Un an fără ea
Am plâns după Ciocolata mai mult decât am plâns după tata, bunicul și bunica. S-au dus toți unul după altul în câțiva ani, parcă s-au tras în groapă de mâini ca într-un lanț. Tata primul, fulgerător, „l-am găsit mort pe…
Etichetă doliu
După două săptămâni: pace în dor
Se împlinesc azi două săptămâni de la înmormântare. Îmi aduc aminte perfect cum stăteam împietrită în pat, mi-era frică să mișc vreun deget ca nu cumva să se trezească durerea. Urma să mă ridic, să mă îmbrac, să încerc să…
A doua zi fără ea
Știu că poate părea ciudat că scriu public despre asta, dar e forma mea de terapie personală, felul meu de a gestiona durerea mai bine. Am nevoie să scriu. Unele părți din ce scriu le și public, alte părți rămân…
Schimbare de plan: singură la 47 de ani
ARTICOL SCRIS DE O CITITOARE CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI M-am căsătorit la 25 de ani și am fost căsătorită 18 ani cu un bărbat care mi-a fost și soț, și prieten, ajutor în casă și în…
Doi ani au trecut degeaba, dorul tot doare
Mă jucam cu copiii în patul mic al Sofiei când mi-a sunat telefonul. 9 dimineața. Numele de pe ecran arăta ciudat. N-avea de ce să mă sune omul acela. Am răspuns mecanic. Nu voiam să răspund. Voiam să arunc telefonul…
Discutând cu copiii despre moarte
Am trimis încă de acum cîteva săptămâni către Nicoleta Căpraru, psihoterapeut centrat pe persoană, mai multe întrebări despre cum le vorbim copiilor despre moarte, cum îi ajutăm să înțeleagă și să accepte nu doar conceptul, cît mai ales realitatea lui…