Patru ani de când am emigrat
Azi se împlinesc patru ani de când ne-am urcat în avion către Amsterdam, cu bilete doar dus. Îmi amintesc că am postat aici, pentru voi, un mesaj scurt în care vă anunțam că emigrăm și de ce. Cum aș fi…
Blog
O persoană cu celiachie nu e mofturoasă, nici nebună
O persoană cu celiachie nu e mofturoasă. Ea nu are voie să atingă nici măcar o frimitură de gluten. Nici o picătură de borș sau de bere. Ea nu poate mânca din farfuriile altora și nici pe alții nu-i poate…
Când copilul care nu se mai oprea din vorbit începe să tacă
Poate ai un copil de trei, patru sau opt ani care vorbește mult. Vorbește parcă întruna. Are multe întrebări, iar răspunsurile tale nasc și mai multe întrebări. Are opinii, argumente, dileme. Își ia siguranță și conexiune din dialog. Am și…
Tabloul și darurile de la Bunicul
Bunicul meu patern a murit acum zece ani. Tocmai își îngropase al patrulea fiu, pe tata. N-a putut rămâne pe lume prea mult fără el. Ultimul fiu. Ceilalți muriseră imediat după naștere, unul după altul. Tata a supraviețuit, dar doar…
Radu Paraschivescu vine la clubul nostru de carte din Amsterdam!
Îl urmăresc de mulți ani, poate douăzeci? Îmi place mult umorul lui blând, îmi place că nu se poartă ca o vedetă (deși este), că citește mult, traduce foarte bine și scrie variat. Îmi place că e călător și gurmand,…
Grupul de studiu al cuvintelor complicate
Să vă povestesc ceva amuzant, că dacă nu râdem cu și de viață, o luăm cu capul. De când m-am apucat eu să învăț pentru facultate (devreme, că sunt o tocilară, citesc cursurile din noiembrie, deși sesiunea începe peste câteva…
19 ani de scris pe blog
Acum 19 ani am scris primul text pe blog. A fost și singurul publicat, deși am mai scris zeci în anul acela. Aveam 27 de ani și mă simțeam foarte singură. Încercam să ies dintr-o relație lungă, care-mi făcea mult…
Iarnă ca pe vremuri în Olanda
Poate ați văzut deja la știri că e zăpadă maaare în Olanda (e de vis, n-am mai văzut așa zăpadă de când eram mică, iar faptul că orașele sunt aici ca niște sate mă face să mă simt ca la…
Cartea de care sunt cea mai mândră: Caietul (volumele 1 și 2)
O carte pe zi, ziua 1: Pentru că scriu prea puțin despre copiii mei cu sânge de cerneală și oase de hârtie, m-am gândit să încep anul povestind despre cărțile scrise de mine pe care le consider speciale. Dacă le…
Cea mai frumoasă poveste pe care am scris-o: Băietelul cu aripă de fluture
O carte pe zi, ziua a doua: Băiețelul cu aripă de fluture Care e povestea cea mai frumoasă pe care am scris-o? Băiețelul cu aripă de fluture Lansată în martie 2017, cu ilustrații superbe de Lavinia Trifan, la editura DPH…