Cum le vorbim preadolescenților noștri despre relații și pornografie

Vă las aici un fragment din cartea 14 conversații până la 14 ani, care a ajuns deja la mii de părinți pentru a-i ajuta să abordeze cu copii lor de 10-13 ani subiectele cele mai dificile.

Poate că te întrebi: „Chiar trebuie să vorbesc cu copilul meu de unsprezece ani, dulce şi inocent, despre pornografie?“

Vârsta medie la care un copil vede pentru prima dată pornografie este discutabilă. Mulţi oameni spun unsprezece ani. Eram şi eu unul dintre ei. Dar, făcând cercetări pentru acest capitol, nu am găsit dovezi puternice care să susţină această afirmaţie, doar o credinţă generalizată că atunci se întâmplă. Există totuşi cercetări care arată că vârsta medie la care copiii încep prima dată să caute pornografie este, ai ghicit, paisprezece ani.
Iar dacă încep copiii să caute pornografie la paisprezece ani, mulţi dintre ei dau probabil peste ea, întâmplător, mult mai devreme. Asta înseamnă că vei dori să abordezi subiectul din timp, altfel laşi sănătatea şi dezvoltarea sexuală a adolescentului tău în mâinile unei echipe de instalatori zeloşi, livratori de pizza şi eleve nebunatice.

Este în avantajul tău să petreci timp gândindu‑te la sentimentele tale despre rezultatul final pe care ţi‑l doreşti pentru copilul tău ca adult sănătos şi activ sexual, apoi să mergi înapoi ca să‑ţi dai seama cum să începi să le comunici. Dacă nu, te vei trezi învârtindu‑te în jurul mesajelor, fără o ţintă clară.

Michelle Icard, autoare 14 conversații până la 14 ani

Nu vei avea nevoie neapărat de un dialog lung, pentru că majoritatea copiilor nu vor accepta unul.

Totuşi, trebuie să faci nişte afirmaţii simple. Îţi recomand să faci asta atunci când staţi unul lângă celălalt (în maşină sau pe canapea în timpul unei reclame) sau într‑o altă circumstanţă în care nu aveţi contact vizual şi poţi trece cu uşurinţă peste acest subiect, cu ceva care să distragă atenţia. Ai putea chiar să începi cu garanţia că vei spune repede ce ai de zis, astfel: „Hei, vreau să abordez un subiect şi nu mi‑aş face treaba de părinte dacă n‑aş vorbi cu tine despre pornografie. Promit să termin repede şi apoi putem reveni la ceea ce făceam“.
Oricum ai deschide subiectul, e de dorit să începi şi să termini fără să te lungeşti. Aspectele principale de acoperit sunt că:

1) pornografia nu reprezintă sexul real şi

2) te poate conduce la comportamente şi la sentimente nesănătoase.

Repet, nu este un schimb de opinii, dar iată un mic monolog pe care îl poţi adapta ca să sune în stilul tău.
„Trăim într‑o lume în care este foarte probabil să vezi pornografie. Poate că ai văzut deja. Nu trebuie să‑mi spui. Uneori se întâmplă accidental – poate apărea pe ecranul tău atunci când cauţi ceva pe Google, sau poate apeşi pe un link care arată bine, dar te duce la un site bizar. Vreau să spun că fie vei da peste ea, fie vei auzi oamenii la şcoală vorbind despre ea, aşa că vreau să ştii ceva: Pornografia nu este o reprezentare a sexului real, aşa cum nici filmele cu Omul Păianjen nu sunt o reprezentare a luptei reale cu criminalitatea. Faptul că nu este ceva real contează deoarece acela care învaţă despre sex urmărind filme porno se poate trezi cu o viaţă sexuală nesănătoasă şi nefericită când compară sexul real cu aceste reprezentări complet nerealiste, ca să nu menţionez faptul că unele filme porno pot fi violente şi degradante. Vreau ca tu să ai cândva o viaţă sexuală sănătoasă cu un partener care te respectă, deoarece este o parte importantă din a fi adult. Oamenii au nevoie de informaţii corecte, iar pornografia oferă multe informaţii greşite, din acest motiv îţi voi cumpăra cărţi despre sex pe care le poţi citi în privat sau pot găsi răspunsuri la orice întrebare ai avea pe acest subiect.“

