, acum e o perioada mai grea pentru toata lumea, dar, ca idee, nici eu nu incurajez sub nicio forma bacsisul. Cred sincer ca in momentul in care fiecare isi va face treaba fara sa mai astepte ”sa ii pice ceva”, de la taximetrist la medic, si, bineinteles, si munca va fi platita de angajator la valoarea ei reala, abia atunci vom functiona ca societate asa cum trebuie.

  8. Prețuiesc munca acestor oameni. Acum ceva timp m-a impresionat și o carte scrisa de o doamna care fusese la munca în Italia, la îngrijit bătrâni și copii și de atunci n-am mai folosit cuvântul căpșunar.
    În alta ordine de idei, nu sunt Gica contra, dar englezisme fortate ca „am realizat” din titlu, în loc de „am înțeles, mi-am dat seama” sunt cam nefericite, în contextul în care înțeleg din articol ca autoarea e jurnalist.
    Adica presupun ca Printesa, care e editor de carte, nu-și editează oaspeții de pe blog, dar autoarea putea sa își reciteasca textul.

  9. In bula mea nu este un obicei des intalnit sa lasi bacsis livratorilor. Unii lasa de sarbatori de exemplu sau cand e f frig afara, am auzit ca lasa o cafea sau un ceai pe prispa casei (in vremuri normale, nu amu in pandemie). Postasul are un salariu decent ca si livratorii de la 3 companii private de curierat, decente nu fantastice.
    Total de acord ca nu este singura munxa grea dar…eu ii apreciez tare mult si pe ei si pe cei care au munci la fel de grele! Mereu ii apreciam insa de cand am lucrat si eu la un moment dat intr-un magazin, ii respect si mai mult. De atunci domnii care ma ajuta sa scap de gunoi, nu mai sunt pt mine doar cei care vin sa ia gunoiul ci impreuna cu postasul, asistenta medicala, infirmiera la domiciliu sau in spital, vanzatoarea, reprezentantii serviciul cu clientii, soferii de transport in comun, fermierii, brutarii, toti pt mine sunt lucratorii din prima linie care au grija de noi. Munca lor este indispensabila de aceea fiind si numiti lucratori esentiali. Bineinteles cot la cot cu medici pompieri forte de ordine, dascali-dar parca cei din urma mereu au fost un pic mai apreciati ca primii enumerati.
    Eu cred ca fiecare suntem o veriga si daca se rupe una, lantul este rupt.
    Nu am privit de sus pe nimeni vreodata si mereu m-am gandit ce o fi in sufletul celor plecati la munca grea din strainatate, unde de multe ori sunt exploatati si neaparati. Am plans urmarind reportajele recente despre muncitori romani din Germania si celelalte tari vestice…de ce? Pt ca m-a izbit gandul ca as fi putut sa fi fost unul dintre ei si nu se stie vreodata daca nu o sa fiu. Ca greutatile lor ar fi putut fi ale mele…ca greul si singuratatea este o combinatie amarnica oriunde te poti afla.
    Bula in care traiesc m-a invatat ce inseamna sa fii empatic cu adevarat bun fara motiv si sa imi duc orgoliul in beci si sa il inchid cu trei lacate. M-a invatat sa il vad efectiv pe cel de langa mine ca omul care este ca vecin coleg cunoscut si sa il apreciez pt munca si sufletul lui. Nu bula mea nu este intr-o lume perfecta ideala dar de cand cu pandemia o numesc bula pt ca f rar ies din ea.
    D-na de la magazin imi lumineaza ziua cand ma intreaba cum imi merge desi o vaz ca pica de oboseala de 9-10 ore de stat in picioare. Postadul mereu saluta zambind cand imi lasa grijuliu pachetul la usa si ssuna soneria sa ma atentioneze sa nu il ude ploaia. D-na care are grija de noi la serviciu sa lucram intr-un mediu curat dezinfevtat, mereu are um gand optimist pt mine ori de cate ori ne intalnim in cladire. Cunosc oameni care in timp de pandemie se ingrijorau enorm pt batranii pe care ii ingrijesc si fac ore suplimentare sa ii stie bine.
    Tuturor le mutumesc pentru tot! In bula mea s-au aprins luminile la ferestre pentru toti acesti oameni care ne ajuta…asa a gandit bula mea ca poate multumi pe langa donatiile de masti facute local, un ceai cald si un fursesc trimise centrelor unde lucreaza.
    Se poate…sa fim mai buni…daca ne pasa.
    Sante!

