Tânăr de 16 ani: nu știu cum sunt părinții mei, n-au petrecut prea mult timp cu mine

După primele trei scrisori ale adolescenților publicate aici pe blog, am primit spre publicare un mesaj al unui băiat de 16 ani. L-am citit în picioare, pe stradă, nemișcată. L-am mai citit o dată. I-am dat reply, i-am mulțumit pentru încredere și l-am întrebat dacă e sigur că vrea să-l public, întotdeauna întreb asta, îmi place să ofer omului dreptul de a se răzgândi, în plus, mereu apar comentarii aiurea pe care eu nu apuc să le șterg la timp, dar el mi-a scris: Nu îți face griji pentru mine! Oricât de aiurea ar fi comentariile, nu cred fi ceva ce nu am auzit încă. Eu nu cred am o poveste grea, m-a adus aici și nu pot imagina altfel. Nu știu de ce ți-am scris, dar bucur am făcut-o.

Citiți. Cu răbdare. Apoi gândiți-vă la cum sunteți voi cu copiii voștri de vârsta lui Damian. Poate e ceva ce puteți face altfel, mai bine.

Scopul meu este acela de a arăta părinților de copii de toate vârstele ce se întâmplă acasă, la școală, pe stradă, ce simt copiii noștri când sunt departe de noi, lucruri pe care nu le știm despre ei și pe care cred că e important să le aflăm, ca să le oferim din vreme sau până nu e prea târziu ghidarea noastră caldă și clară pentru a crește cu bun simț, încredere în ei, putere, libertate asumată.

Dacă ești adolescent, profesor sau părinte de adolescent, îmi poți scrie anonim povestea ta pe adresa ionouka@gmail.com.

Am 16 ani, numesc Damian și, după această prezentare demnă de alcoolicii anonimi,  spunem sunt destul de fucked-up.

Locuiesc cu mama teoretic, practic stau cu fratele meu mai mare cu 15 ani, este fratele meu vitreg, care m-a crescut mai mult singur. Mama a fost măritată cu tatăl lui, un bărbat mai în vârstă, s-au despărțit cu mult scandal, s-a recăsătorit cu tata și am apărut eu, apoi s-au despărțit și mama a mai avut câteva relații de atunci.

Pe tata nu îl văd decât rar, foarte rar, deși locuiește în același oraș. Și pe mama o văd rar, deși locuiește în aceeași casă cu mine. Fratele meu a vrut am altfel de copilărie decât a lui. Îmi povestea prin clasele primare obișnuia îi ceara învățătoarei mai facă cu el un exercițiu-două, nu a înțeles bine, dar adevărul era nu vroia meargă acasă, se țipa mult pe atunci.

Când eram la grădiniță obișnuiam dorm cu el, când părinții mei se certau, el intervenea, le zicea se certe în liniște. Nu l-a plăcut niciodată pe tata. A avut motive. Nu se  înapoi nici îi spună mamei ce îl deranjează. Și-a amânat plecarea de acasă până am fost destul de mare încât vin cu el.

Părinții mei au fost mai mult absenți, nu știu prea bine cine sunt. Am participat 3 ani la rând la jocurile sportive de la școală cu un vecin, deși era o activitate tată-fiu. Prin clasa a patra aveam obiceiul merg la o vecină la parter și urmăresc cu ea vreo două ore de telenovele mexicane până venea fratele meu de la facultate. Vecina era în vârstă , eu îi cumpăram pâine și duceam gunoiul, ea îmi dădea ceai de tei și începeam scriu temele la ea în sufragerie. A murit acum 4 ani.

Am petrecut mult timp cu fratele meu și cu prietenii lui, nu m-am acomodat bine în propria linie temporală, nu am prieteni de vârsta mea. Excepție face o fată, dar cu ea sper ies din friendship zone.

Am intrat la cel mai bun liceu din orașul meu, medii de peste 9.70. Wow, o să ziceți! Aici cei mai mari agresori sunt copiii răsfățați. În cel mai rău caz te vor plictisi de moarte cu poveștile lor din vacanțele în străinătate. S-a ajuns la director pentru un coleg a considerat e dreptul lui democratic îi spună unei colege e foarte urâtă. Colega și mama ei au considerat e calomnie și insultă. A fost o dezbatere chiar foarte academică.

E o diferență mare când mergem dimineața la școală cu alți colegi de la liceul profesional. Discuțiile lor sunt altfel: azi avem test la proful X” “A, da, și ce predă?” sau “Știai suntem 27 în clasă?” ” Nu știu, nu am fost mai mult de 12 în sală“.

Bineînțeles și la mine în liceu se fumează, doar e dreptul lor democratic. Anul trecut o colega a făcut întrerupere de sarcină, mare secret, dar știa toată lumea. S-au făcut și pariuri pe cine era tatăl. Erau 6 candidați: 2 colegi, 2 colegi mai mari din anul următor, un profesor și un cunoscut al ei din afara școlii. Cei doi norocoși au împărțit suma de 8.000 lei , se pare a fost cunoscutul fetei, băiat rău din cartier.

Am vrut îmi iau o slujbă part time la mall, dar nu a fost mama de acord. Ce vor spune vecinele, cum stai la vânzare sau la curățenie, ce, de asta muncește ea, cum faci așa ceva…. Și fă semnătura părintelui nu se poate. De când cu școala online m-am mutat la fratele meu, iubita lui e studentă și mi-a arătat o mulțime de cursuri și ateliere online.