Va trebui să evaluezi disconfortul preadolescentului tău referitor la acest subiect înainte de‑a decide dacă te opreşti aici. Dacă puteţi amândoi să continuaţi, mai există un aspect important de menţionat referitor la privirea pornografiei: poate începe prin a‑ţi da un sentiment plăcut. În calitate de părinte, dacă îţi concentrezi mesajul asupra ideii că pornografia este scârboasă, greşită sau imorală, în timp ce copilul tău a văzut deja pornografie şi a avut o reacţie sexuală, lucrul acesta îi poate transmite un mesaj confuz sau, în cel mai rău caz, poate duce la ruşine odată cu dezvoltarea sexualităţii. Vorbeşte‑i în schimb despre importanţa de‑a avea o înţelegere sănătoasă a sexului şi sexualităţii.

Recunoaşte că, uneori, lucrurile care încep prin a ne face să ne simţim bine (sau cel puţin intrigaţi) pot deveni nesănătoase. Gândeşte‑te la asta în felul următor: Să consumi alimente nesănătoase poate fi o experienţă plăcută. Dar să presupunem că tu consumi doar alimente nesănătoase şi că la un moment dat întâlneşti o persoană care îţi place şi care te invită să ieşiţi împreună. Ajungi la un bistro mic şi drăguţ şi în meniu sunt doar feluri pline de savoare şi hrănitoare, însă toate îţi sunt străine. Lucrul cel mai simplu şi mai comod este să alegi ceea ce cunoşti deja. Când poţi alege între o pungă de Cheetos şi pui la grătar cu fasole verde, punga de Cheetos va câştiga. Te vei simţi plin după aceea, dar cu o stare de rău şi de insatisfacţie. Aşa este şi pornografia. Dacă ideile tale despre intimitate se formează pe lucrurile învăţate din pornografie în timp ce creşteai, acest lucru ţi‑ar putea afecta modul în care vor reacţiona mai târziu creierul şi corpul tău la o viaţă sexuală mai realistă şi mai sănătoasă.

Relațiile

Este perfect normal ca preadolescenţii să aibă sentimente romantice şi sexuale la începutul adolescenţei. Companiile au făcut avere profitând de curiozitatea şi de fanteziile preadolescenţilor. Totuşi, poate că nimeni n‑a înţeles acest lucru mai bine sau nu l‑a evidenţiat mai mult decât producătorii muzicali, care le‑au prezentat mulţimilor de fane înfocate generaţii întregi de trupe compuse din băieţi. De la Beatles la One Direction şi BTS, membrii formaţiei sunt aleşi meticulos, pentru ca grupurile de prietene preadolescente să‑şi poată alege un preferat fără să se lase cu ceartă. Avem băiatul timid, fratele mai mare, glumeţul, băiatul rău şi, desigur, sex simbolul, care este mai degrabă dezarmant de drăguţ decât sexy, ceea ce face fanele să leşine, dar fără a îngrozi părinţii.
Părinţii ar trebui să accepte ceea ce oamenii de marketing au înţeles demult despre copiii noştri: preadolescenţii se gândesc la sex, chiar dacă nu în termeni expliciţi. Simt atracţie, au fantezii şi se excită. Să pretinzi că aceste sentimente nu există sau că nu ar trebui să existe este contraproductiv. Conflictul stă în acceptarea acestei realităţi biologice alături de nevoia noastră parentală de‑a proteja copiii de expunerea la experienţe adulte pentru care nu sunt pregătiţi emoţional sau fizic.

