O poveste care așteaptă un final fericit

Am primit pe email acest mesaj de la Monica Ioniță, care vrea să ne spună o poveste adevărată. O aveți mai jos.

Este povestea unui copil extraordinar, care în clasa a șasea, citind în presă locală că un elev al urbei a fost admis la prestigioasa universitate Oxford, îi spune mamei lui că acolo ar vrea să studieze și el. La auzul acestei vești, mama l-a întrebat dacă nu cumva visul ăsta e prea mare pentru el. Iar el a spus: ”Chiar dacă ești mama mea, nu te las să îmi spui că visurile mele sunt prea mari. Voi face totul să ajung acolo”.

    Și a făcut, a fost admis la Oxford, in luna februarie a acestui an.

    Acest copil este fiul meu. 

    Povestea mai pe lung cuprinde multă muncă, multe frustrări, dar și bucurii, reușite, eșecuri, nopți nedormite, emoții, olimpiade, rezultate foarte bune, dar și privarea de orice bucurii ale copilăriei.  Nu vreau să fiu înțeleasă greșit, toate aceste eforturi au strict dorința lui. Au fost zile când eu îl rugam să mai ia o pauză, să mai lase teme nefăcute, să ieșim undeva, etc. 

    Din clasa a V-a până în a VIII-a făcut pian, informatică matematică, engleză, fizică, chimie,     TOATE ASTEA ÎN AFARA ORELOR DE CURS.    

    Eu am început să mă informez și am înțeles că nu e chiar imposibil să împlinim acest vis. Am început să strângem bani,constienți fiind că va trebui să susținem traiul în Marea Britanie, chiar dacă pentru  taxele de studiu se putea face împrumut guvernamental. Am renunțat la a ne muta într-un apartament mai mare, la a ne schimbă mașina sau a merge in concedii mai scumpe, pentru a face economii. Rezultatele erau foarte bune iar noi aproape ne vedeam visul împlinit. 

    Până a venit Brexitul. Atunci totul s-a năruit. Nu numai că taxele s-au mărit de 4 ori, de la 9.000 lire la 37.000 lire, dar nu au mai fost disponibile pentru studenții europeni nici împrumuturile guvernamentale.     Timpul nostru era scurt, așa că am luat legătura cu Upgrade Academy, care ne-a sfătuit să aplice și în America, întrucât dacă este acceptat, i se vor oferi facilități financiare substanțiale. Deși, sincer, nu am agreat de la început gândul că va pleca în America, o despărțire atât de bruscă și pe termen lung, întrucât, i-ar fi fost mult mai greu atât financiar dar și ca timp petrecut pe drum să vină mai des, în România, totuși, am zis să încercăm, pentru binele lui. Din păcate, pandemia a mai pus o piedică în drumul lui. Deși era calificat pe primul loc la etapa naționala a Olimpiadei de Chimie, aceasta nu s-a ținut.  Olimpidele naționale dar și  internaționale, nu au mai fost organizate nicăieri în lume, dar a existat și acea distanțare socială, motiv pentru care nu a putut avea activități extrașcolare, atât de importante și necesare pentru a fi acceptat în America. 

    Răspunsurile au fost în mare parte negative, dar oarecum și pozitive, în sensul că este pe lista de așteptare la 4 universități. Nu știu realmente ce șanse mai sunt, dar nu privim ca pe un eșec. Am înțeles că situația financiară dar și lipsa extracuricularelor nu l-au făcut atractiv. 

    Între timp, pentru că și-a dorit atât de mult Oxfordul, a zis că pentru orgoliul lui personal dar și petru a vedea dacă ar fi fost admis , va aplică și acolo. Și da, din 2 colegii, la unul a fost admis. 

    Acea zi în care a primit răspunsul pozitiv a fost deopotrivă cea mai fericită dar și cea mai tristă din viața mea. Am înțeles că, deși el a făcut tot ceea ce a putut pentru a reuși, eu nu voi putea,ca părinte,  să îi împlinesc visul. Este absolut nedrept să muncești atât de mult, să îți dorești atât demult dar să ai acest obstacol fianciar, care, să ne înțelegem, în urmă cu 2 ani nu era. 

    De atunci am căutat soluții, să facem împrumut in banca, însă pandemia nu ne-a fost deloc favorabilă, iar imprumutul nu ar acoperi decât maxim 2 ani de studiu, ne-am gândit să vindem apartamentul, mașina, dar oricum am face suma este tot mare pentru noi. 

    Am ajuns în cele din urmă la concluzia că singuri nu vom reuși. 

    Am demarat procedura de inființare a unei asociații caritabile, pentru a colecta cei 3,5% din impozitul pe profit, dar și donații de la firme. Doar că iarăși lucrurile nu au fost așa cum ne-am așteptat. A durat 2 luni să reușim să devenim perfect funcționabili și legali. Timpul nostru pentru colectare este foarte scurt.  Până pe 25 mai va trebui să depunem declarațiile la Anaf. 

    Nu știu să cer nici măcar ajutor, cu atât mai mult bani, însă știind că tu ai mai ajutat o fată anul trecut, m-am hotărât să îți cer și eu ajutorul. Știu că acum lumea se află într-un moment dificil, dar totuși, completarea formularului 230 nu costă nimic. În acest sens noi ne-am înscris într-o platforma și formularul este disponibil online, ușor de completat și de transmis către noi. Totodată știu că nu vom putea colecta foarte mult cu acest formular, așa că dacă cineva dorește să ne facă o donație, îi mulțumim din suflet. 

    Asociația se numește O MINTE MINUNATĂ, și indiferent dacă fiul nostru va ajunge sau nu la Oxford, noi vom ajuta copii aflați în nevoie cu tot ceea ce vom putea. Promitem să nu irosim resursele nimănui și să împlinim și alte visuri. 

    Acestea fiind spuse, închei acest mesaj cu mulțumiri din suflet, oricui are răbdarea de a citi, și dacă măcar trimite un gând bun, tot contează. 

    Datele asociației sunt

    O MINTE MINUNATĂ

    CIF 45954363

    Cont: RO10BTRLRONCRT0643865301

    link formular ONG – Formular 230

    PS. În încheiere aș vrea să îți spun, că citesc cu interes articolele tare despre viața în Olanda, întrucât fiul meu a fost acceptat și la 2 universități din Olanda pentru situația în care nu va putea ajunge la Oxford. Cele două sunt Eindvoven și Groningen, așa că sunt destul de curioasă despre viața de acolo și costul de viață dar și obiceiuri și cât de ușor sau greu ne putem noi că români adapta  la traiul de acolo.

Îți mulțumesc din suflet pentru tot ceea ce faci! 

Photo by Ugur Akdemir on Unsplash

10 Comments

  1. Madalina

    Felicitari fiului tau si voua,părinților! Aveti si un cont in euro? Mult success! Sper sa ajunga acolo unde isi doreste.

  2. Ioana

    Poate ca nu este comentariul asteptat, dar indraznesc sa va recomand aa va indreptati atentia si catre colegiile din Irlanda. Sunt universitati de top in lume si au taxe relativ mici, aprox. 3000 Euro pe an sau se poate aplica pentru taxe gratuite ca si student UE. Doua universitati pe care le recomand ar fi Trinity College Dublin si University College of Dublin. Mult succes.

  3. Little

    Nu platesc impozite in Ro, deci nu pot redirectiona nimic. As vrea insa sa va spun, ca de la minte minunata la minte minunata, ca renumele si aura unei universitati nu sunt totul. SI asta pentru ambele cazuri: in primul rând, daca cumva nu veti reusi pt Oxford. Dar ramane la fel de valabil si pt daca veti reusi.
    Am studiat la un moment dat intr-o institutie cu o aura similara, intr-o tara la fel de mare si de elitista. A fost cea mai grea perioada din viata mea, nu doar cognitiv, ci si psihic. Am trecut pâna la urma cu bine si cu brio de tot. Dar imi doream in acelasi timp inca un „Oxford“, un altul, si mai si, si mai „trainic si mai frumos“. Nu am reusit sa ma duc, si in momentul acela mi s-a parut un esec groaznic. Dar, ani mai târziu, mi-am dat seama ca a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Am ajuns pe alt drum pe culmi cel putin la fel de marete ca si multi dintre absolventii acelui „Oxford“. Am invatat si am crescut infinit mai mult pe alte planuri, altele decât cel cognitiv. Mintea nu e totul. E doar un pas pe drumul nostru in viata. Va doresc (si, mai ales, ii doresc) sincer toate cele bune pe mai departe, sa isi gaseasca drumul, drumul lui, cel care ii va permite sa evolueze in mod optim. Semnat, o alta minte minunata.