  10. N-am apelat niciodata la livratori, pana acum ne-am facut cumparaturule singuri. Ma bucur c-am citit acest articol care ne mai deschide ochii.
    Las bacis curierilor, mai ales acum, in vreme de pandemie, pentru ca si ei au o munca grea si sunt zilnic expusi, cara pachete, sunt obositi si intra in contact cu multi oameni. Imi pare foarte rau de fiecare data cand nu am bani in portofel si nu am ce sa le dau, dar ma rog putin pentru ei dupa ce inchid usa, macar atat sa fac. Nu ma intereseaza ca nu e principial sa las bacsis, am simtit bucuria sincera a unor curieri in glas sau am vazut cum li s-a luminat chipul obosit.
    De asemenea, alti oameni care au o munca grea si sunt expusi zilnic sunt gunoierii. Din pacate ei nu prea au de unde sa primeasca bacsis si sa se bucure putin …

  11. Eu imi doresc ca toate aplicatiile sa aiba posibilitatea sa lasi tips inclusa ca feature acolo, cum avea Uber Eats; mi-e greu logistic la cate comenzi fac sa las cash si in vremurile astea chiar nu vreau sa umblu cu bancnote, insa pe unii mi-ar placea sa ii pot rasplati cu ceva in plus.

    • Da, e important ca atunci cand comand sa pot lasa bacsis. Prefer sa comand mancare de pe platofmele care ofera posibilitata de a lasa bacsis direct cand faci comanda.

      In rest, eu nu mai folosesc aproape deloc bancnote. Mai scot din cand in cand de la bancomat 40 lei (de mai multe ori, ca sa primim doar bancnonte de 10 lei), pentru bacsis. In rest nu mai folosesc deloc deloc cash.

  12. Bancnote de zece lei pentru bacsis?

    Eu nu las bacsis. E drept ca nu prea folosesc servicii care sa necesite (nu comand mancare, imi fac singura cumparaturile, nu merg cu taxi-uri etc). Nu las nici restul pe tejghea la magazin (e drept ca mai mult platesc cu cardul) si nici nu prea vad motive pentru care ar fi normal sa las.

    Nu prea am inteles totusi de ce articolul a devenit un loc in care lumea precizeaza cat lasa, cum si pe ce cai vrea sa lase si ma surprinde ca e vazut ca fiind ceva atat de normal (pentru cine nu stie, angajatii HORECA sunt in somaj tehnic si primesc atat de putini bani exact din cauza acestei mode a bacsisului + salarii modice pe cartea de munca).

    Eu am interpretat articolul ca fiind un mod de a arata ca in spatele unor … denumiri (curierul, livratorul, paznicul de la metrou/mega, receptionista) sunt.. oameni. Si mi se pare interesant. Am citit la un moment dat o carte Femeia minimarket si de atunci chiar privesc altfel angajatii din magazine.
    Ar fi interesanta o serie de articole despre oamenii simpli pe care poate nu ii observam dar care unora le simplifica viata.
    Cineva mentiona pe undeva gunoierii. Si eu vad diminetile acesti oameni in fata blocului meu (cand imi era fetita mai mica, masina de gunoi era un adevarat spectacol pentru ea) si ma intreb cine sunt si ce simt si ce traiesc.

    oricum, cred ca articolul era despre cat de grea e munca, nu despre cat bacsis lasa fiecare sau o invitatie la a lasa mai mult..

    • Răspunsul ar fi ca deși are intenții bune, articolul e modest și în loc sa pună accent pe munca oamenilor, vorbește mult de bacșiș.
      Multumesc ptr recomandarea de carte, îmi plac mult cele care schimba perspective. Una buna e și Exodul mamelor, de Liliana Nechita

  13. Dau tips minim 5 lei, dar as prefera sa nu o fac, decat daca serviciul chiar este peste asteptari.

    Spun asta pt ca angajatorul ar trebui sa invete sa dea salarii pe masura si pt ca oricum exista o taxa de livrare, deci simt ca mi-am facut datoria fata de livrator.

    Ce mi se pare urat sunt mai nou, taxele aditionale aparute, gen „ambalaj produse” sau „taxa de procesare plata”. Adica imi iei bani extra ca-mi pui sandwich-ul intr-un staniol? Sau taxa de procesare plata de parca platesc cu card American Express si sunt anumite comisioane pe care le ia banca?

    Nu este justificat, adica oricum pretul produsului este cu profit de minim 300%. Ex: o portie de cartofi e minim 7 lei/cateva sute de grame. Din piata/mag iei 2 kg de cartofi de banii aia si dai poate la 15 clienti.

    Pe de alta parte eu sunt genul de om care ma implic peste cat e necesar cand vine vorba de facut ceva si nu mi-a dat nimeni 1 leu in plus vreodata, abia daca am primit o apreciere.

    Da, empatizez cu livratorii si ii apreciez sincer dar stiu, de asemenea, ca e un job temporar pt cei mai multi si vor avea parte si de experiente mai benefice din toate punctele de vedere. Cu totii am inceput de mai jos, cu salarii mici si munca grea.

  14. Am 24, studii universitare in spate, 10 ani de cand performez pe scena in domeniul cultural si da, m-am apucat de curierat ca sa pot sa mai fac o facultate, ca nu mai am unde sa cant. Cei mai afecati de covid suntem noi, cei care abia au absolvit…
    E normal ca oamenilor sa le vina greu sa lase bacsis, cand te gandesti la ce salarii sunt in Ro. Dar cand analizezi cat se castiga pe serviciul de curierat parca nu poti s-o lasi asa. Poti sa faci cam 4 lei pe comanda, poate si mai putin dupa taxe. Asta se numeste exploatare! Este un job, nu conteaza ca nu cere niciun studiu, dar este un serviciu cerut si prestat, chiar full-time de unii, insa salariul nu este nici macar decent, desi te expui la moarte!!! in traficul oribil din Bucuresti, nu mai zic de vreme…
    Asa ca din pozitia aia comoda de pe scaun la caldurica, cu ciocolata calda in mana, asteptand un curier care vine prin frig si ploaie si iti aduce tie mancarea gata facuta, cred ca esti pozitia in care sa dai si un bacsis, mai ales stiind ca salariul lui nu e fair…
    A, si inca ceva, cand se sta la birou 9 ore pe zi, chiar sunt curioasa cat procent din orele alea chiar se munceste activ si nu se sta pe netflix, facebook sau se procrastineaza? Si da, salariul e acelasi… Asa ca sa nu ii judecam pe alti (asta referitor la diferite comentarii pe care le-am citit).
    Ce ma bucur ca am plecat din aceasta tara…

    • mentiunea ca ai studii superioare si ca faci curierat ca sa mai faci o facultate este adaugata (inca de la inceput) in ideea ca asta face o diferenta pentru ceilalti?
      Pentru ca pentru mine chiar nu face. Si eu am lucrat in timpul facultatii, si sora mea, majoritatea cunostintelor mele si-au facut studiile din practic banii lor, pentru ca parintii nostri din anii 2000 nu aveau bani sa ne tina la facultati.

      si poate, din contra, m-ar sensibiliza mai mult daca cineva ar spune ca face curierat ca sa isi creasca copilul.
      ARrticolul in sine m-a facut sa ma intreb daca curierii sunt brusc de luat in seama pentru ca in perioada asta ajung curieri si oameni cu studii, care se reprofileaza (da, un muzician merita clar o atentie speciala!), si nah, asta ii face mai importanti si mai demni de bacsis decat parlitii care faceau curierat inainte, unii care.. daca nu au invatat la scoala, asa merita, nu? Dar am trecut peste, poate sunt eu tendentioasa.

      Nu mi se pare ca responsabilitatea salariului unui curier este a mea, si nu vad de ce ar trebui sa fiu fortata, prin santaj emotional, sa las bacsis. Dar eu nu comand mancare si imi fac cumparaturi singura, si in general nu am treaba cu firmele de curierat decat pentru treburi de birou. Daca, din vinovatie, oamenii „din pozitia aia comoda de pe scaun la caldurica, cu ciocolata calda in mana, asteptand un curier care vine prin frig si ploaie si iti aduce tie mancarea gata facuta”.. nu ar mai comanda deloc, poate salariile ar fi si mai mici si inca si mai putini oameni ar primi salariile respective, asa ca nu prea stiu cum e mai bine