Să faci asta în mod eficace necesită o examinare profundă a temerilor tale. Întrebându‑te „De ce mă tem cel mai mult?“, poţi descoperi cum să‑i oferi tânărului tău adolescent sfaturi şi limite specifice îngrijorării tale, nu doar să lansezi afirmaţii generale de dezaprobare. Unii părinţi spun direct „E prea devreme să ieşi la întâlniri cât eşti în gimnaziu“. Ce înseamnă asta totuşi? Prea devreme să ai sentimente? (Ştim că nu este adevărat.) Prea devreme să săruţi? Prea devreme să ţii pe cineva de mână? Prea devreme să‑ţi revii după o inimă frântă? Prea devreme să rişti o sarcină sau boli transmisibile sexual? Odată ce ţi‑ai identificat temerile, vei avea o direcţie mai clară în care să te ducă conversaţiile tale. Începând de aici, oferă îndrumări şi stabileşte limite rezonabile. „Sunt de acord să ieşiţi împreună, dar la vârsta asta eşti prea tânăr ca să faceţi mai mult decât să vă sărutaţi.“ O linie directoare în mintea copilului l‑ar putea ajuta să revină pe calea cea bună dacă simte presiunea să facă mai mult.

Aminteşte‑ţi să nu te pierzi nici tu în anxietatea pe care o simţi. Copilul tău are nevoie de îndrumare din partea ta, însă te va ignora dacă vorbeşti despre întâlniri de parcă ar fi calea spre dezastru. Menţine‑i interesul copilului tău echilibrând răspunsurile de nu cu cele de da, temerile cu speranţele şi lucrurile negative cu cele pozitive. Iată cum ar putea suna o conversaţie despre regulile întâlnirilor:

Pune BAZELE paşnice
Părintele: Am observat că petreci mult timp pe telefon. Îi trimiţi în continuare multe mesaje lui Jordan?
Copilul: Da, aşa cred.

RELAŢIONEAZĂ cu copilul tău
Părintele: Pare un tip drăguţ. Cum e? Joacă vreun sport sau face parte dintr‑un club?
Copilul: E drăguţ. Deştept. Face atletism, dar abia la primăvară, aşa că nu face nimic în perioada asta.
Părintele: E bun la atletism?
Copilul: Cred că da. El aşa spune.
Părintele: Ha! Ei, încrederea poate fi o calitate importantă.

INTERVIEVEAZĂ pentru a aduna informaţii
Părintele: Aşadar, cum se numeşte acum când oamenii formează un cuplu? Ştiu că probabil nu se mai spune că „ies împreună“.
Copilul: Sigur nu suntem un cuplu. Doar vorbim.
Părintele. Bine. Faptul că vorbiţi înseamnă că vă plăceţi?
Copilul: Cred că da…
Părintele: Ce drăguţ! Şi, pe lângă faptul că e încrezător şi deştept, se poartă frumos cu tine? Şi cu alţii?
Copilul: Da, este foarte amabil.
Părintele: Mă bucur. Şi aţi discutat să faceţi ceva împreună sau doar vă trimiteţi mesaje deocamdată?
Copilul: Pot? Să fac ceva doar cu el?
Părintele: Depinde. Putem discuta despre ce opţiuni ai la dispoziţie. Ce ai vrea să faceţi?
Copilul: Deocamdată, doar ne trimitem mesaje. Dar, dacă mă invită să merg cu el undeva, vreau să ştiu dacă am voie.

Transmite ECOUL a ceea ce auzi
Părintele: Îmi place că gândeşti în perspectivă, ca să nu fii luată prin surprindere. Şi mă bucur că eşti dispusă să vorbeşti cu mine despre asta, chiar dacă deocamdată este o situaţie oarecum neclară. Putem continua să discutăm acum despre câteva linii directoare, ca să ştii cum să răspunzi în cazul în care se iveşte subiectul unei relaţii sau al unei ieşiri?
Copilul: Nu ştiu… nu e nimic clar între noi.
Părintele: Înţeleg şi respect acest lucru. Nu încerc să te grăbesc. Dar, dacă discutăm despre acest lucru înainte să se întâmple, va fi mai puţin jenant decât să am o reacţie în faţa cuiva care îţi place. Are sens?
Copilul: În regulă, da, nu vreau să mă faci de ruşine.
Părintele: Şi eu gândesc la fel.

Oferă FEEDBACK
Părintele: Probabil că voi folosi multe cuvinte greşite, aşa că te rog de pe acum să mă ierţi, însă voi numi asta „ieşire împreună“, iar pe vremea mea i‑aş fi spus „întâlnire“. Atunci când îţi place cineva şi începeţi să ieşiţi împreună, acest lucru îţi poate afecta inima, creierul şi trupul, aşadar iată câteva reguli de început pentru fiecare dintre ele.
Inima ta: La această vârstă te poţi simţi fericită şi încântată de cineva, iar două săptămâni mai târziu sentimentele ţi se pot schimba complet. Emoţiile tale se vor schimba mult, la fel ca şi emoţiile celeilalte persoane. E plăcut să‑ţi deschizi inima către această fericire, dacă poţi gestiona tristeţea atunci când lucrurile se schimbă. Din experienţă, acea tristeţe este de obicei temporară, însă, dacă sentimentele te copleşesc sau te împiedică să te descurci la şcoală ori să fii drăguţă cu oamenii, sau dacă îţi afectează sănătatea, regula este că trebuie să vorbeşti cu mine sau cu cineva specializat despre cum să gestionezi acele sentimente.
În regulă?
Copilul: În regulă.
Părintele: Creierul tău: Atunci când îţi place de cineva, se poate să simţi că‑ţi ocupă toată mintea. Este distractiv să te gândeşti la cineva tot timpul şi să ştii că şi el se gândeşte la tine, până îţi dai seama că nu ţi‑a mai rămas loc pentru alţi prieteni, pentru familie şi pentru lucruri care‑ţi plac. Regula este că poţi petrece un timp vorbind sau gândindu‑te la persoana cu care ieşi, însă nu tot timpul. Trebuie să creezi un echilibru între asta şi restul vieţii tale şi, dacă văd că acest lucru nu se întâmplă, va trebui să‑ţi limitez timpul pe care îl petreci trimiţând mesaje sau ieşind. Bine?
Copilul: Bine.
Părintele: Corpul tău: Apropo de a te duce în diverse locuri… dacă vreţi să mergeţi undeva împreună, la vârsta ta trebuie să fie un loc luminat şi public, nu întunecat şi privat. Adică poţi merge la pizzerie să iei prânzul, dar nu la film. Când vei ajunge la liceu, vom putea revizui aceste reguli. Dacă prietenul tău vine aici sau tu te duci la el acasă, trebuie să stai în camera de zi, cu un părinte în apropiere. Pentru intimitate, puteţi sta pe verandă ca să vorbiţi sau să jucaţi un joc în camera de zi, dar voi trece pe acolo din când în când. Asta deoarece sunteţi amândoi tineri, aceste sentimente sunt noi pentru voi şi ia ceva timp să‑ţi dai seama ce este confortabil pentru tine. Nu vreau ca vreunul dintre voi să se grăbească. În perioada gimnaziului, regula este că vă puteţi ţine de mână sau vă puteţi îmbrăţişa dacă vreţi amândoi asta, şi nu mi‑aş ieşi din minţi dacă v‑aţi săruta la un moment dat (deşi, din respect pentru familie, nu în camera de zi), însă eşti prea tânără pentru mai mult de atât. De asemenea, este normal să ai sentimente fizice acum, însă, dacă cineva te presează să faci mai mult decât te simţi pregătită sau să încalci regulile familiei, probabil că asta e o dovadă că nu‑i persoana potrivită pentru tine.
Acestea sunt elementele de bază. Mă bucur că‑ţi place de cineva drăguţ, care te place şi el pe tine. Dacă vrei să discutăm mai multe despre aceste reguli, o putem face. Dacă nu, vrei să mă ajuţi să decid de unde să comandăm mâncare pentru diseară la cină?