  4. Eva

    O sa imi dau si eu cu parerea, stiu ca e un sfat necerut, dar lucrez in sistemul academic si pentru mine e un subiect sensibil. Eu am facut facut facultatea de fizica in Germania (licenta+master+doctorat), iar acum lucrez in cercetare la un institut german unde colaborez cu cercetatori din toata lumea. Sunt cercetatorii care au fost la MIT, Yale, Oxford semnificativ mai buni decat cei care nu si-au vandut un rinichi ca sa termine o facultate? Raspunsul meu este categoric nu. Am colegi care au studiat in Albania, Maroc, Serbia si sunt extrem de bine pregatiti. Exista in Germania, Franta, Olanda facultati extrem de bune. In Germania facultatea e (aproape) gratuita, in jur de 300€ pe semestru. 40 000€ pe an inseamna, pentru 3 ani de licenta si 2 de master, aproape 200 000€. Asta fara cazare, masa, etc. Mama scrie ca visul fiului ei e sa ajunga la Oxford si inteleg de ce, facultatile astea celebre au foarte mare grija sa isi intretina „aura” (pentru ca altfel cine ar plati 40000€ pe an sa mearga acolo). Dar pana la urma scopul terminarii unei facultati ar trebui sa fie sa fii bun la ceva. Daca fiul ei este un elev atat de bun va fi la fel de bun si cand va termina Oxford si cand va termina o facultate din Germania, Olanda sau chiar Romania.

    Vrea sa lucreze in cercetare? Ar putea sa aplice peste 5 ani pentru o bursa doctorala acolo.
    Nu vrea sa lucreze in cercetare? Ce usi crede ca ii va deschide o diploma de la Oxford pe care nu i le-ar deschide alte facultati? Ce job merita sa te indatorezi cu 200 000€ si cat timp ar trebui sa lucreze ca sa acopere un credit de valoarea asta?

  5. Ana

    Ca om de recrutare cu peste 15 ani de experienta in domeniu, lucrand la cele mai cautate companii din lume, va spun cu mana pe inima ca e irelevanta facultatea terminata sau MBA-ul. Vad atatia “copiii” cu studii inalte in CV, dar abilitati cu mult sub altii care au terminat facultati “de rand”.
    Niciodata nu mi s-a intamplat sa aleg eu sau vreun manager angajator un candidat pe baza numelui universitatii din CV.

  6. Cris

    Dna Monica,
    Felicitari pt fiul dvs si reusitele lui! Bravo ! Sunteti o mama fericita.

    Ce va pot spune despre Oxford Uni este ca sincer este o presiune psihica asupra lui ce ii va lasa urme pe viata. Inafara de o diploma pe care scrie Oxford , nu va avea mai mult de castigat fata de aceeasi diploma din Ireland/Nederlands/etc. De la Oxford iesi un robot doar cu ideea de ‘ I am the best’. Un om pregatit si serios termina studiile cu aceeasi atitudine, deci nici o diferenta aici. Sincer va spun si spun asta la toata lumea : cel mai bine este sa te gandesti la o diploma ce iti aduce un trai decent, simplu cu familia langa tine, nu cu stele si uitat de oameni. Poti avea toti banii din lume si cea mai tare diploma …daca nu ai familia cu tine , esti nimeni. Anii in care traim sunt anapoda si ne determina sa uitam de familie, omenie, bun simt, respect, dragoste, copii. Inca avem puterea si taria de a alege!
    Si eu am gresit la randul legat de studii etc, dar mi-am dat seama ca familia mea e cel mai puternic univers in care ma simt acasa.
    Donatia va fi binevenita, cu siguranta.
    Va doresc sa fiti bine ! Succes fiului dvs si sa auzim ca a ajuns un om de valoare, nu unul de succes.

    • Ioana

      ‘Daca nu ai familia cu tine, esti un nimeni.’… putin cam dura aceasta teplica, nu crezi?
      Locuiesc singura de ani buni intr-o alta tara, familia mea se afla in Romania…asta ma facesa fiu un nimeni?!

    • Monica

      O diploma pe care scrie Oxford, cu un calificativ foarte bun, te plaseaza din start intr-o selectie intre primele optiuni, pentru ca absolut toata lumea stie cat de greu, cu cata munca si seriozitate se obtine. Diploma poate fi insa si de Master, si de Doctorat; licenta la o universitate foarte buna iti da o sansa mare pentru oricare din ele. Familia poate sa nu fie fizic langa tine, dar sufleteste o duci oriunde ai fi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.