  15. Câte persoane știu că acești lucrători nu au nici măcar un contract de muncă sau au un contract pe 2 ore dar este plătit doar dacă are comenzi?
    Am văzut comentarii legate de cei 20 de lei plătiți pentru transport… Greșit! Nu ii revin livratorului. Livratorul primește 10 lei la fiecare comandă și își folosește de cele mai multe ori mașina personală. El suportă costurile întreținerii mașinii.
    Vă spun toate aceste lucruri din prisma unei mama, a cărei fiica a fost forțată de împrejurări să practice această meserie.
    Îmi văd copilul că pleacă la ora 7 din casă și se întoarce după ora 23. Program zilnic pentru că nu își permite să piardă 2 zile de comenzi. Nu doresc nimănui să simtă acestă oboseală cumulată….
    Apropo de tips, până la tips ideal ar fi ca unii oameni să nu mai facă comenzi la adrese fictive sau să bage produsele în casă și să închidă ușa fără să plătescă. Toate aceste comenzi sunt suportate tot din salariul livratorului. Firma nu își asumă nicio pierdere.
    Acești tineri, în general sunt tineri, uneori nu rămân cu nimic la final de lună.

  16. Salutare tuturor!
    Vedem, auzim, vorbim, povestim, ascultăm, scriem, citim, exprimăm, experimentăm, judecăm, etc, etc, etc, pe scurt trăim… trăim într-o lume imperfectă… trăim într-o lume diferită cu trăiri diverse și diferite… trăim într-o lume unde imaginația și părerea personală nu are nici o legătură cu realitatea… trăim într-o lume unde exprimarea este liberă și doar atât… dacă nu-ți exprimi opinia(reală, nu imaginară, sau manipulată) unde trebuie și în număr majoritar e degeaba… trăim într-o lume.
    Am citit cumva din greșeală(nu l-am căutat) acest articol și toate comentariile.
    Nu pot decât să confirm cele relatate în articol și chiar pot să adaug… nu promovez și nu susțin pe nimeni… nu sunt împotriva nimănui cu nimic… vreau doar să adaug trăirile și opiniile mele… vreau să încep cu câteva întrebări, trăiri și păreri, despre articol și nu numai, pentru cei ce au comentat și pentru cei ce or să citească… nu vreau să dau nume, dar vreau să spun: „simțiți-vă și vă rog comentați, mulțumesc”!
    Dacă persoana care vă face livrarea e o persoană publică, cunoscută(artiști, cântăreți, actori, politicieni, prezentatori, etc, etc) merită bacșiș? Dacă da… de ce?
    Dacă persoana care vă face livrarea are studii superioare( facultate, master, etc) merită bacșiș? Dacă da… de ce?
    Dacă nu sunteți și nu ați fost de acord cu multele nelegiuiri „legale” din țara asta în trăirile și realitățile voastre, ce ați încercat să faceți împotriva acestora și cum??
    Nu sunt de acord cu bacșișul(asta a devenit marea dezbatere se pare a acestui articol), chiar nu sunt în general… dar noi în general nu trăim în Danemarca unde sistemul lucrează pentru Danemarca și pentru danezi… unde cuvântul bacșiș nu intră în tiparele lor la propriu. Dar hei, vorbim de Danemarca, sistemul danez și veniturile unui danez… unde minimul pe ecomomie cam împacă și capra și varza( atingi bine decența cu minimul pe economie)… sistemul de taxe și impozite e pentru toți și e corect.
    Nu sunt de acord cu bacșișul, dar noi nu trăim în UK unde sistemul este transparent, la îndemâna oricui și chiar te ajută… unde minimul pe economie era acum 4, 5 ani 7.20£(aproximativ)/oră.
    Și exemple mai sunt multe, dar nu are sens și cred că m-am făcut înțeles.
    Nu sunt de acord cu bacșișul, dar când ultima alimentare cu benzină a fost 5.26/litru și cu 50 de lei nu fac nici 100 de km…
    Nu sunt de acord cu bacșișul, dar când urci 4, 5 etaje cu două, 3, 4 sacoși pline de ți se lungesc mâinile, ajungi la ultimuk etaj fără energie la propriu(lejer peste 50 de kg), iți pierzi respirația deja de la al2lea(încercați dacă nu credeți)… ajungi la ușă, deja transpirat(ai vrea să fii în duș deja), și deși ai pierdut pe puțin o oră și jumătate între a aduna produsele în cărucior, de a sta la coadă, de a așeza cât mai bine și organizat produsele în sacoși(grele la fund, sticle de sticlă printre ca să nu se spargă, fragile deasupra, congelate împreună cu alte reci pentru a-și menține temperatura, alimente cu alimente, nu împreună cu balsamul de rufe, detergent și alte „minuni” etc, etc, etc), deși are transport gratuit că e prima livrare, sau au mai făcut „băieții” de la bringo o înțelegere cu diverse firme(o înțelegere bună tot pentru buzunarul lor) și au mai inventat o promoție care să te atragă ca și cumpărător… primești un extra meritat mulțumesc, dar care sincer e doar pentru moral, că tu ești deja la jumate cu energia, ai pierdut deja două ore bune pentru o singură comandă și ai consumat benzină de 10 lei prin trafic, să găsești adresa și să revii la Carrefour pentru a putea spera la o următoare comandă și poate mai lejeră…Da! Chiar nu sunt de acord cu bacșișul, dar nu în România! În România ești subapreciat și super judecat din toate punctele de vedere!
    Exemplul de mai sus e real! Acum stau eu și vă întreb… E normal? E normal ca tu(oricine, oricare), să deschizi telefonul, să faci o comandă la Carrefour de nu știu cate categorii, și chiar și 100 de kg, să îți ajungă produsele la ușă, întregi, nevătămate și bine alese, să ai transportul gratuit și tu să zici doar mulțumesc?!? E ca și cum te-ai duce la magazin jos la scară, sau la colț( depinde de caz), cumperi un produs și ai plecat. Simplu, nu? ; )
    Nu pot vorbii în numele tuturor livratorilor, dar pot vorbii pentru mine. Și o să vă explic, povestesc, cap-coada, dar în mare experiența mea de aproximativ două luni ca și livrator Bringo…
    Îmi place să cred că sunt o persoană educată, cu cei 7 ani de acasă… adică nu e nevoie de o estimare în stele(5 la număr, la Bringo), ca să fiu educat, dar într-adevăr munca cu oamenii necesită anumit comportament… dar și cel mai important, „dar” pentru mine cel puțin, a contat în experiența trăită de mine cele 5 stele primite și comentariile frumoase, pentru că altă satisfacție nu ai.
    Cum se desfășoară o activitate de genul… în primul rând trebuie să-ți găsești o firmă care să-ți închirieze POS.ul(dispozitivul care ajută la efecutuarea plăților cu cardul), să se ocupe de tranzacții, comenzi, plăți, așa zisul contract(eu nu l-am văzut nici acum deși am plătit 100 de lei lunar pentru), legitimația Bringo, cardul cu care să faci plăți, să primești plăți, „training”(urăsc englezismele, dar uneori e mai ușor, cred),etc… îți percep și ei niște bani că altfel nu ar exista… ok… după toate astea poți începe.
    Prima experiență a fost, în decembrie, în jurul Crăciunului… o perioadă ok pentru că îți intra comandă aproape instant cum ajungeai la Carrefour… 6 comenzi prima zi, toată ziua… nu a fost rău, dar sigur nici bine.
    Cum funcționează… primești comanda pe telefon și după mergi în magazin înarmat cu cărucior și telefonul din dotare(telefon personal), să faci comanda… dacă nu ți-a luat-o deja un picker(angajați Carrefour cu contract, carte de muncă, program, salariu), care se ocupă de comenzi, trebuie să o faci singur… după ce alergi de nebun prin magazin cu căruciorul să găsești diversele categorii de produse( la unele comenzi faci cu capul la propriu până le găsești, dacă le găsești), când ai terminat, trebuie să suni clientul să-i comunici ce ai găsit, ce nu, eventuale înlocuiri de comun acord și să întrebi dacă mai vrea ceva și dacă poți lua sacoși de rafie carrefour( celemai rezistente, 5 lei sau 5, 50 lei), după ce ai pierdut lejer, lejer o oră să cauți produse și să vorbești cu clientul, mai ai de înfruntat cozile la case și așezarea produselor dacă reușești să o faci la casă, dacă nu o faci la mașină… odată ajuns la mașină ai următoarele obligații, să scrii corect datele în aplicație(total plătit la casă pe produse și tva,ul) și să faci poză bonului fiscal… după ce ai așezat și organizat bine sau foarte bine produsele în sacoși, le încarci în mașină… după în timp ce pornești motorul deschizi și Waze de obicei și te orientezi pe unde ar fii destinația, dacă nu ai nici cea mai vagă idee, nu poți decât spera că navigația va fi cât mai exactă și hai la drum… un drum foarte bun și foarte lejer, că doar avem infrastructură și puține mașini în circulație în București, puține semafoare, gropi(cratere), denivelări și guri de canal( nici la ora actuală firmele construcoare care lucrează în România nu reușesc să fac gurile de canal nivel), aproape inexistente… dacă ai noroc de o adresă bună ajungi unde trebuie, dacă nu mai pierzi ceva timp ( că doar ai berechet) cu clientul la telefon pentru a reuși să ajungi unde trebuie sau cel puțin în zonă… odată ajuns încerci să te înarmezi cu toate sacoșile( 4-6 dacă sunt cât de cât ușoare, între 20kg și 60-70kg, dacă nu mai faci o tură, două, că doar ai timp berechet)a mai câștiga ceva timp…odată ajuns la client dacă ai noroc să fie plata online(clientul deja să fii efectuat plata), ar trebui să fie relativ simplu, lași sacoșile, primești un mulțumesc și poate un bacșiș, o zi, seară, bună, zâmbind pe sub mască, mulțumești și revii cu drag la Carrefour pentru a mai primi o comandă sau mai multe… foarte simplu, nu? ; )
    Deci… sau marele DECI!
    Pentru cei ce vor să facă asta nu vă sfătuiesc, dar vă încurajez, că până nu încerci pe barba ta nu ai cum să înțelegi și dacă am fi toți la fel am bate toți recordul mondial la viteză, 50 și 100 de metri precum Bolt.
    Pentru cei își fac cumpărăturile online și susțin că nu sunt de acord cu bacșișul… îi susțin cu dragă inimă, dar nu în sistemul ăsta corupt de 2 lei din România…
    Pe scurt… cu mașina ta, pe timpul tău, 20 de lei pe comandă, dacă are trabsport gratuit primești banii după APROXIMATIV o săptămână… de obicei mai bine de o săptămână CHIAR NU SE MERITĂ!
    Am stat și mai bine de 6 ore și NU am primit o comandă, deși alți colegi culmea îi vedeam cum pleacă cu comenzi… băieții de la coordonare Bringo, susțin că sistemul e neutru și împarte comenzi în mod egal… hahahaha, hahaha, haha, ha, ce am mai râs, dar râsul a fost pe mine.
    Nu știu ce combinații se fac, DAR SE FAC SIGUR!
    De aici oameni buni apar și frustrările, ai consumat benzină de 10 lei( pornit, km până la magazin, ai mai pornit motorul să te încălzești), ai mai cheltuit 2 -10- 20- 30 de lei pe o apă, un ceai, o cafea, pe un covrig, corn, sandwich, etc, dacă ești fumător e și mai grav… ai stat peste 6 ore ca dobitocul și dacă spui ceva despre asta, primești aceleași RĂSPUNSURI mediocre, și dacă insiști îți spun să vorbești cu firma de care aparții sau te elimină… același sistem de manipulare și sclavie vechi de când lumea.
    Apoi când primești comandă sistemul îți spune că ai aproximativ 20 kg și tu de fapt ajungi la 100 kg… sistemul îți spune că sunt 1.5 km și de fapt sunt 7 km dus… când sistemul spune că sint 3.7 km de fapt sunt peste 10km dus… pickeri din magazine ar trebui să te ajute, dar ca și sistemul românesc, comenzile ar trebui să fie luate în ordine, dar sunt luate preferențial că și acolo se împing șpăgi… te trezești nevoit să alergi de nebun după produse și de obicei nu reușești să faci în timp când e comandă mare ( general sunt mari și complexe), încerci să alegi cele mai bune produse, că te pui în locul clientului (asta fac eu în general), stai la cozi, te chinui să organizezi cât mai bine în sacoși, îți rupi mașina pe străzile din București, mergi câte 12 km, cari cât pentru două persoane, îți lungești mâinile cu peste 50 de kg câte 3, 4, 5 etaje, încerci să mai și zâmbești când tu abia îți mai găsești respirația, curg apele pe tine și mulțumești cu zâmbetul pe buze și urezi o zi, seară bună din educație, din cauza celor 7 ani de acasă, unei persoane total inndiferente, care crede că e normal să nu dea bacșiș în sistemul ăsta de rahat(unde toți au studii superioare și pentru postul de măturător de stradă îți trebuie minim bacul), chiar dacă a avut transport gratuit, pentru un serviciu destul de complex.
    Da oameni buni, după cum spuneam…
    Nu, nu sunt de acord cu bacșișul…
    NU sunt de acord cu bacșișul în țările civilizate, unde până și ultimul prost din ultimul rând are ceva de spus, este ascultat.
    În România? Pentru anumite servicii?
    Păi să-mi spuneți voi dragi oameni cu studii superioare care votați unde trebuie și în număr majoritar!
    Este sau nu este ok bacșișul pentru anumite servicii în România???

    • P.S.
      După cum spuneam ar mai MULTE de spus despre, dar vreau să precizez neapărat asta…
      Mașina personală care pentru uzură și eventuale defecțiuni nu plătește nimeni, eu plătesc din buzunar…
      Trebuie să vin cu bani de acasă pentru cumpărăturile care urmează să le fac pentru diversele comenzi…
      Adică… pe scurt… vin cu banii mei, cu mașina mea, cu benzina mea, cu mâncarea mea, întreținerea mea…. din cei 20 de lei pe comandă care poate îi primesc sau nu în ziua respectivă, trebuie plătit comision la firmă, și se scad benzină și alte cheltuieli…
      Nu salariu, nu siguranță, nu NIMIC!
      Eu dacă pierd 6 ore stând și așteptând comenzi, chiar dacă intră sau nu intră nu mă plătește(nu eram plătit de) nimeni. Dacă ceva nu era ok la comandă tot eu riscam să pierd toți cei 20 de lei/ comandă. Etc, etc, etc
      Eu îmi asum cele spuse și trăite!
      Voi vă asumați?!?
      Mulțumesc și zi senină să aveți ; )

  17. P.S.
    Mai erau și sunt multe de spus și povestit, dar am zis să nu scriu 10 pagini și să vă plictisesc pe voi cei care aveți studii superioare și știți cum se mănâncă o pâine în România.
    Apropo…
    Mulțumesc și o zi senină să aveți ; )

  18. Si eu fac bringo si este o experienta de viata pentru mine de nepretuit, pt ca am invatat sa recunosc oameni distrusi.Am carat cumparaturi de 50 kg in 3-4 drumuri pe scari in blocuri de 4 etaje, in valoare de 500-600 ron cu produse scumpe si livrare gratuita si nu am primit nici macar 1 leu,dar oamenii aia nu imi inspirau decat mila pentru ca ei sunt distrusi pe interior si nici isi dau seama.
    Am intalnit si oameni simpli care chiar le facea bucurie sa imi ofere ceva in plus desi cateodata era prea mult si ma simteam jenat.
    Acum pentru cei cu lozinca in gura de ce sa dau bacsis cand e platit sau nu dau bacsis ca de fapt ii fac un bine nu stiu nimic din situatia reala de la bringo.Nici nu ai cum sa maresti pretul la livrare nici nu ai cum sa il scazi totul se face pe o medie si in general se bazeaza pe bunul simt ca daca ai o comanda mare si trebuie un efort in plus ii lasi ceva.Nu detaliez pentru ca nu e timp si nici locul pt asa ceva.
    Dar sa revenim pentru cei care nu lasa bacsis.Din suma de 20 ron care revine livratorului aceasta trebuie sa plateasca urmatoarele lucruri 2 ron benzina, 1-3 ron comisionul pentru plati la pos/online care ocupa 75% din plati + 200-400 taxe stat, 100 chirie pos, 100 gsm+rca deci ramane cam cu 15 ron/livrare.
    In 15 ron/livrare e minimul acceptabil pentru o comanda usoara de maxim 10kg,dar can stii ca comanda e grea, sau cand nu ai lift sau cand trebuie sa faca mai multe drumuri trebuie sa lasi in plus pentru ca pretul e prea mic pt efortul depus si iti asumi asta cand faci comanda .
    In afara de carat si presiunea pe coloana livratorul de asemenea colecteaza si comanda in magazin cam 20 minute umbla pe la rafturi ,verifica produsele , plateste le duce pana in parcare.

  19. Asta e tara in care traim, tara in care smecherii fac bani pe spinarea celor pe care ii exploateaza la sange pentru ca statul roman e mana in mana cu mafia patronilor care spaguiesc si fac presiuni in stanga si dreapta pentru mentinerea salariului minim pe penultimul loc in Europa. De aceea pleaca tinerii si nu numai tinerii in Occident la munca..de bine ce se plateste la noi..in plus de asta de bine ce esti tratat, apreciat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *