Bun, suntem din nou cu toții acasă toată ziua, zi de zi, doar noi patru. Plus pisica, peștii și toate stolurile noastre de păsărele. Suntem mai bine ca în primăvară, deși suntem ceva mai obosiți. Și cu unul mai puțini. 🙁
Măcar știm că putem face asta, am învățat toți să ne sprijinim unii de alții, să căutăm bunul în rău și să încercăm să luăm totul un dram de umor și ironie.
După o lună în care copiii au mers la școală zi de zi, de trei săptămâni am revenit la formula de patru acasă. Copiii fac școală online, eu și omul lucrăm care cum putem, el poate mai bine, căci stă închis în dormitorul mic, eu sunt și la cratiță, și la ambele mașini de spălat, și la școli, sunt de gardă la imprimantă, în pauze mai dăm o carte sau un zar, să ne relaxăm cu toții, iar printre toate astea încerc să lucrez, scriu, filmez, răspund la sutele de mesaje, organizez câte-un Live sau pregătesc un club de carte online, fac cumpărăturile online, programări pentru una sau alta și tot așa. Știți, că probabil și la voi tot așa e.
Ei, ce fac să n-o iau razna?
Uneori o mai iau. Razna, adică. Uneori mă obosește atât de tare multi-taskingul ăsta că după-amiaza pe la cinci îmi vine să sting luminile și să mă culc.
Alteori sunt atât de energizată de faptul că suntem sănătoși și împreună că reușesc să trag de mine până la 9 seara, când copiii dorm și eu ies la serial pe balcon, cu un ceai sau un vin. Apoi se face miezul nopții, deși știu că trebuie să mă culc mai devreme, dar atât de mult îmi place să frec internetul aiurea, fie citesc pe Facebook, fie mă uit la clipuri cu celebrități invitate în talk showuri, fie urmăresc speechuri TedX, mă desprind greu, simt că nu-mi ajunge ziua, deși în timpul zilei, simt că e mult prea lungă.
Din capul locului zic că nu-s genul de mamă care organizează ateliere cu copiii ei, nu pictăm pe pietre, nu decorăm farfurii, nu suntem zen, nu că ar fi ceva în neregulă cu asta, deloc, dar eu nu sunt genul acesta, artistic, am două mâini stângi, nu mă pricep, nu am răbdare și nici timp. Așa că ce fac este:
- Implic copiii în tot ce fac (am scris mai jos în detaliu)
- Ajut copiii să fie cât mai independenți în casă cu cât mai multe lucruri (și despre asta am scris mai jos)
- Mă joc cu ei în jocurile lor, propuse de ei, de câteva ori de-a lungul zilei (un joc scurt de cărți la 11 în pauza lor dintre mate și engleză), o jumătate de oră după prânz, mai mult seara, ca să primească porția de atenție exclusivă de care am nevoie
- Îmi apăr timpul meu de lucru și timpul meu de pauză, iar copiii au învățat să îmi respecte acest timp. Se joacă lângă mine, citesc, își fac de lucru, dar îmi pun cronometru și când îmi expiră timpul, revin la ei.
So, ce facem acasă în această frumoasă pandemie?
Ascultăm muzică cât facem treburi. Punem classic jazz pe Spotify, muzică simfonică. Mi-am dat seama că e o ocazie bună să ne învățăm copiii lucruri de care înainte de pandemie nu aveam timp.
Să vă povestesc.
Muzica e una, ascultăm dintotdeauna muzică, dar în perioada este e timp mai mult să aprofundăm compozitorii, stilurile lor, facem asta în timp ce sortăm cărți sau organizăm ciorapii în sertare.
Apoi, treaba la bucătărie. Dintotdeauna i-am implicat în toate cele, pentru că nu am avut de ales, eram des doar eu cu ei mici, și cu mese de pregătit, așa că le dădeam de spălat, de curățat, de tocat legume fierte.
Dar acum putem merge un pas mai departe.
Ieri Ivan a dat prin răzătoare toate cele 14 mere pentru plăcintă.
Sofia m-a asistat pas cu pas la făcut de ardei umpluți, mai puțin la partea cu cuptorul. Își face deja singură cap coadă orez cu lapte pentru cină. De la măsurat orezul și laptele la amestecat constant să nu se prindă, pus la răcit, porționat pentru trei persoane.
Am învățat-o pe Sofia să își spele de mână câte un lucru care se pătează. Pe Ivan la fel.
Amândoi au exersat călcatul.
Dau cu aspiratorul după mese și dacă fac vreun accident.
Sofia a contribuit la curățarea ghivecelor cu flori de pe terasă, ca să le pregătim de mutat pe balcon pentru iarnă.
Împăturit haine după uscare, împerecheat ciorapi, rulat gheme cu ei, pe toate astea le făceau deja, exersăm și asta la fiecare tură de spălat.
Am făcut câteva teste de cusut nasturi și cârpit pantaloni crăpați la genunchi, Ivan încă nu e foarte îndemânatic, dar Sofia se descurcă bine, încă jumătate de an de pandemie și o să-și poată coase singură mici chestii.
Încerc să profit de fiecare ocazie de învățare să le mai arăt ceva, să le mai explic ceva de prin casă, căci acum acesta e universul nostru.
Mai și ieșim, scoatem bicicletele la o tură, ne mai plimbăm până la brutărie și înapoi, dar vine frigul și presupun că o să stăm tot mai mult în casă.
Avem, desigur, tonele de jocuri și de activități, dar pentru copii e la fel de interesant, dacă nu mai interesant, să facă ce fac adulții.
Copiii s-au împrietenit și cu tehnologia, listele de Crăciun au fost făcute în word și powerpoint și mi-au fost proiectate prin cast pe televizor. 🙂 Săptămâna trecută, Ivan mi-a trimis pe email un link pentru o întâlnire online în care dorea să (citez) îmi prezanteze formele geometrice.
Când îmi iau pauze, mi le iau de tot, fără telefon, fără nimic. doar stau cu copiii, ne încărcăm bine, apoi revenim fiecare la treburile lui. Dar despre cum reușesc să și lucrez ceva printre toate o să scriu separat, imediat ce o să prind două ore legate de laptop…
Trece și asta. Cât de ciufuliți ieșim depinde și de noi, de fapt, depinde mult de noi.
Fain articol!totuși,cum ți-ai învățat minunile de copii sa se joace singuri??pitica mea de 3 ani,nu vrea deloc sa se joace singura!la fel și eu,de mica o implic in treburile casei,cat se poate,evident!dar,de cele mai multe ori…trebuie sa fiu cu ea mereu!
Buna, e mica la trei ani sa se joace singura, inca traieste in dependenta mare de tine.
Unii copii sunt mai independeti de mici, altii au nevoie de parinte constant mai mult timp, deci tine si de ei.
Dar conteaza si cum ii obisnuim, daca de cand sunt bebelusi insistam sa ii distram noi mereu si le intrerupem constant momentele solitare, din nevoia noastra de a ne face utili, daca nu dam copilului sansa de a invata ce sa faca cu sine, atunci se vor desprinde mai greu.
Eu am incurajat mereu joaca independenta langa mine, ca sa pot lucra sau sa ma odihnesc, la 4 ani obtineam 10 minute, acum, la 6 si 8 ani jumatate, primesc si cate-o ora. Dar le ofer si mult timp de conectare, iar dupa acesta de obicei vine timp in care ei vor sa se joace unul cu altul sau singuri.
Felicitari, Ioana! Mie mi se pare ca esti asa, o superwoman 😀
Spune-mi care e secretul sa nu adormi si tu deodata cu ei :))
Ma motiveaza timpul meu cu mine, vreau sa ies la un pahar de vin pe terasa, sa ma uit la un film, sa citesc. Dar incerc sa nu neglijez somnul, sa am macar 7 ore de somn legat.
Ioana, ce inseamna in cazul vostru mult timp de conectare, cat timp mai exact? Multumesc!
Dimineata la trezire ne giugiulim o vreme, sa zic 15 minute, uneori jumatate de ora.
Mancam impreuna, apoi fiecare la scoala/treaba lui. In pauzele lor vin sa imi povesteasca, ne mai giugiulim, le pregatesc gustari.
La 11.30 termina scoala, ne jucam sau citim sau povestim 15 minute, eu pun de mancare.
La 12.30 mancam impreuna, apoi iar ne jucam 15 minute, daca vor, uneori aleg sa se joace ei doi sau singuri.
Dupa 1 isi fac temele, ii ajut, mai explic, stam impreuna inca jumatate de ora, apoi ei se uita la film o ora, eu lucrez sau strang sau gatesc.
Dupa film se joaca singuri, eu lucrez. Pe la 4 ne jucam impreuna o ora, apoi iar fiecare in treaba lui, fac de mancare, strang vase sau scriu, ei se joaca. Dupa 6 pana la 9 stam impreuna, gatim, ne jucam, rar iesim ca e frig acum, citim, apoi ei se culca, eu ies sa mai scriu sau sa ma uit la filme etc.
Se aduna niste ore, impartite asa, in felii.
Sunteti atat de faini!
Ma inspiri mult de tot.
Ma bucura ca te am intalnit in carti, pe fb si cine stie, poate vreodata in viata reala.
Vai, dar cărțile mie imi sunt suport si ajutor, copilului sursa de învățare și fascinație. E încântat de a dreptul. Ce poate face o mama mai fericită decât să si vada copilul aplecat in carti, voios?
Sanatate multa!
Buna,am si eu o rugaminte,baiatul este in gruoa 0 si as dori sa cumpar un laptop sau o tableta,dar as dori sa stiu care este mai indicat pentru el si de ce trebuie sa tin cont,o recomandare m-ar ajuta fiarte mult,multumesc,astept cu interes raspunsul tau!
Eu stau acasa de 4 ani cu 2 copii de 4 ani respectiv 2 ani..sotul vine de regula dupa 6 de la lucru. Baietelul cel mare trebuia sa fie la gradinita, e la stat asadar e inchisa, fetita in februarie trebuia sa mearga la cresa de stat, eu incep lucrul in decembrie..ce vom face vom vedea. Cert e ca pandemia va dura mult de acum inainte, asta e, ne adaptam. Vom lucra de acasa cum vom putea(desi sa lucrezi efectiv cand ai 2 copii asa mici e cam..imposibil dar na..vom vedea), ii dam la privat la gradinita akka cluburi de joaca desi nu ma incanta idea sa dau 2500 lei lunar pe ceva ce trebuia sa fie gratis sau stau in 75% eu, cea mai simpla solutie desi imi era dor de libertatea mea de 8 ore de la job:))
Oricum..nu stiu cum e scoala online dar gradinita online e aiureala, sa fie pe hartie..baiatul e in sisitem valdorf asa ca nu se potriveste nicium.
Mai rau e ca vine frigul si stam mai mult in apartament, zilnic au stat cam 5 ore afara vara asta in parc, cu alti copii. Da, stiu, erau inchise teoretic dar slava domnului ca au putut socializa.
Bine ca avem scoli si gradinite inchise si malluri, magazine, biserici, etc deschise si pline de oameni, batrani si copii…
Copii mei nu am mai pus piciorul intr-un spatiu public privat din februarie cu exceptia vacantelor la care nu am renuntat in totalitate… nu simtim atat efectul pandemiei cu exceptia inchiderii gradinitelor…normal ca le lipseste locul de joaca din mall dar traim bine mersi si fara el.
Din pacate daca inainte de pandemie nu staeau aproape deloc la desene acum stau zilnic o ora. Ma intreb insa cat de accentuat este acest efect al onlinu-lui la copii mai mari…stau cred si 10 ore in fata unui device…nu se gandeste nimeni ca nu e ok psihologic pentru ei.
Din punctul meu de vedere trebuiau lasate deschide scolile si gradinitele.
Wow, fetița mea e de-o vârstă cu a ta și de câte ori citesc ceva cu făcut curat in cameră sau gătit îmi vine să strig: sărurile, vă rog, sărurile! :)))
Încerc să mă consolez cu gândul că fiecare copil e diferit, și, desigur, contează și ce părinți are și care sunt obiectivele sau frustrările lor. Că nu știu alții cum sunt :))) dar eu când îmi amintesc de vremea copilăriei mele, cu spălatul vaselor, curățenia în cameră (la care fratele nu participa că el era băiat :)))), nu e bine cum faci tu hai să îți arăt eu cum se mătura/spala pe jos/scutură.. vreau așa, să fac eu curat in cameră la ea sau sa nu fie curat niciodată, că sunt jucăriile ei peste tot, pe covor, pe lângă covor, pe biblioteca, în raftul cu veselă, prin ghivecele cu flori, toate într-o poziție anumită ce declanșează un război când sunt mutate chiar și un milimetru mai la stânga sau dreapta ?
Avantajul nostru față de părinții care se plâng pe aici este că ea se joacă ore în șir singură. Adesea ne implică și pe noi, dar când nu se poate, își întinde jucăriile prin toate camerele și construiește, plastilineste, decupează, colorează, inventează
Cred ca ai noroc ca s copiii mai maricei in aste vremuri dificile. Altfel ar fi fost mult mai complicat de obtinut un echilibru cu home schooling.
Ioana, cateva intrebari as avea legate de scoala: copiii fac toate orele care le ar fi facut in offline? S a modificat ceva la orar?
Cum fac ora de sport?
Poate ne mai povestesti despre calatoria lor in lumea cititului, cum au evoluat, ce carticele iau mai ajutat. Am urmarit articolul despre cititul Sofiei.