Am participat la câteva și cum urmează dau Bacul, gândesc aplic pentru o bursa în străinătate. Mama e medic , tata e polițist, pe mine bat la cap fiu avocat. La fratele meu nu a mers, nu a vrut avocat, a făcut inginerie, deși i-au tăiat fondurile.

Am fost la nunta tatălui meu vara asta, mama mea vitregă e cu șase ani mai mare mine (asta e aiurea rău) și am fost anunțat urmează și un botez…

Vreau fiu un frate bun, eu am un frate bun, dar nu cred pot ridica la înălțimea titlului de frate mai mare.

Vreau fiu medic veterinar.

Vreau mut din oraș undeva unde nu mai văd oameni. Abia aștept fac 18 ani. Mama nu știe de planurile mele, dacă îi spun vreau fac fermier cred face atac de cord. Ți-am citit articolele, se întâmplă peste tot ce povestesc ceilalți tineri, eu sunt evitat la scoală, nu am dat importanță colegilor, nici nu știu cum îi cheamă pe toți. Dacă nu te cunosc, te lasă în pace, nu te pot cataloga de la distanță. Fiind o școală cu pretenții, și părinții sunt de elită, oameni mai înstăriți. Sunt și colegi cu părinți simpli, aceștia sunt pur și simplu ignorați și de colegi și de profesori, rar incluși în activități.

Articolele anterioare din serie le puteți citi dacă veți da click pe #AdolescentînRomânia.

Acum câteva luni am scris despre cazul fetelor de 11-13 ani care au fugit de acasă să facă videochat.

Aici am scris despre cât de important este să ne învățăm copiii de mici despre consimțământ.

Aici și aici am scris despre educația sexuală. Și aici.

Despre cultura violului în România am scris aici.

Photo by Warren Wong on Unsplash

62 Comments

  • Dojo spune:

    Esti un pusti adorabil si extrem de matur pentru varsta ta. Nu te stresa enorm cu ceea ce doresti sa fii, eu la 16 ani doream sa fiu profesor si am ajuns apoi om de radio si web designer. Tine-te de scoala cat poti, e bine ca ai sprijin la fratele tau si iubita lui. Tine-te departe de porcarii si invata bine. VEI REUSI!

    • Corina spune:

      Esti un baiat extraordinar! Nu lasa pe nimeni sa-ti spulbere visele! Mult succes!

    • Irina spune:

      Mult succes in continuare om frumos!!!!

    • Alixis spune:

      * off topic
      @ Dojo, As vrea sa-mi fac si eu un site, crezi ca ma poti ajuta? (contra cost, desigur). Mersi mult!

    • Ana spune:

      Sincer? Nu am intalnit atata curaj nici pe oamenii mari, care se numesc maturi!! Fii puternic, statornic in dorinta ta de a deveni medic veterinar! Viseaza cu picioarele pe pamant, si fa tot ce poti sa iti implinesti visul!
      Invata cat poti de mult ceea ce iti place! Si fereste-te de rau!
      Vei reusi!

  • Monica spune:

    Am citit. Ma doare sufletul…nici nu mai am cuvinte. Damian, iti admir curajul de a asterne pe hartie ceea ce simti. Sper din tot sufletul sa reusesti ceea ce ti-ai propus!

    • deea spune:

      Damian, nu e vina ta ca parintii sunt niste adulti disfunctionali, s-a nimerit sa aiba titulatura de parinti (si cam atat), insa e ALEGEREA ta sa pleci din mediul toxic in care traiesti. Chestiile astea te maturizeaza din vreme, tine-te cu dintii de educatie, educatia va fi ancora ta in lume. Mai rabda 2 ani, dupa aceea ura si la gara, nu te uita inapoi, esti stapanul propriei vieti si nu ai nevoie de validarea asa-zisilor parinti, nici sa iti justifici alegerile in fata lor. Nu-i lasa sa-ti taie aripile. Unii oameni sunt absolut sinistri in calitate de parinti, dar asta nu te va defini pe viitor. Ai lumea la picioare, te ai pe tine insuti si o sa inveti ca e suficient. Vei fi orice vei dori in viata. Nu-ti fie teama sa tai definitiv legatura cu ei la 18 ani, deoarece vei fi avand atunci 18 ani de indisponibilitate emotionala, lipsa de interes si cinism crunt din partea “parintilor”. Fii propriul tau ghid in viata, sunt si oameni frumosi pe lumea asta, alege-ti cu grija anturajul si curaj!

    • Iuliana spune:

      Wow! Impresionant!
      Tristete, frustrare, furie, dar și mândrie… Pe toate le simt acum…
      Te îmbrățișez, Damian!! Ești un om foarte curajos, un adevărat luptător!!!
      Succes în tot ceea ce-ți propui!!

  • Ioana spune:

    Eu vreau doar sa iti spun ca esti minunat asa cum esti si sigur vei reusi tot ce iti propui. Rar am mai vazut o asemenea maturitate in gandire, am lacrimat la gandul ca esti singur, cu exceptia fratelui, ca te descurci atat de bine in conditiile date. Lupta in continuare pentru ce iti doresti, va veni si timpul tau cand vei avea o familie asa cum meriti.

  • Ana spune:

    Multumim frumos pentru mesajul tau sincer. Ma bucur sa vad un copil cu picioarele pe pamant, care nu da atata importanta rautatilor din jur si care stie sa faca diferenta dintre bine si rau. Din pacate copiii pot fi rautaciosi intre ei iar daca tu ca persoana nu ai o fundatie sentimentala solida te prabusesti usor. Pentru aceasta reusita fratele tau mai mare are tot respectul si admiratia mea. Esti puternic! Daca ai reusit pana aici, nimic nu iti sta in cale. Alege cum vrei sa fie viitorul tau, chiar daca asta inseamna mai multa munca. Mult succes!

  • Alexandra Maria Popescu spune:

    Esti de apreciat Damian si vreau sa te felicit pentru cat de grozav esti!Inteleg ca e greu, nu e usor cu un asa gol in suflet, dar sunt convinsa ca vei reusii tot ceea ce iti propui sa faci pentru viitor!Ma bucur ca ai avut si ai parte de fratele tau mai mare, care ti-a ghidat primii pasi in viata!E trist…foarte trist, tot ceea ce ai expus prin articolul tau!Sper ca macar alti parinti sa invete ceva!Te felicit inca o data si-ti doresc tot binele din lume!

  • Blaga Madalina spune:

    Buna Damian. De regula nu comentez la articolele citite însă acum simt nevoia să o fac. Mie mi se pare ca nu esti deloc fucked -ul, ci ca in ciuda situației tale esti un om cu capul pe umeri care se indreapta spre țelul sau. Te felicit, pt ca e mare lucru in zilele noastre. Sunt sigura ca vei reusi in viata in tot ce iti propui!

  • Ramo spune:

    Keep up the good work, Damian!

    You rock!🤗

  • Elly spune:

    Damian, dacă aș fi avut, la 16 ani, maturitatea ta, probabil acum as fi fost departe. Ce am învățat ulterior este că, deși părinții o pot da rău de tot în bară și sunt departe de a conștientiza ori, mai mult, de a-și asuma erorile, nu o fac cu bună știință. O fac pt că așa au învățat că se face ori că atât pot in momentul respectiv, pierduți și ei în vâltoarea propriilor neîmpliniri, frustrări, așteptări. Consider că e minunat că te ții de școală, că ai sprijin necondiționat din partea fratelui și că ai planuri de viitor. E adevărat, e responsabilitatea ta sa ieși din mediul toxic în care te afli și sunt ferm convinsă ca vei și reuși asta, imediat ce vei putea sta pe propriile picioare. Orice ai alege, alege sa fii bun cu cei din jurul tău, sa fii recunoscător pt micile plusuri din viața ta, deși câteodată se ascund atât de bine că pare că nu sunt și să crezi continuu în șansa ta. Chiar dacă oamenii ne pot crea răni adânci, ne vom vindeca întotdeauna tot prin oameni, în relații. Îți doresc mult succes, curaj și putere să îți menții capul sus! Și amintește-ți că ești astăzi rezultatul a ceea ce s-a petrecut ieri!

  • Miha spune:

    Damian mi se pare un caz fericit, care gandeste si actioneaza pozitiv in ciuda conditiilor create de parinti care ar fi trebuit sa ii asigure un drum lin si decent in viata. Sa vrei sa devii veterinar si sa locuiesti la tara, mi se pare un gand nobil.
    Multumim pentru curajul de a se exprima si a ne deschide si noua ochii de parinti care vor sa devina cat mai buni.

    • DanielaS spune:

      Pe mine m-a intristat ce ne-a impartasit Damian. El este acum pe drumul lui si face alegeri bune. Dar in copilarie pare sa se fi simtit destul de singur. Este inacceptabil ca un copil sa se simta singur. Ma bucur ca sunt scoase la lumina astfel de situatii, pentru ca parintii sa invete ce e de invatat. Trebuie sa fim prezenti in vietile copiilor nostri.

  • Ina spune:

    Si eu cred ca gândești matur pentru vârsta ta, ca știi foarte bine ce vrei și ca ești departe de a fi fucked Up. Succes mai departe!

    Uneori, sau – de multe ori, din pacate – parintii nu sunt nici ei adulti responsabili, au traumele lor și nu stiu sa le gestioneze 🙁

  • Andreea spune:

    Damian, simt ca te cunosc. Citind cuvintele tale m-am privit intr-o oglinda in care Andreea de 16 ani s-a strambat un pic la mine. De fapt, ea nu s-a strambat, asa era fata ei care ‘cere pumni’, cum obisnuia sa imi spuna mama mea. Fucked up, ca noi, sunt putini altii care vor intelege. Nu stiu nimic despre tine, dar pentru mine intoxicantele au fost un mod de a uita rahatul in care ma aflam si m-au pus pe pilot automat mai mult de 10 ani. Atat fac ele. Pare mai bine temporar. Poate chiar este, ca nu mai simti durere. Dar este totul subiectiv. In afara tot distrus ramane tot, in timp ce eu eram numb. Am vrut si eu sa fiu veterinar. Visul meu a fost mereu acelasi, sa am o ferma undeva unde sa nu vad oameni. Prieteni nu am nici acum. Si asta probabil mi-am dorit cel mai mult dintotdeauna. Cineva care sa ma vada si sa inteleaga si sa imi zambeasca oricum.
    Si cu fata din friendzone, fii tu fara bullshit. Construieste o relatie autentica cu ea, si restul va urma. Pastreaza-ti inima deschisa, oricat de greu. Greutatile de nesuportat o sa te ajute sa capeti o putere de neimaginat.

  • Irina spune:

    Ioana, felicitari pentru initiativa ta! Tipul acesta de jurnalism este cel care conteaza, aduce povestile nespuse in fata, vocile neauzite mai aproape de noi, poate asa vom intelege mai bine societatea in care traim si luam masuri. Cat despre Damian, il vad curajos, determinat si matur, poate prea devreme, dar observ niste valori sanatoase la baza gandirii lui. Ii urez mult succes si staruinta, sa nu-si piarda visul si sa lupte pentru el, are toate sansele de reusita!

  • Gabriela Ganea spune:

    Draga Damian, ma bucur tare mult ca m-am oprit asupra povestii tale. Esti un om tare bun si iti doresc tot binele din lume. Am si eu 3 baieti si as fi tare mandra daca, la varsta pe care o ai tu, ar gandi la fel de matur. Iarta-i pe parintii tai, in primul rand pentru ca iertarea iti va aduce liniste, dar, dupa ce dai BAC-ul, fa-ti un drum al tau si tine-te departe de oamenii toxici. Sa stii ca viata iti va mai aduce in preajma astfel de oameni. Din pacate, asta e lumea in care traim. Tu fii politicos cu toti, dar selecteaza-ti cu grija prietenii si nu tine langa tine oameni care nu te respecta. Munceste mult ca sa-ti indeplinesti visurile si nu te lasa abatut de la drumul tau. Iti doresc sa fii fericit si sa ai parte numai de respect si de iubire!

    • Deea spune:

      Corect, mai putin partea cu iertarea. Hai sa nu mai gasim atatea scuze calailor si tortionarilor copilariei noastre, care au impartit palme cu nemiluita si care si-au umilit copiii fara menajamente, care au facut din propriii copii niste saci de box ca sa-si refuleze frustrarile si veninul.

    • dia spune:

      Am scăpat eu ceva? Nu am citit sa fi trecut băiatul prin violenta fizica asupra lui in familie?

  • Loredana spune:

    Salut Damian, nu am comentat niciodată la un articol, (nu am încredere in mine, nu am curajul și imi este frica de eroare )deși o urmăresc tot timpul pe Ioana.
    Dar aici nu am rezista, mi sa făcut pielea de găina când am citit și bine-nțeles lacrimi in ochi, mama fiind.
    Vreau sa îți doresc tot binele din lume, ești curajos, cuminte și cu minte rar la adolescenți din ziua de azi.
    Fii puternic, respectă-te pe tine,pe ceilalți din jurul tău , nu-ți judeca părinți și urmează-ți visul.
    Felicitări la fratele tău un om cu valoare.
    O îmbrățișare calda de la mine.

    • Lee spune:

      Nu mi se pare ok sfatul “nu-ti judeca parintii” pentru ca reprezinta o invalidare a suferintei pe care o simte. Iertarea este un proces dificil si de durata dar poate ca incepe fix de la aceasta judecata.

  • Dana spune:

    Esti absolut minunat! Felicitari pt puterea ta, pt asa maturitate! Este trist ce ti s.a intamplat, viata asta te.a lovit tare, te.as lua in brate si ti.as spune ca intr.un fel sau altul universul iti va aduce si binele tau, vei fi bine!
    Fa scoala, invata si citeste si vei fi bine! Si mereu sa te gandesti ca nu esti singurul in situatia asta, din pacate parintii fac greseli foarte grave, mai intotdeauna datorita felului in care si ei la randul lor au fost crescuti.
    Iti doresc sa fii bine, sa te iubesti tu cel mai mult pt ca meriti!

  • Elena spune:

    Mesajul tău mișcă “chestii” în univers.. În mine a clarificat și a întărit principii. Ești minunat!
    Cu drag,
    O mama de băiat și fata

  • Cristina M. spune:

    Ioana, este minunat ce faci tu!
    Aduci povesti adevărate de viața, trăite de tineri unor părinți care au trecut și ei pe drumul acela.
    Cel mai util mi se pare ca citind aceste povesti ne poate ajuta sa nu mai repetam pentru copiii noștri, ce am trăit noi ca și copii, sa fim mai conștienți de “cadoul” ce îl facem lor.
    Damian, îți mulțumesc pentru ce ai scris, asta cu siguranța ajuta alți părinți sa fie mai atenți la relația cu copiii lor din prezent.
    Eu mi-am amintit de perioada liceului, in care ma simțeam pierdută, dar cu timpul m-am regăsit și am înțeles altfel comportamentul celor din jur, am învățat sa le accept motivele pentru care făceam una sau alta ce pentru mine erau greu de înțeles și de dus.
    Admir puterea și inteligenta ta, Damian!

  • Cristina spune:

    Bravo ție! Sunt varianta feminina a situației tale! Am dat bacul, m am inscris la facultate, m am angajat ca femeie de serviciu la facultate, dupa cursuri sau laboratoare, faceam curat si spalam pe jos in hohotele de ras ale colegilor mei.. Nu m am lasat! Visul meu cel mare era sa termin facultatea!
    Si am terminat o in 2017, 6 ani de studiu, taxa o plateam in rate din salariu minim, fara susținerea părinților absenți.
    M am angajat intr un institut fara pile dar cu examen, si sper sa ajung “om mare” intr o zi!
    Felicitări pentru curaj si stapanirea de sine!
    Acum m am înscris la doctorat!
    Sper sa fim colegi intr o zi🙂
    Sunt convinsa ca vei avea parafa ta🙂
    Avem acelasi vis… Sa devenim medici veterinari! Eu am devenit, te astept si pe tine sa devii.
    Este o meserie nobilă, ca si tine!
    Succes, si sper sa văd o fisa de consultație cu parafa ta!

    • IuliaB spune:

      Wow, felicitari :)! Cred ca, daca ti-ai spune povestea pe larg intr-un articol, ar inspira foarte multa lume, mai ales adolescenti! Eu nu mai sunt adolescenta, dar mi-ar placea foarte mult sa o citesc :). E sete in Romania de exemple pozitive!

    • Ana I spune:

      Până aici, am rezistat citind fără lacrimi. Acum, nu mai pot continua, nu mai văd de ele. Vă îmbrățișez cu drag și vă trimit gânduri bune.

  • Carmen spune:

    Damian, pot sa iti ofer o imbratisare sincera ca de la fucked-up la fucked-up? Nu am prea multe sa iti spun. Esti minunat asa cum esti. Stiu ca nu iti condamni parintii pentru minusurile lor, dar te rog nu te ascunde sub “atat au putut”, “nu au stiut mai bine”, “asa a fost sa fie”, “am ajuns aici datorita experientelor astea”. Asa am facut eu si acum la 32 de ani fac terapie deoarece copilul din mine e inca suparat. Nu vreau sa treci si tu prin asta. Urmeaza-ti visele oricat de nebunesti ar parea in ochii celorlalti si stay true to yourself. Iti doresc tot binele din lume!

  • Mariana Vasile spune:

    Curaj și încredere în tine, copil matur! Trebuie să citească părinții lui și ai tuturor copiilor aflati în situații similare. Copii se maturizează prea devreme, nu au copilărie și suferă enorm. Vremuri urâte…

  • Roxana spune:

    Bună Damian. Ai un nume superb, e preferatul meu 😊 Te îmbrățișez și îmi pare enorm de rău că te-ai simțit sigur în copilărie. Ești băiat foarte deștept, am încredere ca le vei tine piept părinților și vei urma propriul drum în viata. Da la facultatea care vrei, angajează-te, fa ce poți face ca să ajungi sa profesezi meseria dorita. Îți spune o fata care a făcut ce i-a cerut mama, am 36 de ani și de 15 ani merg la munca fără spor și drag. E nasol rău, sa știi. Te rog transmite-i fratelui tău mai mare ca este un super erou!!!!!

  • Dana spune:

    You rock the world! Felicitari tie pentru ce ai reusit pana acum, cu adevarat esti de admirat. Felicitari si fratelui tau pentru ca te-a sustinut si te-a indrumat, si o parte din succesul si reusita ta se datoreaza lui si prietenei lui. Urmeaza-ti visele in continuare pentru ca vei reusi tot ce iti vei propune, mai devreme sau mai tarziu, mai greu sau mai usor. Imbratisari si succes copil bun cu suflet mare!

  • Magda spune:

    Esti incredibil de minunat !!!
    Am citit de două ori mesajul tău si iti trimit o îmbrățișare caldă ,alături de cele mai bune gânduri. Urmeaza-ti visul !

  • Isa spune:

    Nu prea sunt tipul sa comenteze (e prima data!), dar poate citești comentariile, Damian. Ca și mamă, mi se rupe inima când unui copil îi lipsește dragostea părinților, dar vreau să cred că oamenii ăștia doar nu știu cum să iubească, mi se pare imposibil să nu iubească un om așa bun ca tine! Eu cred ca o să fii bine! (orice meserie ai alege) Și mulțumesc că ai share-uit cu toți experiența ta, cine știe, poate vreun părinte mai absent citește ce ai scris și în seara asta alege să stea cu fiul/fiica în loc de altceva. Și poate se întâmplă o schimbare. Ai grija de tine!!

  • Alina_A spune:

    Am plans, sunt mama a 3 copii si m-a indurerat postarea ta, ii vad pe cei mici cum jinduiesc mereu la dragostea, afectiunea si incurajarile noastre.

    Felicitari pentru modul in care esti, pentru modul in care gandesti si pentru modul in care te exprimi. Imbratiseaza-l pe fratele tau, asigura-l ca vei fi alaturi de copiii lui (daca va decide intr-o zi sa aiba) asa cum si el a fost alaturi de tine, a facut o treaba excelenta iar tau vei fi un unchi minunat!

    Urmeaza-ti visul, nu va fi usor dar cu siguranta vei culege roadele si vei avea o viata implinita. Indreapta-ti atentia doar spre ceea ce ai de facut pe viitor, mai ai 2 ani in care sa te pregatesti pentru tot restul vietii tale, cu siguranta ai atat maturitatea cat si intelectul necesare reusitei!

    Un barbat si o femeie nu sunt parinti doar pentru ca procreeaza, acolo e o amarata de biologie simpla care se aplica si la…soareci. Adevaratul tau parinte este fratele tau si impreuna ati reusit pentru ca esti minunat!

    In ceea ce priveste fata despre care ai povestit, asa cum a scris cineva mai sus, fii tu insuti asa cum probabil ai procedat si pana acum si daca va fi sa fie…va fi pentru ca te va placea pe tine, cel adevarat si minunat!

  • Ingrid spune:

    Eu provin dintr-o familie simpla, am fost ignorata la scoala pentru ca parintii meu nu erau instariti, nu faceam parte din niciun grup cool, nu eram chemata la zile de nastere, in pauze etc., eram barfita ca nu aveam bani de haine de firma, desi la mine se apela pentru copiat teme la mate si fizica si chimie… — in momentul acela ma durea, simteam ca e ceva gresit cu mine.
    Acum, dupa 14 ani de la terminarea liceului, sunt fericita ca nu am fost prietena cu ei. In facultate mi-am creat prieteniile de o viata, am reusit sa fac ceea ce imi place si sa devin cine sunt eu acum, fara sa ma gandesc la criticile acelor colegi.
    Sunt impacata cum au decurs lucrurile in viata mea, ma simt implinita: am o familie sanatoasa si fericita, castig bine, am prieteni putini, dar pe care pot conta.

    @ Damian: continua sa fii bun, sa faci ceea ce te face fericit, si lucruri bune ti se vor intampla.

    What goes around comes around :).

    Cu drag,
    O mama

  • Aura spune:

    Damian, ține-o tot așa! Sper sa citești mesajele de la cititori. Ai o maturitate greu de întâlnit la alte persoane de vârsta ta. Mai rezista 2 ani și apoi poți face ce îți dorești, poți deveni medic veterinar. Am 2 sfaturi, din experiența:nu permite ca părinții să te manipuleze sa devii ce vor ei! Dacă vrei să te faci măturător de stradă, super, aia sa te faci! Asta e cel mai important in viață- sa faci ce îți dorești tu! Avem destul de mulți frustrați într-un job pe care nu și l-au dorit și care îl fac in dorul lelii, se comporta urat cu clienții, fiecare zi de munca este o tortura pt ei, etc. Așa că nu te îngrijora, fa-te fix ce vrei tu.
    Și încă o chestie: fata aceea din friend zone. Ar fi bine sa faci un pas înainte și să îi spui că ți-ar plăcea să fiți mai mult decât prieteni. In general, noi, fetele, dacă avem un amic extrem de bun mult timp pe urmă ne este foarte greu să-l vedem ca altceva. Cu cat trece mai mult timp, cu atât te vedem mai mult ca pe un frate și mai puțin ca un iubit. Și apoi e ciudat sa îl transformi pe “fratele tău” în iubit. Plus că noi, cel mai adesea, dacă nu vedem niciun semn de la băiat, nu facem un pas înainte pt că ne e teama sa nu fim luate drept deplasate, disperate, să nu fim respinse, și tot felul de idei de genul ăsta, să nu se creadă că ne băgăm pe gâtul băiatului (cum mi-a zis mie mama recent, adult fiind, că ce caut sa mă mut la el acasă, să nu interpreteze mai târziu că mă bag pe gâtul lui când, de fapt, chiar amândoi ne doream sa stăm împreună). Văd că ești băiat deștept – tatonează terenul, vezi ce simte și fata, și încearcă să vezi dacă i-ar plăcea ideea. Dar dacă vezi semne de la ea înspre ceva mai mult decât prieteni, fă și tu pași pt că poate interpreta că dacă tu nu dai niciun semn, poate nu ești interesat de ceva mai mult. In fine, este o părere. Tu știi situația mult mai bine, trece tot prin filtrul tau de gândire și decizi singurel ce vrei sa faci pt că văd că ești mai mult decât capabil să-ți iei propriile decizii, deși nu te lasă mama în multe chestii. Să știi că totul o sa fie bine, nu te neliniști, mai ai un pic. Mă bucur să văd că te poți baza pe fratele tău și pe prietena lui, ține-o tot așa și vei răzbate. Te îmbrățișez virtual.

  • Ella spune:

    Nu știu despre voi, dar mie îmi vine sa plâng! Atât am de zis!

  • Adriana Gherlan spune:

    Buna Damian,
    Esti un copil extraordinar si extrem de inteligent si matur! Te felicit pentru curajul de a impartasii cu atata sinceritate povestea ta… Emotionanta si plina de invataturi !
    Nu lasa pe nimeni sa te abata din drum. Poti sa realizezi tot ce ti-ai propus!
    Iti recomand sa iti ierti parintii! Dar aceasta iertare, te rog sa tii minte, o faci pentru tine, pt implinirea si linistea ta. Daca ii ierti, NU inseamna ca trebuie sa continui sa le vorbesti sau sa mentii o relatie cu ei sau sa fii prieten. Iertarea te va ajuta pe tine: sa nu ai regrete, sa fii impacat cu tine, sa mergi mai departe!
    Felicitari fratelui tau ! El este modelul tau si ancora ta!
    Nu te descuraja! Esti puternic!

    • Alina spune:

      Eu cred ca mesajul lui Damian este mult mai trist… Își spune povestea pe care o revede în frățiorul care va veni… și care va avea același tata disfuncțional și o mama pe care el o intuiește ca fiind prematura.
      E zbaterea unui adolescent care simte încă o responsabilitate pe umeri. Încearcă sa își confirme ca poate sa fie ce vrea pentru el și pentru frații lui.
      Succes, Damian!
      O sa greșești, o sa reușești… dacă ești cu sufletul deschis spre bine, nimic și nimeni nu îți va sta în cale!

  • Raluca spune:

    Nu am reusit sa citrsc fara sa plang..felicitari, Damian! Esti minunat si o sa reusesti orice iti propui! Si felicitari fratelui tau care te iubeste si te ocroteste!

  • Elvira spune:

    Damian, poate citesti si randurile mele. Ai avut o viata frumoasa, cu un frate care te-a iubit si protejat cat a putut de problemele parintilor tai. Ei au fost, cum spui tu despre tine, fucked -up. Si n-au putut si n-au stiut cum sa faca mai bine pentru voi. Sunt convinsa ca mama ta nu iubeste nimic pe lumea asta atat cat va iubeste pe voi, copiii. Dar supararile din viata ei, tipetele de care-si aminteste fratele, au golit-o de bucuria vietii si poate nu mai are ce sa ofere. Nu-i urma exemplu, nu te goli de bucurii, nu intoarce spatele oamenilor, si mai ales, nu mamei tale pe care, cand vei fi matur, poate o vei ajuta tu sa-si revina la viata. (chiar acum trece prin trauma recasatoriei si eventual al fericirii fostului sot, cand ea probabil se simte extrem de nefericita si singura). Da-ti timp sa termini scoala(oricare ar fi ea), sa fii independent, apoi fa binele de care are nevoie familia in care te-ai nascut. Ai un exemplu extraordinar in fratele tau mai mare. Traim din sperante si planuri, tu le ai pe ale tale ( unele se vor indeplini, altele nu) dar mama ta s-ar putea sa nu mai aiba daca nu primeste un ajutor dinafara.

  • Dana Buda spune:

    Bravo Damian pt curajul de a povesti 🙂 si bravo tie si fratelui tau pt ceea ce sunteti astazi 🙂
    Incearca calea de medicina veterinara. Atata timp cat il ai pe fratele tau, sigur poti incerca oricand sa ti gasesti calea in ale meseriei.
    O sa vina alta viata apoi, de facultate, de munca si alt oras. Alt inceput, alte inceputuri 🙂
    Referitor la acea fata. Fa un prim pas. Vorbeste cu fratela tau si prietena lui despre ea, despre un mod de abordare 🙂
    Eu mi am intalnit sotul la 17 ani. El avea 19 ani, in 2006.
    A venit la o un concert in aer liber din vara, el cu prietenii lui, eu cu prietena mea si cu niste colege de clasa de la ea. El a venit pt una din fete din grup, plus ca daca era sa fie cineva bagata in seama de catre un baiat, mereu cea bagata in seama era prietena mea. Deci nici nu il bagasem in seama. Pe cand el m a studiat toata seara si i a placut felul meu de a interactiona natural cu toata lumea si asa m am trezit a2a zi cu un sms pe telefon de la el 🙂 si de atunci am inceput sa vorbim iar din oct 2006 suntem impreuna ca si cuplu 🙂
    Succes si asteptam povesti si de la facultate si de mai departe in viata 🙂

  • Nina spune:

    Capul sus, si nu inceta sa iti doresti lucruri marete pentru tine in viata , vei reusi sa iti realizezi visele !! 👏👏 cuvintele sunt de prisos pentru fratele tau care nu te- a parasit si te- a luat sub aripa lui si il ai ca si exemplu bun in viata !! Bafta si succes pe viitor ! Nu uita asteptam vestile frumoase de la voi ! 🙏🙏🙏

  • chloe spune:

    Damian, nu esti nici pe departe atat de fucked up pe cat crezi 🙂 Din contra, pari destul de echilibrat. E mare lucru ca ai avut un exemplu bun in fratele tau si ca cineva ti-a fost alaturi. El te-a salvat pe tine si s-a salvat si pe el, cred ca a fost un fel de terapie pentru el sa fie substitut de parinte pentru tine. Nu vreau sa minimizez experientele negative din copilaria ta, poate va trebui candva sa lupti din nou cu amintirea lor, dar daca stii deja ca problema e slabiciunea parintilor si nu vina ta, ai facut deja primul pas important. Nici copiii rasfatati nu ies din copilarie echilibrati…si nici cu maturitatea ta. Esti mai matur decat colegii tai, de unde dificultatea de a crea legaturi cu ei. Eu cred ca la facultate, in Romania sau in strainatate, vei gasi oameni care sa rezoneze cu tine si nu te vei mai simti izolat. Se mai maturizeaza si ceilalti pana la urma 🙂 Iti doresc mult succes in tot ce faci si rabdare, cu rabdarea trecem marea 🙂

  • Anne spune:

    Intr o zi o sa cuceresti cea mai misto fata datorita maturitatii de care dai dovada si simtul umorului fabulos, British like. Mult succes in continuare, mi ar placea ca ale mele fete, mici inca, sa aiba norocul si inspiratia sa descopere un asemenea baiat in adolescenta

  • Kinga spune:

    Damian, pupa-l pe fratele tău pentru mine! încearcă sa îți păstrezi pentru întotdeauna relația cu el apropiată și frumoasa, indiferent de opinia/poziția partenerelor voastre. Va veți avea unul pe altul toată viața, partenerii se mai schimba 🙂

  • Mdln spune:

    Nu esti deloc fucked up, Damian. E minunat sa faci propriile alegeri. Desi venim in lume prin ei, parintii nu sunt stapanii vietiilor noastre. Ei au avut sansa lor si nu trebuie sa isi impuna propria viziune asupra copiiilor. M-am bucurat sa citesc ca ai parte de sprijinul fratelui tau.

    E normal sa simti o oarecare confuzie in legatura cu viitorul, normala si la varste muuult mai inaintate. O sa vezi ca ceea ce in liceu era important dispare la 3 luni dupa terminarea lui, cand incepi facultatea. Ai incredere in tine si tine-te pe acest drum al educatiei, formale sau informale.

    Multumiri Ioanei pentru ca ne aduce aceasta serie de articole! Eu sunt profesoara si mai mereu m-am ferit de a lucra cu grupuri de adolescenti, primele experiente cu ei avandu-le in timpul practicii, la 19-20 de ani, si nefiind cele mai placute. Uneori uit cate sentimente si trairi se ascund in spatele anumitor atitudini.

  • Adriana Vuescu spune:

    Intotdeauna mergi inainte si aspira cat mai sus. Viata e si frumoasa si este in mainile tale! Tine fruntea sus, ca sa poti face orice cu demnitate!

  • Veronica spune:

    In familia mea sunt multi medici veterinari si ingineri agronimi. Viata lor nu a fost usoara. Daca asta vrei, te felicit! Romania are nevoie de tineri indrazneti, seriosi, care se indreapta spre meserii grele si vor sa ramana in tara. Te rog, cere-i lui Ioana adresa mea de e-mail, sa stam de vorba. Poate te ajut si eu sa-ti atingi visul.

    • Andreea spune:

      Mult succes iti doresc! Am adorat povestea ta si admir faptul ca in loc sa devii un golan preferi sa stai la locul tau. Invidiez placerea ta de a învăța…eu la 16 ani am fost adusa de mama în tara straina (asta sunt sigura ca m-a ajitat sa nu cad in anturaje urate) dar carte nexam…. da, mergeam la scoala profesionala aici dar seara preferam sa merg la muncă. Pe atunci eram la inceput si mama nu castiga cine stie ce, nu ma lasa de izbeliște, nu imi lipsea nimic dar schimbând tara de origine si anturajele mele de acasa m-au descurajat. Nu vroiam sa am noi prieteni. Cei de varsta mea aici mi se pareau niște rasfatati asa ca preferam sa merg la servit la restaurante. Acum la 30 ani, 2 copii de 11 si 9 ani jumate ma urasc ptr faptul ca nu am studiat cand mi-a fost vremea…. iti doresc tot binele din lume si sper sa reusesti in ceea ce iti dorești!

  • Gabriela Bilinschi spune:

    Mi s-au inmuiat picioarele cand am citit…” am 16 ani, ma numesc Damian…”, deoarece sunt mama unui baiat de 16 ani pe care-l cheama Damian si m-am gandit, recunosc sincer, “sa faca el asa ceva?” Apoi am zis, da, poate are o problema si eu nu am habar de ea si nici nu poate sa vb cu mine…e ok, am zis… Insa pe masura ce am citit povestea, am inteles ca e povestea altcuiva…una trista la inceput, dar sunt convinsa ca va avea un final fericit. Din cate am inteles eu, Damian din aceasta poveste este un baiat extrem de inteligent, care stie ce vrea sa fie si sa faca, ce va avea in final din tot ce viseaza acum mai putin conteaza. Stiu cat e de dureros sa ai o copilarie nefericita, cu lipsuri emotionale, ca cele materiale nu valoreaza nimic in ochii unui copil, greseli pe care uneori le fac parintii in compensatie cu lipsa timpului, propriilor frustrari din copilarie… E un cerc vicios aici. Ce credem noi ca nu am avut in copilarie sau au facut gresit,in mintea noastra cu noi, ca parinti incercam sa le compensam cu proprii copii. Indiferent de motivele parintilor tai, Damian, tu trebuie sa-ti urmezi drumul tau si sunt sigura ca intelegi ca nimic nu este intamplator si ca ceea ce esti acum si omul care vei ajunge sa fii se datoreaza si parintilor tai. Acum le simti lipsa si doare ignoranta lor si egoismul lor, insa tocmai acest lucru te face mai puternic, mai ambitios in ceea ce iti doresti sa faci. Nu e usor, stiu, dar vei reusi. Mult succes, dragul meu baiat. 😉

  • Iuliana spune:

    Esti un om foarte puternic, numai un asfel de om se poate rupe de mediul toxic in care creste si cred ca un rol important la avut fratele tau care ti-a fost sprijin dar si constanta din viata ta de pana acum. Fii in viata ce vrei tu, atat timp cat iti place ceea ce faci ai sa fii fericit. ,, Ce tie nu iti place altuia nu ii face”- nu uita de unde ai plecat si invata din experienta proprie. Sa fii un OM extraordinar si un parinte cum ti-ai fi dorit sa ai. Mult succes!

  • DANA spune:

    Pfff!! pur si simplu mi s-au innmuiat picioarele citind ( noroc ca stau jos) ….lacrimile imi curg pe obraji fara sa pot sa ma stapanesc, desi sunt la munca!
    Damian, esti un copil extraordinar, esti un OM puternic si probabil o sa fii si un frate mai mare la fel de bun cum este fratele tau. Sa nu renunti la visul tau si cu siguranta o sa reusesti . Iti multumesc pentru ca ai impartasit toate astea cu noi!

  • Ana spune:

    Buna Damian,
    Din ceea ce ai scris reiese ca esti un adolescent cu o gandire matura ceea ce nu e un lucru rau , defapt e chiar un avantaj 😊, ma bucur totusi pentru tine, toate aceste trairi (bune/rele) te-au facut sa iti vezi viata in viitor intr-un mod foarte echilibrat si bine gandit , asa ca well done si persue your dream!!! Sunt convinsa ca ai sa reusesti, te rog sa ne scrii peste 2 ani sa ne povestesti cum e viata la Facultatea de medicina veterinara 😉.
    Si o bataie pe umar fratelui tau mai mare din partea mea ! Well done!!!!
    Ps: fetita mea care are 7 ani , are acest vis sa devina vet.
    Succes!

  • Cristina spune:

    Vei fi un frate bun, pentru că esti un om bun.
    Găsește‐ți liniștea și fericirea, asta e cel mai important .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *