De ce se poartă copiii neadecvat și ce înseamnă a crește copii cu blândețe?

Text scris de Diana Stănculeanu, psihoterapeut Salvați Copiii (București):

Orice copil poate fi educat cu blândețe, prin educare cu blândețe înțelegând chimia unică data de ingredientele cheie:

  • căldură (siguranță și protecție, iubire exprimată în gesturi, cuvinte și comportamente, efort pentru a înțelege cum gândește și ce simte în orice situație de viață și mai ales atunci când îi este greu dar și pentru a-i cunoaște și accepta nevoile în fiecare etapă de vârstă) și
  • structură (reguli care să îi ajute să funcționeze sănătos și autonom în familie și comunitate; argumente pentru a înțelege și descifra fiecare nou aspect al lumii în care s-au născut și în care cresc; sprijin pentru a reuși în fiecare nouă încercare; modele de comportament și atitudine; încurajarea participării lor în fiecare decizie care îi privește; abilitatea de a rezolva probleme și educarea minții în a căuta soluții).

Cei mai mulți dintre copiii crescuți cu aceste valori vor funcționa rezonabil (autonom, sănătos, în siguranță, cu obiectiv atins, fără a se răni/a răni ce cei din jur) în cele mai multe dintre situațiile de viață. Dozajul între cele două ingredinte și formula câștigătoare vor fi atinse în fiecare familie, în ritmuri unice, după multe încercări și eșecuri, multă atenție acordată copilului și reacțiilor acestuia dar și nouă, părinților, pentru a putea descoperi ce funcționează în familia noastră. Este un demers de învățare care ar fi minunat să fie condus de curiozitate și explorare, nu de frustrare.

Niciun copil nu va putea coopera întotdeauna cu părintele său, în conformitate cu așteptările/ nevoile acestuia. Orice părinte care crede asta, are nevoie de o ajustare semnificativă a așteptărilor.

Toți copiii vor avea momente dificile, în care, din varii motive, se vor comporta neadecvat; iată doar câteva astfel de motive:

  • Starea de oboseală/ boală/ suprastimulare/ foame;
  • Reactivitatea emoțională (caracteristică temperamentală, înnăscută, care face ca fiecare dintre noi să trăim emoțiile cu intensități diferite); ex. 2 copii care trăiesc aceeași emoție de furie o por exprima în comportamente diferite – unul se va încrunta 30 de secunde, celălalt va da din picioare și va urla 20 de minute; Cheia stă în cultivarea abilităților de liniștire emoțională, nu în intensificarea măsurilor de disciplinare.
  • Neurotisicimul – caracteristică temperamentală, înnăscută, care ne predispune, pe unii dintre noi, la a trăi mai frecvent, mai intens și cu durată mai mare, emoțiile mai degrabă negativă; la copii, această trăsătură temperamnetală corelează înat cu riscul apariției comportamnetelor dificile;
  • Inhibiția comportamentală (o altă trăsătură temperamentală înnăscută) care dictează relația copilului cu noul și îi face pe copiii “neprietenoși” cu noul să accepte cu greutate orice schimbare/ noutate, iar pe cei prieteni cu noul, exploratori din fire, să se plictisească rapid (și pe cale de consecință, să aibă comportamente creativ indezirabile) în situații familiare;
  • Inconsecvența inter/intra parentală, care poate genera ca și consecințe, tentativele repetate ale copiilor de a negocia/ testa reguli/ limite;
  • Aspecte ce țin de etapa de vârstă (ex. criza de identitate în preajma vârstei de 2-3 ani/12-16 ani; tantrum-urile anilor mici, negocierea autonomiei în pubertate, managementul fricilor copilăriei la 4-5 ani etc.);
  • Predictibilitatea ritmurilor biologice (un alt aspect înnăscut), care îi face pe unii copii să funcționeze “ceas” în mod natural și să răspundă rapid la structură și coerență, ia pe alții să poată poza în dreptul cuvântului “haos” în dex.
  • Experiențe traumatice prezente în familie/ în proximitatea copilului/ în relație directă cu copilul.
  • Vârsta – cu cât copilul este mai mic, cu atât relația între ceea ce simte (emoția) și ceea ce face (comportamentul) este mai directă și mai puțin mediată cognitiv (învățarea din greșeli/ explicații/prelegeri este un mit la vârstele mici; exemplele directe și modele comportamentale sunt cele care contează cu adevărat).

 

Motivele de mai sus pot fi prezente succesiv sau simultan. Niciunul nu stă în alegerea sau în controlul copilului (am menționat numeroase aspecte temperamentale, pe care le putem alege în măsura în care ne alegem și culoara ochilor la naștere – adică zero).

Fiecare dintre ele, gestionate abuziv (pepdepse fizice și emoționale) devine premisă pentru apariția, reală de data aceasta, a unei probleme de comportament/ dificultăți emoționale.

Fiecare comportament dificil al copilului trebui analizat prin prisma următoarelor criterii:

  • Este adecvat vârstei? îl fac și alti copii? (ex tantrum la 3 ani este tipic vârstei; tantrum la 9 ani este dificultate de management emoțional);
  • Ce funcție are acest comportament pentru copilul meu? În ce fel îl ajută? Ce îi aduce? Care este nevoia din spatele comportamentului?
  • Mă îngrijorează acest comportamnet? Este un risc pentru sănătatea/ protecția/ educația copilului? SAU
  • Mă irită/ enervează acest comportament? De ce? Este despre mine și nevoile/fricile mele sau despre copil?
  • Are acest comportament doar cu mine sau și cu alții? Doar casă sau și în alte contexte de viață?

 

Citind comportamentele copiilor prin această grilă, cu răbdare și empatie, vom descoperi enorm despre ei. Vom descoperi că au nevoie de mai multă căldură, sau de mai multă structură, vom afla ce îi alină și ce îi stârnește, vom ști când să ne apropiem și când să îi lăsăm, când să ne folosim de cuvinte și când de mângâieri mute.

Nu cred ca vreun părinte care este dispus să depună acest efort va descoperi la capătul drumului că are un copil care respinge blândețea, coerența și predictibilitatea, alegând pedepasa, fizică și/ sau emoțională, lovitura, tonul ridicat, izolarea sau cuvintele grele.

Sursa foto: educație cu blândețe via Shutterstock.com

Pin It

10 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *